Concerte Rock in Romania
Stii un concert? Introdu-l aici!
Stiri:
- Se pun in vanzare bilete...
- Masterpiece - Urmareste ...
- Therion - Ultimele bilet...
- Anul acesta, la B’ESTF...
- Sarmalele Reci:"Ra...
Live:
- Romanian Rock Meeting / ...
- Asphyx, Christ Agony, Da...
- Anneke van Giersbergen /...
- Theatres des Vampires, J...
- Marky Ramone's Bli...
Recenzii:
- Shinedown - Amaryllis
- Primal Fear - Unbreakabl...
- Omul Cu Sobolani - Retro...
- Luna Amara - Pietre in a...
- Lovex - Watch Out!
Interviuri:
- Sarmalele Reci: \"...
- Apocalyptica: Vrem sa la...
- Marky Ramone - Un punker...
- Alternosfera: Cand toata...
- Primal Fear: Uram toti p...
Fotografii:
- Romanian Rock Meeting 20...
- Animals / 10.05.2012, Ju...
- Krypton / 10.05.2012, Th...
- Arcturus / 05.05.2012, A...
- Anneke van Giersbergen (...
Concurs:
- Krypton - Castiga 4 invi...
- Alternosfera - Castiga d...
- Vino la Romanian Rock M...
- Castiga invitatii la OST...
- Castiga 10 afise cu auto...
Concerte:
Oferta CD:
sales@promusicprod.ro
Cristi Gram (Phoenix), un vis implinit
15 decembrie 2009
Citeşte versiunea în engleză a interviului aici
Cristi Gram, cunoscut cu precadere pentru activitatea sa alaturi de legendara formatie Phoenix, si-a inceput activitatea intr-o trupa rock din Petrosani, insa talentul si ambitia si-au spus cuvantul... Cristi este imaginea in Romania a brand-ului japonez de instrumente muzicale Ibanez, numele sau aparand pe cataloage, alaturi cel al lui Steve Vai, Joe Satriani, Paul Gilbert. Sfarsitul lui 2009 aduce si debutul acestuia in calitate de artist solo, printr-un concert ce s-a desfasurat la Bucuresti, alaturi de alti intrumentisti valorosi din Romania.
"...mi-am scris pe un caiet de dorinte ca vreau sa fiu cel mai bun chitarist din lume!"
In primul rand, te rog sa ne spui ce te-a determinat sa alegi chitara in detrimentul altui instrument?
In copilarie am avut foarte multi prieteni, vecini de cartier, care cantau la chitara. Ne adunam deseori seara, faceam un foc de tabara in spatele blocului (nu va inchipuiti blocuri aglomerate si inghesuite ca aici in Capitala, la noi in Petrosani erau si sunt multe spatii verzi naturale, nu inventate, numai bune pentru picnic ) si cantam. Eu fiind mai mic (9 - 10 ani) priveam fascinat. Mai tarziu, cand am implinit 13 ani, mama mi-a dat bani sa-mi cumpar o chitara...

Cristi Gram, Foto: Catalin Mustata
Ai inceput activitatea de chitarist in Valea Jiului, ai trecut prin Talisman si ai ajuns la Phoenix. Te rog sa ne povestesti despre telefonul „surpriza” primit de la Nicu Covaci, telefon care te-a mutat in barca trupei Phoenix.
Sincer, toata treaba a fost de domeniul hazardului. In aprilie2004, Nicu Covaci avea nevoie de fapt de tobosar pentru un concert omagial ce era programat in Spania la Madrid, pe 8 mai 2004 (Ovidiu avea si el concert pe aceeasi data in Bucuresti si nu avea cum sa mai renunte la el, fiind obligat de contract). Asa ca Nicu a cautat sa-si aduca tobosar, a sunat la Lucian Cioarga, dar avea si el activitate intensa si nu putea sa-l ajute si intr-un final, a ajuns la Ionut Micu, colegul meu de trupa la ora aceea. Nicu a lasat sa se inteleaga ca nu are nici violonist si ca trebuie repetat intens pentru concert. Ionut Micu i-a dat ideea ca ar putea sa ma cheme si pe mine, argumentand ca putem repeta impreuna si i-ar fi mai usor sa invete piesele daca le repeta cu mine pana ajungem in Spania.
