Concerte Rock in Romania

Stii un concert? Introdu-l aici!

Stiri:

Live:

Recenzii:

Interviuri:

Fotografii:

Concurs:

Concerte:

Oferta CD:

...vezi toata oferta!

W.A.S.P. / 16.11.2009, Bucuresti, Arenele Romane

18 noiembrie 2009

Mi-a trebuit multa vreme pana sa inteleg ceva din W.A.S.P. Aveam vreo paisprezece ani si nu pricepeam pasiunea pentru dubiosul ala care urina cu scantei pe scena. Il asociam mereu cu miscarea glam, alde-Poison, pe care nu-i inghit nici pana azi. Blackie si compania erau, pentru mine, in aceeasi categorie. Am inceput tarziu sa aplec urechea si la ce ziceau rockerii mai batrani, am pus mana pe „The Crimson Idol” si... de atunci trupa asta mi-a ramas la inima, desi, spre deosebire de cei care o ascultau de mai multa vreme, nici nu am apreciat, nici nu am crescut cu faze de genul „Fuck Like A Beast”.

Introducerea poate parea cam lunga, dar am facut-o pentru a lamuri de ce pe 16 noiembrie m-am simtit si eu integrat in marea familie a celor care au venit sa asculte muzica W.A.S.P. ca si cum ar fi avut intalnire cu un prieten vechi. Anii au trecut si peste noi si peste Blackie, trag nadejdea ca ne-am maturizat si noi macar pe jumatate cat el, dar cand urca pe scena, acest personaj are aceeasi furie, aceeasi pasiune ca la inceputuri.

Destul de aproape de ora stabilita, un intro anunta inceperea spectacolului, iar oamenii stransi in cortul de la Arenele Romane, peste o mie la numar, tresar instinctiv cand boxele explodeaza cu „On Your Knees”. Volumul e prea ridicat, iar de suferit are tocmai vocea, care se aude mai estompat... Era sa scriu mai slab, dar pur si simplu cuvantul nu se potriveste atunci cand pe scena e Blackie Lawless. Imbracat in costumatia clasica de spectacol, cu machiaj, cizme si celelalte accesorii, manuind cu furie chitara si cantand din toti plamanii refrenele care il arata lumii pe „The Real Me”, solistul si liderul grupului W.A.S.P. intruchipeaza o viata rock care a trecut din rebeliunea post-adolescentina la o forma matura de expresie artistica, mai intensa decat cea dintai. „L.O.V.E. Machine” ne trimite pentru cateva minute la inceputurile trupei si ale heavy-metal-ului, in uralele salii, care canta refrenul impreuna cu artistii. Instrumentatia se aude distinct, chitarele se suprapun peste bas fara sa-l sufoce, dar sunetistii nu prind problema volumului nici acum... sau nu le pasa. Nu e vorba, Blackie razbeste prin zidul de sunet, dar suprapunerile de voci, cu o contributie excelenta din partea basistului Mike Duda, cu scurte pasaje lead, si a chitaristului Doug Blair, isi pierd mult din claritate. Problema persista pana la ultima piesa, cu exceptia pasajelor pe care vocea ramane singura, sau a celor cu acompaniament de chitara clean. E deranjant, ai vrea sa poti schimba ceva, dar cand pe scena e un asemenea spectacol, la un moment dat nu-ti mai pasa.

W.A.S.P. e forta bruta dublata de sensibilitate, iar noile piese, „Crazy” si „Babylon’s Burning”, ultima cu tema apocaliptica sensibila in zilele noastre, ilustrata prin proiectia cu mai-marii zilei si supusii lor ce se zbat in suferinta, ilustreaza convingerea lui Blackie ca rock-ul trebuie sa fie periculos. E o permanenta neliniste in aceste imbinari de sunete, dar dincolo de ea se simt speranta si dorinta de a lupta. Violenta devine metafora si stridenta unui decor sau a unei note sunt doar impulsul necesar pentru a te pune pe ganduri. Dincolo de acestea, muzica e foarte agatatoare, iar cover-ul Ray Charles „I Don’t Need No Doctor”, devenit intre timp un adevarat clasic W.A.S.P., marturiseste despre o traditie neintrerupta a entertainerilor americani. Dinamica muzicii este dublata de cea a proiectiilor de pe ecranul din spatele scenei, multe cu trupa in concerte mai vechi – chiar foarte vechi, uneori – si de sala care canta, se misca si aplauda frenetic.

Predilectia pentru albume conceptuale pe care Blackie Lawless si-a descoperit-o la un moment dat ne este infatisata sub forma unei trilogii de pe „The Crimson Idol”, „Arena of Pleasure”, „Chainsaw Charlie” si „The Idol”. Este unul dintre momentele cele mai expresive, mai sensibile si mai furibunde in acelasi timp, o chintesenta a trupei, cu fragmente din viata ratacitului Jonathan devenit idol si a lacomului manager Chainsaw Charlie („I save souls. I save them for myself”) pe ecran. Desi pe playlist figureaza si „The Headless Children”, din pacate ea lipseste din programul care se apropie de sfarsit cu „Take Me Up” si cu una dintre piesele favorite ale salii, „I Wanna Be Somebody”. Blackie imparte publicul in doua, il incita, glumeste, il incinge si reuseste fara prea mari eforturi sa il faca sa cante imnul unei generatii ce se naste mereu si mereu.

