10 motive pentru care trebuie să ajungi la concertul Opeth de la București

Opeth
Opeth
473 vizualizări

Concertul Opeth, The Vintage Caraven, parte din turneu european „In Cauda Venenum”, va avea loc pe 23.09.2022 la Arenele Romane din București.

Vă oferim 10 motive pentru care trebuie să ajungi la concertul Opeth de la București:

  1. Pentru că înainte de pandemie Opeth au promis că vor reveni, promisiune pe care apucă să o onoreze abia acum.
  2. Pentru a asculta în premieră live piesele de pe excelentul „In Cauda Venenum”.
  3. Pentru că Arenele Romane sunt cadrul perfect, mare şi în acelaşi timp intim, pentru muzica Opeth.
  4. Pentru a vedea cum se descurca Sami Karppinen, bateristul de la Therion, în noua lui postura de baterist live Opeth.
  5. Pentru că, așa cum se vede pe blu-ray-ul „Garden of the Titans”, piesele Opeth capătă o nouă dimensiune cântate live.
  6. Pentru ca Opeth este o muzică tocmai bună pentru nostalgia adusă de toamnă.
  7. Pentru că The Vintage Caravan nu este o simplă trupă de umplutură, ci una dintre cele mai plăcute surprize ale ultimilor ani.
  8. Pentru că ţi-a fost dor de concerte şi încă nu te-ai săturat.
  9. Pentru că Opeth nu a mai fost la Bucureşti de nouă ani.
  10. Pentru că în deschidere avem ocazia să vedem o excelentă formație islandeză: The Vintage Caravan.

Reamintim faptul că biletele online sunt disponibile exclusiv prin AmBilet aici.
Biletele achiziționate în perioada 2020-2021 rămân valabile pentru concertul din data de 23.09.2022.

Opeth:
În a doua jumătate a anilor 1990, găseai articole despre suedezi, în care erau catalogaţi fie ca black-metal avangardist, fie ca death-metal progresiv.
De fapt, albume ca „Orchid” sau „My Arms, Your Hearse” nu se încadrau pur şi simplu în nicio categorie încetăţenită. Era vremea când Steven Wilson, unul dintre cei mai interesanţi muzicieni contemporani, spunea că, şocat de lipsa acută de idei care cuprinsese tot ce ar putea fi definit cu un termen generic sub numele de pop, regăsise inspiraţia cuibărită în realizările unor trupe de metal extrem. Iar suedezul Mikael Åkerfeldt nu era deloc străin de această inspiraţie.
Din trupă aparte, privită cu admiraţie şi cu o oarecare temere, Opeth a ajuns, de atunci şi până acum, vârful de lance a… a ce? Din lipsa unui termen mai bun, îi spunem rock progresiv. Da, deşi Opeth a început cu un bagaj serios de death-metal, evoluţia nu a dus trupa spre metal-ul progresiv care să o pună în vecinătatea unor Dream Theater sau Queensryche, ci mai degrabă înspre Camel, King Crimson, Gentle Giant. Sau înspre Steven Wilson, devenit tot mai eclectic cu cât s-a desprins de Porcupine Tree.
Latura întunecată se recunoaşte în noile compoziţii, sublimată. De la „Pale Communion” încoace metal-ul pare să fi dispărut odată cu growl-ul din vocea liderului, dar iese din când în când viguros la suprafaţă în compoziţii, la fel ca vechile vocalize, nelipsite din concerte. Chiar şi membrii desprinşi din trupă fac muzica nouă să sune altfel – vezi minunatul proiect Soen al fostului baterist Martin Lopez. Iar astăzi, Opeth ne readuce către filonul tradiţional, etnic, al fiecărei muzici, prin îndrăzneala pe care nu a avut-o nici măcar Abba: un album întreg în limba maternă a trupei, suedeza. Cu titlu latin: „In Cauda Venenum”.

Opeth este o trupă obişnuită cu publicul din România. Cu toate acestea, s-a scurs o octavă de ani de când suedezii (cu implanturi sud-americane) nu au mai călcat capitala. Şi doar ne-au promis (în cadrul festivalului ARTmania 2019) că revin în România după ce vor fi învăţat piesele de pe noul album. Cu minţile şi inimile încă uluite de strania schimbare adusă de oprirea vieţii noastre de zi cu zi, arta sonoră ni se va părea poate altfel. Niciodată capăt de drum. Niciodată răspuns. Dar mereu sugestie către întrebări care pot deveni cândva eliberatoare. „In Cauda Venenum” stă în capul listei de concerte noi – şi în fruntea aşteptărilor.

The Vintage Caravan:
În ultimul deceniu am fost martorii unei ample mişcări „retro-rock”, cu o pleiadă de formaţii care încearcă să învie sau să recreeze stilul anilor 1960-1970, cu toate faţetele lui: hard-rock, psihedelic, proto-metal şi o mulţime de alte variante ale unui univers muzical ce se regăseşte, uneori doar ca o sugestie, pe primele albume Black Sabbath. Mişcarea se anunţa de ceva vreme, prin nume ca Spiritual Beggars, iar astăzi a atins şi cele mai îndepărtate colţuri ale Americii şi Europei. A ajuns, aşadar, şi în Islanda.
De pe mica insulă au scos capul, cândva între 2006 şi 2009, nişte puşti reuniţi sub numele The Vintage Caravan. Celor doi membri fondatori, Óskar Logi Ágústsson (chitară şi voce) şi Guðjón Reynisson (tobe), care au înregistrat EP-ul de debut, „The Vintage Caravan”, în 2011, li s-a alăturat după o vreme basistul Alexander Örn Númason, iar de atunci cariera trupei a fost o permanentă ascensiune, care a dus în cele din urmă la semnarea unui contract cu Nuclear Blast, materializat prin două albume, „Arrival” (2015) şi „Gateways” (2018).
The Vintage Caravan respectă reţeta genului, cu un sunet puternic şi brut presărat pe ici, pe colo, cu aluzii psihedelice şi cu momentele de virtuozitate solistică flamboiantă, obligatorie pentru perioada din care se inspiră. Cu o singură schimbare de componenţă în toată istoria – sosirea noului baterist, Stefán Ari Stefánsson – islandezii, care între timp s-au mutat în Danemarca îşi văd de drum şi au ajuns să intre în conştiinţa publicului şi prin concerte pe marile scene rock şi metal, inclusiv Wacken Open Air. Şi, fără îndoială, o asemenea muzică se „simte” cel mai bine în concert.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*