U.D.O., Sevenfield / 17.11.2011, The Silver Church Bucuresti U.D.O., Sevenfield / 17.11.2011, The Silver Church Bucuresti

20 noiembrie 2011


Este U.D.O. inca un concert de bifat, ca sa poti spune ca l-ai vazut si pe asta, intre atatea glorii si foste glorii care s-au perindat la Bucuresti in ultima vreme, sau chiar un spectacol care sa merite efortul in sine? Intrebarea si-o pun doar – eventual – cronicarii. Pentru ca cei veniti la fata locului sunt fie batrani care-l asteapta pe rockerul teuton inca de pe vremea cand baietii din trupa de deschidere nu se nascusera, fie fani mai noi, dar la fel de devotati ai unui metal direct, autentic, sincer.

Despre Sevenfield se spune ca insusi domnul Dirkschneider i-ar fi ales pentru acest turneu. Nu va imaginati ca ar fi vreo copie Accept sau niste heavy-metal de scoala veche. „Fisa trupei” mentioneaza metalcore si desigur ca sunt elemente si de pe „strada” asta. Dar in mare as spune ca norvegienii canta un metal modern, cu elemente heavy, thrash si core, foarte bine inchegate si excelent redate live. Solistul vocal Robin Strand face usor trecerea de la pasajele tipate la cele clean, tipice genului, e foarte comunicativ si bine integrat intr-o structura muzicala ce-l face pe un prieten sa se intrebe: „Astia sunt copiii alora de la In Flames?” De fapt, aceasta dezinvoltura scenica reuseste sa cucereasca un public mai putin familiarizat cu asemenea sonoritati. Se vede ca oamenilor le place la nebunie sa cante, basistul Andreas Gulbrandsen loveste corzile cu degetele si sare in acelasi timp in toate partile, facandu-te sa te temi pentru integritatea fizica a celorlalti membri ai trupei, mai ales ca, din cauza tobelor, sunt cam inghesuiti pe scena. Piesele albumului de debut „Apperception” sunt proaspete, variate, fara a deborda de originalitate, dar marturisesc despre un potential interesant. Sevenfield isi primeste aplauzele asteptate si reuseste sa faca publicul sa strige, mai ales dupa ce baietii beau pe scena cate un paharel de tuica in cinstea tuturor celor prezenti. „Are you guys ready to see Udo?” intreaba basistul. Retoric, evident.

Pe scena apar doi bunici. Unul ar putea fi cel care-ti ia banii pe facturi de la ghiseu, celalalt, datorita costumului militar, aduce mai mult a vames la intrarea in vestul Europei. Daca nu i-ai recunoaste – sau cel putin pe unul dintre ei – si cineva ti-ar zice ca sunt niste legende heavy-metal, ai cadea pe spate de ras. Asta pana la primul riff. „Rev Raptor” e unul dintre cele mai reusite albume U.D.O. din ultima vreme, iar piesa-titlu e suficienta ca sala sa izbucneasca in urale parca fara sfarsit.

