A doua zi am fost sunat de Nicu. Ironia a facut ca eu sa raman in trupa si Ionut Micu doar colaborator. Insa eu nu trebuia sa inlocuiesc pe nimeni in Phoenix, practic m-am dus pe un loc vacant ca si chitara a doua. Deci in plus si nu in loc de...
Sunt ferm convins ca fiecare perioada pe care ai petrecut-o in celelalte trupe si-a pus amprenta asupra ta. Am sa te rog sa ne spui cateva piese care merita amintite din perioada in care ai activat in acaeasta perioada.
In perioada 1990 - 2001 am avut activitate underground intensa, insa nu la scara nationala, cel putin pana in 1997, cand am castigat cu Fatum Marele Premiu la Festivalul Studentesc Rock,Jazz, Folk de la Craiova, culmea, cu o piesa instrumentala compusa de mine si care dura nu mai putin de 25 de minute. Si NU eram fan Dream Theater la ora aceea. Fatum e formatia la care am tinut cel mai mult, insa nu avem inregistrari calitative sau piese cunoscute sa le pot mentiona. La Talisman (2001-2003) am reusit sa devin cunoscut, am iesit in luminile reflectorelor cum se zice. Daca nu erau Alin si Tavi nu plecam din Valea Jiului... cred. Piese pe care sa le amintesc din repertoriul Talisman sunt multe si nu ca toate ar fi compozitii exceptionale, insa vocea lui Tavi a facut diferenta. De fapt, asta a fost motivul pentru care am acceptat sa cant cu ei, eu fiind un metalist convins. De cand l-am auzit prima oara mi-a placut vocea lui si cum canta, pentru mine un vocalist bun fiind o himera pana la acea data. Mi-am dorit sa cant alaturi de unul.

Cristi Gram, Foto: Catalin Mustata
Pentru un artist, faptul ca este imaginea unui mare brand de instrumente este o recunoastere a valorii. Cum ai ajuns sa-ti asociezi numele cu brand-ul Ibanez?
Am visat sa cant cu Ibanez de cand am ascultat discul solo al lui Steve Vai, ”Passion & Warfare” in 1990. Sapte ani mai tarziu am reusit sa-mi cumpar prima chitara electrica noua (pana atunci am avut parte numai de sh-uri). E vorba de un Ibanez RG 550LTD-Bk. A fost singura mea chitara pana in 2003, cand am primit cadou un Ibanez K7 de la Cristi Becker. Mai tarziu mi-am am cumparat o sumedenie de modele Ibanez si in fine in 2006 am fost contactat de Calin Ilie de la M&C Musical pentru a colabora ca artist cu firma lor, ei devenind importatori oficiali ai brandului Ibanez in Romania. Datorita lor sunt pe catalog si pe site-ul oficial Ibanez.
Orice instrumentist / artist isi doreste sa urce pe scena alaturi de idolii lui. Care sunt instrumentistii care te-au marcat si cu care ai dori sa urci pe scena?
Printre influente majore as mentiona: Gary Moore (la capitolul simt melodic, bending si vibrato) Yngwie Malmsteen (rapiditate in executie si nerv pe notele acute), Jason Becker (arpegii), Marty Friedman (bending, vibrato, simt melodic), Joe Satriani (tot ce tine de stilul lui de a canta), Steve Vai (fantezie) si nu in ultimul rand, John Petrucci, pe care-l admir cel mai mult in acest moment (tehnica, acuratete, fantezie, simt melodic). Sunt suficient de visator sa ma inchipui cu unul sau mai multi dintre ei pe aceeasi scena in acelasi timp... dar sunt o biata gaza (insecta) pe langa ei.
In 2007 ai fost decorat cu Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Cavaler de catre Presedintele Romaniei, d-nul Traian Basescu. Ce ai simtit atunci?
M-am simtit onorat bineinteles, desi am fost acolo datorita unei conjuncturi. Grupul Phoenix a implinit 45 de ani! Au fost nominalizati doar artistii activi in formatie la acea data....altfel ar fi trebuit sa fie decorati peste 40 de artisti, ceea ce nu era posibil.