Bis-ul aduce comemorarea luptei de la Gettysburg, cu „Heaven”s Hung In Black” si rugaciunea lui Blackie de la sfarsitul piesei, iar apoi, asa cum face de ani si ani de zile, solistul ne anunta ca mai are un singur lucru de spus: „I’m blind in Texas!”
Vad prin sala oameni pe care nu i-am intalnit la concerte de ani de zile. Sunt unii dintre cei cu care am crescut, care mi-au pus in mana primele casete, primele postere, cu care am baut, poate, primele pahare de rom. Pe langa ei, altii mai tineri. E un amestec colorat si eterogen. Unii sunt veniti din pura curiozitate, altii din devotament fata de heavy-metal si de W.A.S.P. Iar W.A.S.P., am vazut cu totii, traieste, in putere, aparent socant, zguduitor ca intotdeauna. Si dupa un asemenea concert, asa ma simt si eu. Chiar daca-mi tiuie urechile.

(Paul "Slayer" Grigoriu)

O galerie foto gasiti AICI.

vizualizari: 554

Comentarii:

17:50 | 18 noiembrie 2009

Diana

Mai vreau un concert W.A.S.P. in Romania. Multumesc organizatorilor pentru acest cadou (de ziua mea). Mi-a placut enorm, fara alte cuvinte.

19:16 | 18 noiembrie 2009

lilianaelena

un concert bun, o trupa mare ,un front-man pe masura .blackie lawless a fost la inaltimea tuturor asteptarilor fanilor ........timp de o ora si jum. sala a fost in delir !!!!!

19:56 | 18 noiembrie 2009

Matei

OK. O mica alternativa: Nu mi s-a parut asa foarte tare concertul, si nici publicul nu s-a miscat decat spre sfarsit. Am stat fix langa pupitrul de mixaj si apoi in mijlocul \"stadionului\". Sunetul a fost de kko tot timpul. Nu se intelegea nimic (nici macar chitarile/basul cum scrie in reviewul de sus). Totul era o vajaiala. Ecranul cu videoclipuri mi s-a parut o idee foarte proasta. Ce rost avea sa vedem trupa acu 20 de ani in alte \"concerte\", cand o aveam pe viu in fata. Imaginile - uneori socante - mi-au distras atentia de la ce se intampla cu adevarat pe scena! (adica se facea muzica). Au fost vreo 3 piese fara proiectie si a fost superb ... Intr-adevar atunci am reusit si eu sa intru in atmosfera. Un exemplu pozitiv de proiectii in spatele trupei ar fi soul Scorpions... Nu videoclipuri care le poti vedea si pe Youtube care se suprapun peste muzica ci imagini care o completeaza. En fin ... publicul nu mi s-a parut asa in delir ... Daca era jumate de cort cu mainile sus catre sfarsit ... Toata ideea cu cortul mi s-a parut foarte proasta. Mult mai misto ar fi fost daca ar fi fost calumea ... pe tot cuprinsul arenelor, sa avem aer si sa simtim intr-adevar muzica cum se cuvine. Volumul care a fost in cort a fost total neadecvat. Probabil ca daca se facea fara cort se auzea mai ok. Au fost si puncte pozitive: Cateva solo-uri absolut bestiale :D In total nota 6/10

22:46 | 18 noiembrie 2009

Dan

Ahoi! E cel mai bun show la care am fost anul asta, mai bun decat Manowar sper sa mai treaca pe meleagurile noastre cu tot ceeace intra in show-ul lor, pacat ca nu au facut ceeace fac ei de obicei, pacat ca wc-ul a lasat de dorit in rest a fost beton!!!

09:13 | 19 noiembrie 2009

teac

hmm, sorry for you daca te-ai prins de la Crimson Idol... inseamna ca Headless Children (primul \"aparut\" neoficial in rromanica) era un ozn sau .... Am mentionat asta pt.ca de la Headlesss, s-au cam schimbat lucrusoarele in tabara WASP, abandonand acel stil (vestimentar), muzichia: din hard-rock ducandu-se bine de tot in heavy.

17:29 | 19 noiembrie 2009

Paul Slayer

@ Teac: Eram destul de mic cand a aparut \"The Headless Children\" (11 ani). Pe parcurs am recuperat toate albumele.

08:36 | 20 noiembrie 2009

Tytanycuss

Salut.Nu am fost la concert din cauza cortului.Am vazut si ascultat In Flames tot la cort.Parca eram la NUNTA.Cautati sa aduceti trupe vechi si bune dar bagatile la SALA.Multumesc.

08:16 | 23 noiembrie 2009

Boni

A fost un concert demential. Multumim organizatorilor si ii asteptam cu alte evenimente.

18:40 | 07 februarie 2010

d_TEL

generic phentermine uidw levitra gxx phentermine without prescription xmy description of valium diazepam tablets 476203 cost of viagra 90976 ultram 275 levitra levitra :-DD

01:23 | 09 februarie 2010

articletextsize

buy valium online cheap ten buy tramadol 968 ultram xwqgx levitra 707 cheapest cialis 958 health insurance quotes qyzxib accutane :))

02:21 | 09 februarie 2010

stbuttontext

phentermineonline ppme tramadol :P credible online cialis 6429 propecia >:O ultram 844936 buy tramadol %( auto insurance anyngd aciphex 20 mg uihckd

07:14 | 05 martie 2010

paysage

prednisone nzwyq valium opxr diet pill acomplia in belgie envdlo tramadol hcl 8(( buy carisoprodol 8)

11:12 | 05 martie 2010

alesya

cialis teq valium abjzae retin a 596 retin a cream =]]]