Vocea lui Udo Dirkschneider – despre care Sebastian Bach spune ca are „cel mai metal nume” – suna incredibil pentru cei aproape saizeci de ani. Din spatele parului odinioara blond, acum alb, si a unei burti respectabile, se iteste unul dintre cei mai energici muzicieni heavy-metal. Intelegi, cand il vezi, toata forta acestui gen muzical, toata onestitatea lui. Omul nu are secrete, ci doar un mod de viata si un stil de cantat. Cine vrea sa-l asculte e liber sa o faca, cine nu, nu, asta nu-l va impiedica sa mearga pe calea sa. Celalalt „bunic” e Stefan Kaufmann, fostul baterist din Accept, care insa la U.D.O. se ocupa de chitara. „Dominator” si „Thunderball” paveaza drumul catre o noua piesa de pe cel mai recent album, de data aceasta „Leatherhead”. Atmosfera e excelenta, publicul de asemenea. Se canta versuri, se scandeaza „Udo-Udo”, se aplauda. Bineinteles, nu pot lipsi cateva piese Accept, „Screaming for a Love Bite” fiind prima dintr-o serie mai lunga. Basistul Fitty Wienhold se apropie de varsta celorlalti doi veterani, in schimb responsabil cu solo-urile e mai tanarul Igor Gianola. Italianul si-a insusit foarte bine lectia U.D.O. si a devenit un membru de baza, care apare adesea in prim-plan, atunci cand maestrul de ceremonii isi ia cate un respiro. De la Accept, „Princess of the Dawn” pana la noul „I Give as Good as I Get” nu e decat o punte peste (multi) ani, urmata de momentul „aripii tinere”. Gianola isi incepe solo-ul pe scena, dar il continua in mijlocul publicului ce-l primeste cu caldura si ii face culoar. Micile momente de virtuozitate sunt imbinate cu pasaje spectaculoase, spre deliciul tuturor celor prezenti. Totusi, atractia principala ramane Udo Dirkschneider. Te intrebi de unde mai are atata energie si atata acuratete... in masura in care se poate vorbi de acuratete la stilul sau de a canta. Se vede ca isi dozeaza resursele, nu mai alearga ca alta data, mai dispare prin spatele scenei ca sa rasufle, dar muzical e ireprosabil. Plus ca totul e trait la maximum: fiecare refren, fiecare vers cantat de public, fiecare nota a chitarei, fiecare artificiu – ca atunci cand, in timpul piesei „Living on a Frontline” stramba din nas la fiecare pasaj improvizat de chitarist, pana cand acesta vine cu un pasaj din „Black Dog” (Led Zeppelin) si totul reintra in firescul piesei. Bateristul Francesco Jovino isi are si el solo-ul, insa unul dintre momentele cele mai asteptate vine cand Stefan Kaufmann incepe incet, constiincios, nemteste, „Metal Heart”. Iar mai incolo o sala intreaga canta fragmentul beethovenian din „Für Elise”, intr-o superba comuniune heavy-metal cu oamenii de pe scena.





Cele doua bisuri mai aduc cateva piese Accept („I’m a Rebel” e un cantec compus inainte ca unii dintre voi sa va fi nascut, ne anunta simpaticul solist), dar si „The Bogeyman”, iar daca toata lumea se astepta ca spectacolul sa se incheie cu „Balls to the Wall”, U.D.O. ne ofera si un bonus, „Burning”. La toate acestea se adauga un sunet exceptional, cu un om in spatele butoanelor care stie exact sa dozeze volumele, sa bage un delay pe voce, sa se foloseasca de cate un efect. Pur si simplu e un concert care te umple de bucurie. E unul dintre marile secrete ale heavy-metal-ului, pe care mercenarii nu-l vor pricepe prea curand.

(Text: Paul "Slayer" Grigoriu, Foto: Iulian Georgescu)




Alte articole despre U.D.O.



vizualizari: 521




Comentarii:

01:19 | 21 noiembrie 2011
..

E imbracat in costumul lui Sadam Hussein, ca si Mille Petroza (Kreator) in 95 la Polivalenta cu o seara pana in Maiden. Rev Raptor e unul din cele mai reusite albume din ultimul timp (cat timp, cati ani adica ?). Bun in orice caz e Mastercutor si poate 98-99 sau 04 putin, adica Thunderball, dar repet, un sg album UDO e suficient ca sa asculti de fapt intreaga lui discografie. Nici Accept nu sunt mai presus, UDO cantand parca ceva mai agresiv, dar n-am fost la concert. As fi vrut sa ma duc pt. istoria lui, nu ce e acum. Astept Hammerfall, care cu siguranta sunt mai buni si un vocal super, sper sa fie bun concertul, desi e intr-un bar infim, mai mic ca asta si departe, asta macar e in centru.

01:22 | 21 noiembrie 2011
..

Rev Raptor, toate piesele sunt identice, una si aceeasi, doar pauza de cateva sec. dintre piese, mai rar o asemenea monotonie. De fapt, de 25 ani e de ajuns sa asculti un sg album UDO si le-ai ascultat pe toate, toate sunt identice, la fel.