Concertul STATE of MIND, de pe 21 noiembrie 2009, marcheaza debutul artistului Cristi Gram, in calitate de chitarist solo. Ce te-a facut sa te indrepti spre activitatea solo si cum crezi ca va influenta acest lucru activitatea alaturi de trupa Phoenix?
Pai, nu poate sa influenteze decat in bine. Publicul are ocazia sa vada latura mea artistica, mult diferita fata de ce fac alaturi de Phoenix si cred ca este un lucru pozitiv.
Faptul ca alti artisti din Phoenix si-au facut proiecte solo a avut un efect asupra ta?
Nu. Eu am sperat sa fac acest lucru de cand am ascultat primul disc solo al lui Yngwie in 1987... E vorba de „Rising Force” (1984). Chiar atunci mi-am scris pe un caiet de dorinte ca vreau sa fiu cel mai bun chitarist din lume! ... he he. In prezent, sunt cel mai bun chitarist din bloc (am verificat... nu mai canta nimeni la chitara dintre vecini). Ulterior am realizat ca, in arta nu exista cel mai bun, totul fiind relativ si contand in mare parte de aderenta artei si artistului la public. Exista doar talent si munca multa.

Foto: Ramona Gram
In primul rand, Ionut Micu este prietenul meu cel mai bun si tobosarul cu care am sperat sa pot canta. Pe Iulian Vrabete l-am invitat la indemnul unei cunostinte comune si este artistul de la care am invatat cel mai mult in cele cateva saptamani de lucru la material. Grupul Holograf este pentru mine un exemplu de profesionalism si bun gust. Andreea Retegan si Iulia Gheorghe au muncit enorm pentru nebuniile scrise de mine, in ideea ca eu am compus pasaje de virtuozitate pentru ele, insa pe chitara. Chitara este acordata in cvarte, iar viola si viloncelul sunt acordate in cvinte, ceea ce a pus mari probleme de pozitii. Sunt extrem de talentate si muncitoare, au un cvartet de coarde care se numeste Quart”Elle. Sunt sigur ca o sa auzim multe despre ele. Andreea a mai colaborat si cu grupul Byron, iar Iulia este stabila in componenta grupului Tiarra. Recent a cantat si cu Cyfer. Iar Dan Stesco este ca si mine un mare fan Dream Theater (in special Derek Sherinian) si un prieten bun si un artist desavarsit. De mentionat ca firma Korg Japan colaboreaza si se bazeaza pe sprijinul lui Dan la creearea de noi sunete si perfectionarea instrumentelor cu claviaturi produse de ei. Deci ! Pot spune ca e o componenta de vis !
Te rog sa ne povestesti putin despre concertul STATE of MIND, despre ce s-a intamplat acolo. Am citit multe recenzii in care se comenta mai ales sunetul ...
Prefer sa uit ce s-a intamplat. Lucrurile nu au mers bine de la bun inceput cu intarzierea montarii sculelor. Faza cea mai grava a fost ca nu aveau nici cele necesare, cerute de mine in rider. Au montat pana in ultimul moment (ora 19, concertul fiind anuntat la ora 20). La ora 19 ne-am apucat de probe si am constatat ca nu functioneaza multe (cabluri defecte, lipsa, imposibilitatea de a alimenta monitoarele sau in pozitionarea lor corecta in functie de asezarea noastra pe scena), moment in care schela de lumini a fost lasata iar jos pentru schimbul unor becuri arse... Moment in care proba de sunet a luat sfarsit ca s-a dat drumul la public in sala. Deci fara proba de sunet la un gen de muzica extrem de complex in care este esential ca fiecare artist sa auda ce canta ceilalti... Am facut eforturi extreme sa ne sincronizam, peste microfonii si dozaje defectuase in monitoare, iar spre final (totusi) a inceput sa sune cat de cat... insa nu mai conta pentru ca mai aveam 2 piese de cantat. Practic, ne-am vanat unul pe celalalt tot concertul. Toate aceste pot fi confirmate de colegii mei.
Concertul STATE of MIND aduce in atentia publicului primul material solo, lansat sub acelasi nume. Te rog sa ne spui cateva cuvinte despre acesta.

