Albumul omonim al trupei Evanescence, cel de-al treilea in cariera americanilor, lansat pe data de 11 octombrie 2011, le va pricinui cateva revelatii semnificative fanilor formatiei.

Prima din acestea este ca trupa este intr-un continuu proces evolutiv. Potentialul creator al membrilor ei este in plina desfasurare si mai are multe de oferit peisajului sonic contemporan.

O alta revelatie este vocea lui Amy, care isi dezvaluie adevarata amplitudine si plasticitate stilistica, inabusite pana acum de dragul unui sound "trademark", care face glasul ei recognoscibil.

Probabil ca solista s-a hotarat sa dea un exemplu de originalitate, stimulata de epigonismul formatiei fostului ei coleg, iubit si muzician-pereche, Ben Moody, "We Are The Fallen", a carei vocalista nu se da in laturi de la a o imita cu gratie pe Amy.

Desi se simte mana iscusita a unui producator si aranjamentele vocale sunt destul de pretioase si supra-procesate, nu se poate spune ca rafinamentul tehnologic afecteaza placerea ascultatorilor care prefera sonoritatile mai "crude". 

Un alt lucru care impresioneaza pe noul disc este eclectismul generic. Evanescence reuseste sa faca un colaj muzical unitar, dar imprevizibil, din influentele heavy-metal, alternative, progresive, industriale, simfonice, trip-hop si electronice, compilate cu maiestrie in cele 12 melodii.

Liniile melodice principale sunt conduse alternativ de chitara distorsionata agonizant sau de pianul armonic, care aminteste pe alocuri de "Nocturnele" lui Chopin. Infrastructura sonica este cand cea clascica, heavy-metal, cand una influentata de simfonic, mai melodica.

Piesele curg intr-o succesiune epica, dand forma temelor principale ale albumului: eliberarea, speranta, curajul si supravietuirea spirituala dupa un lung prizonierat metafizic.

Fara a face compromisuri calitative, Evanescence a compus un album de single-uri. Fiecare melodie are suficienta greutate cat sa fie luata in serios, dar si acel element de "catchyness" necesar pentru a vinde.

Ascultatorii obisnuiti cu stilul trupei vor fi luati prin surprindere de piese ca "Oceans", condusa de un sintetizator masiv si de percutie, "Sick", cea mai industriala piesa de pe album, si "The Change", un carusel sonic care pare sa imite, ritmic, bataile inimii.

Albumul are cate ceva si pentru fanii heavy si progressive metal, care vor fi delectati de melodii ca "The Other Side", condusa de chitara si tobe, intr-o pura traditie heavy, "End of the Dream", "Never Go Back", al carui master-riff pur si simplu scurtcircuiteaza urechea si "Erase This", o compozitie progresiva caracterizata prin versatilitate, dramatism si o linie de pian Dream Theater-esca.

Piesele tipice Evanescence, si cele cu care fanii devotati se vor simti cel mai confortabil sunt "My Heart is Broken", "Made of Stone", "What You Want" si "Lost in Paradise", o balada emotionanta care pare construita pe o secventa melodica de suspine.

Cea mai surprinzatoare melodie de pe album este "Swimming Home". Compozitia reveleaza pasiunea pentru experiment a formatiei, imbinand mai multe genuri de muzica, de la electronica/synth-pop la trip-hop. Piesa ofera un deznodamant paradoxal unui album imprevizibil si foarte bogat din punct de vedere stilistic.

"Evanescence" a debutat pe locul 1 in "Billboard Top 200". Primul single a fost "What You Want", lansat pe data de 9 august 2011, si a beneficiat si de un videoclip. Evanescence au produs cel de-al treilea material discografic din cariera cu Nick Raskulinecz (Foo Fighters, Alice In Chains).

(Alexandra Furnea)

Lansat: 11 octombrie, 2011

Label: Wind-Up