08:58 | 21 noiembrie 2011
debderb

..pai daca pt tine e monotonie ce dracu mai comentezi? dispai naibii de comentator pix si du-te si te uita la taraf..... hammerfall?? la ei nu e aceeasi faza cu monotonia? mare tembel mai esti tipule. mwie! PS: tot respectul pt UDO si echipa lui!!

04:17 | 22 noiembrie 2011
..

E si la aia, dar nu in felul asta, unde toate piesele sunt una sg pe un album si 15 albume unul sg, aia macar au un vocal de inalt rafinament, super si de calibru, e cea mai buna trupa heavy metal din lume din ultimii 15 ani alaturi de Primal Fear.

13:31 | 22 noiembrie 2011
klausnake

Nu ma pot abtine,sincer:da,UDO are unele piese relativ monotone,cu exceptii,totusi. In schimb,Hamperfall e trupa la care nu m-as duce nici daca mi-ar dai ei bani si ar trimite o limuzina dupa mine.Imitatie ieftina de Manowar,nu ca aia ar fii cu mult mai grozav dar macar parca au ceva cojones... Iar sa susti ca tristii aia sunt cea mai tare trupa de metal,scuza-ma,cred ca ori ai cu capul,ori nu asculti muzica,ori esti retardat...da,Primal Fear suna bine,dar tot ramane o simpla copie de Judas daca e s-o luam drept. Ma rog,pana la urma e vorba de gustul fiecaruia dar ma cam scot din sarite astia cu adevarurile universale,gen doua puncte...

20:09 | 22 noiembrie 2011
..

Nu seamana nici in clin nici in maneca cu Manowar ca muzica, putin ca versificatie poate; dimpotriva, desi e o trupa de speed melodic simfonic, epic, deci tot marca Helloween (diferenta esentiala oricum), Rhapsody, care au si ei versuri si coperti Manowar, acolo inclusiv vocalul seamana, dar diferenta e ca Rhapsody sunt la sute de cls. peste Manowar, ca si Hammerfall, care sunt si ei la multe zeci de cls. peste si la suficient de multe peste Accept si UDO, trupa care e ceva intre J. Priestul si Helloweenul 80, dar e stilul lor aparte, in niciun caz nu poate fi vorba de copie, ce nu seamana nici pe departe cu Primal Fear, care sunt destul de total Priest, inclusiv vocalul, cum am spus seamana putin cu K. Meine vocalul Hammerfall, poate ceva mai heavy (si chiar S. Bach), si unul din cei mai buni din noua generatie. Sunt destul de originali daca ma gandesc la faptul ca muzica s-a terminat cel mult la inc. anilor 90, de fapt sf. 80, mai ales in heavy metal, dar au totusi stilul lor; vrei sa spui ca mai e vreo trupa originala azi, toti copiaza, mai ales trupele tinere. Orice cunoscator si fan heavy metal stie ca astia si Primal Fear sunt de departe cele mai bune trupe heavy metal din ultimii 15 ani si nu numai, la multe cls. peste Manowar (aia sunt 0), chiar si Priest, Maiden (desi Priest in 08 au scos unul din cele mai bune produse din istoria lor, care e si ultimul) si incomp. cu UDO, Accept. si afla ca Primal sunt la multe cls. peste J. Priest, muzical (cele mai bune trupe de heavy metal, nu de metal, n-am vb de melodic metal, melodic speed, mel. hard, melodic heavy, simf. metal, ci strict de heavy metal, unde intra Priest, Maiden, Accept, UDO, Manowar). Nu e una din trupele mele favorite, dar am spus ca e cel mai important concert de metal pana la sf. anului, ca nici Malmsteen, nici altul nu avem s.a.m.d., si incomp. cu nulitatile despre care se vb in comentariul de mai sus ca ar fi concertul metal cel mai tare de la sf. anului, ori dif. intre aia si astia e catastrofica.

20:20 | 22 noiembrie 2011
..