State Of Mind - CD 2009
Pentru prima data in acesti 23 ani de muzica, ma incumet sa fac un produs muzical, al meu 100%. Prin 100% inteleg compozitie, interpretare (tot ce tine de chitara), rchestratie, imprimare, mixaj, masterizare. Deoarece am avut si am o activitate intensa alaturi de Phoenix , am compus sporadic si nu am reusit sa termin imediat compozitia la care lucram. Dupa saptamani de pauza a fost dificil sa recreez firul ideilor si starea de sprit de la care am pornit compozitia respectiva. Cam tot discul a fost creeat in modul acesta. O singura exceptie facand piesa “Spring Tale”, piesa compusa cap-coada in 2 ore. Am pastrat pe disc chiar prima imprimare a chitarei solo. Atunci am avut un moment bun de inspiratie, dar si piesa e extrem de aerisita si simpla… Fiind chitarist de rock “pur sange” si totodata impatimit al muzicii clasice, totul a depins in gasirea momentului oportun de a face aceasta fuziune in compozitiile mele. Aici ma refer la faptul ca am optat pentru viola si violoncel. Pot spune ca discul a iesit asa cum am visat si asta conteaza cel mai mult.
Pentru ca un material sa fie cunoscut, trebuie sa fie si promovat. Crezi ca acest prim material va putea fi promovat prin concerte de club?
Da. Din februarie 2010 o sa pornim o serie de concerte in teatre si cluburi. O sa avem grija de toate detaliile, mai ales tehnice... suntem patiti deja si nu as mai suporta inca o experienta de genul celei de la Sala Radio.

Cristi Gram, Foto: Catalin Mustata
Te-ai gandit deja la urmatorul material solo?
Fiind o fire expansiva m-am gandit deja la urmatoarele 10... insa e foarte mult de munca, ziua are 24 de ore iar in tara nostra totul merge incet si cu piedici. Sa-l punem bine in scena pe asta, pe parcurs o sa compun si alte piese (am deja cateva piese noi) si daca este cazul o sa mai fac un disc chiar in 2010.
Ce urmeaza pentru Cristi Gram?
In primavara , pe langa concertele mele o sa lucrez alaturi de Phoenix la „Antemiorita”, o lucrare ampla cu care Nicu Covaci ameninta fanii de ceva vreme, insa e foarte greu sa gasesti sincronizarea necesara lucrului la o astfel de opera si cu atat mai mult sustinerea financiara. Insa se va face si o sa rupa gura targului. Garantat!
(Nelu Brindusan)
vizualizari: 2591
Comentarii:
00:31 | 16 decembrie 2009
sonyiata un artist ce trebuie promovat, respectat si mai ales ascultat...
07:53 | 16 decembrie 2009
Promusic ProductionPrimul pas a fost facut...
09:48 | 16 decembrie 2009
Ioji IgnatFelicitari Cristi, sunt nerabdator sa ascult \"forma\" finala a albumului si sper ca in curand sa te auzim live acasa. Pana atunci mult succes in toate si un salut respectuos fanilor tai!
10:20 | 16 decembrie 2009
MamutekSunt mândru sa fiu coleg cu tine ! :)
16:32 | 23 decembrie 2009
Vali GavanFelicitari Cristi, sper sa ajungi si in Timisoara cu promovarea albumului.
01:53 | 24 decembrie 2009
AndreiCristi, ca si in tenis, primul meci l\'ai pierdut cu mine (defapt singurul in care te\'ai batut cap-coada :))), dupa care ma ascultai cu urechea. Sunt convins ca asa o sa fie si la concertele tale. Primul a fost mai ciudat, ai fost batut de \"fileul\" de sunet, dar sunt convins ca de\'acum inainte vei face showuri dupa showuri. Succes si sunt fericit ca te\'am cunoscut ca om.
18:16 | 14 martie 2010
zumbidistributia albumului este 0(ZERO). Pacat! De unde se poate cumpara online?
16:28 | 23 februarie 2011
ionvoi sunteti cei mai rai cintareti!!














Gram e cel mai adevarat!