Concertul anului oricum a fost Helloween de la Sibiu si nu Bon Jovi, cum spun unii. Mie imi plac oricum trupele de pop-metal, melodic speed, mel. heavy, mel. hard, Helloween, Avantasia, WASP, simf. metalul, gigantul Y. Malmsteen, Joe Stump s.a. mult mai mult ca Hammerfall si Primal Fear, mie imi place heavy metalul, dar asta mai agresiv, UDO, Priest, mai ales Manowar mai putin, inclusiv Primal, sunt totusi Priest. Din pacate, si la Helloween chitarile sunt putin Priest, dar bineinteles e cu totul altceva si mult mai pop si mult de tot Priest si mai agresive si speedul mult mai devastator la Gamma Ray, fara a fi asa ceva insa la Stratovarius (pe departe un fel de Malmsteen sau poate si Grapow dar cu totul altceva si altfel).

20:36 | 22 noiembrie 2011
..

M-am referit la concertul Amon Amarth si nu stiu mai cine, care se spune in alta parte ca ar fi concertul de metal cel mai tare de la sf. anului.

21:57 | 25 noiembrie 2011
..

In primul rand afla ca Manowar, care sunt o trupa de 2 bani, sunt ei insisi o clona de J. Priest, din care copiaza destul, combinat cu ceva Black Sabbath, nici pe departe nu poate fi o trupa originala, iar Hammerfall si altii n-au ce sa copieze de la ei, ci de la cei care au creat de fapt heavy metalul, adica J. Priest; Manowar sunt o trupa moarta total de peste 20 ani, fiind chiar 0 taiat, o trupa destul de slanba si mediocra, singurele albume cat de cat sunt Kings, Triumph of Steel, care e cel mai tare si putin Warriors, restul sunt 0, departe la sute de clase de Rhapsody, la zeci-sute de Hammerfall sau Primal Fear.

22:00 | 25 noiembrie 2011
..

Ca si Metallica dealtfel, o alta trupa fantoma, aia parca tot sunt mai buni, au fost ei putin 84-89, dar restul 0.

23:18 | 04 decembrie 2011
m.s.

Eternul si fascinantul Ionel (alias \"..\") a invins... Nu incercati sa-l contraziceti din cel putin doua motive - omul e dus si nu se opreste din scris cu una cu doua. In plus, de oriunde ar pleca discutia, se ajunge la Helloween & Co.

15:34 | 07 decembrie 2011
klausnake

Am si uitat ca am scris pe aici,acum am intrat iar,mai mult din greseala. Ce sa zic,\"lectiile\" tale de \"muzica\" ma lasa rece,sincer;topurile tale personale,chiar si mai si,ma doare undeva la vreo 24 de metri. In rest,o mare besina pentru cei numiti hammerfall din partea mea si un mare \"pa\" pentru tine,\"geniu\" al muzicii metal din romania;ma mir ca nu te-au luat astia la Metal Hammer ca redactor sef... =))

15:37 | 07 decembrie 2011
klausnake

P.S. :Metalul a aparut dupa unii odata cu Black Sabbath,dupa altii,odata cu Led Zeppelin;amandoua cu mult mai vechi decat Judas care face parte din NWOBHM totusi,asta pentru cultura aia a ta vasta...

13:01 | 10 decembrie 2011
..

rectific, 30 ani, a fost greseala de scriere. Am uitat sa spun ca Accept-UDO in esenta sunt J. Priest, ceva, partial si Maiden, desi sunt cu totul altceva si oricum mai prog. si mai melodic, partial chitarile sunt altfel, ceva folk britanic, irlandez, dar au destule pasaje de ch. si din Priest, ca trebuie sa repet, tot ce ins. h. metal si insasi aceasta notiune se confunda cu J. Priest (care si astia de la taticul Hendrix au preluat si evoluat).


Nume:


E-mail (nu va fi publicat):


Comment:


Anunta-ma cand se raspunde la comentariul meu

Introduceti codul din imaginea alaturata:
  Cod de verificare



Facebook MySpace Youtube

VIP:

Cumpara bilete la concerte

Concerte: