
13 august 2011 se pare ca a fost o zi norocoasa pentru multi dintre iubitorii rock-ului din capitala. Arenele Romane au gazduit evenimentul Alternative Summer Day, care a fost de fapt un nume deosebit dat recitalului trupei americane DEFTONES. Alaturi de ei au mai urcat pe scena White Walls (Constanta), Luna Amara (Cluj), Parazitii (Bucuresti) si Implant Pentru Refuz (Timisoara).
Caldura infernala care invaluit Bucurestiul in aceasta sambata a fost infruntata cu greu de cei ce au dorit sa ajunga la inceputul acestui eveniment. Umbra Parcului Carol a oferit totusi un adapost pentru cei ce au ales sa ajunga chiar la momentul deschiderii portilor.
Desi, conform programului, portile trebuiau deschise la ora 17.00 intrarea s-a facut cu o intarziere de peste o ora.
Aerul a devenit respirabil abia dupa ora 19:00 cand puterea soarelui a mai slabit. White Walls a incercat sa nu isi dezamageasca baza de fani care este din ce in ce mai mare. Din pacate prezenta lor scenica lasa foarte mult de dorit. Genul muzical complex pe care acestia il prezinta publicului este lipsit de o stralucire pe care o trupa ar trebui sa o aibe in
aparitiile live.
Luna Amara si-au facut numarul clasic fara a surprinde cu ceva anume. Se simte ca trupa are inca un numar considerabil de fani, deoarece reactiile au fost pozitive in public. Cei mai tineri spectatori au inceput sa faca un mosh pit iar atmosfera s-a incalzit. Sunetul nu a fost chiar la nivelul unde ar fi trebuit sa fie pentru o trupa cu o experienta de atatia ani. Luna Amara s-au aratat a fi constanti in crezul lor si au afisat un steag impotriva proiectului Rosia Montana pe cabinetul statiei de bas.
Curiozitatea serii au fost cei de la Parazitii. Probabil ca foarte multi s-au asteptat la inceput ca anuntarea unui asemenea recital este o gluma. Ei bine nu a fost o gluma, dimpotriva rapperii s-au bucurat probabil de cel mai efervescent public al serii. Putem afirma fara rezerve ca au un numar foarte mare de fani in randul ascultatorilor de rock. Prazaitii au fost constienti de locul pe care il ocupa in program si au glumit spunand ca sunt „momentul disco al serii”. Trebuie apreciata trupa pentru modul profi in care si-au desfasurat recitalul, chiar daca au reprezentat un motiv de controversa pentru multi.
Poate ca este o parere subiectiva, dar cred ca Implant Pentru Refuz (IPR) au fost cea mai tonica trupa a serii. Cu toate ca luminile de pe scena nu prea au fost ce trebuie si scena avea un iz saracacios, timisorenii au reusit sa transmita energie pura catre cei aproximativ 2000 de oameni prezenti. Cei doi solisti nu au stat o clipa locului punand in dificultate fotografii din pit. Publicul a cantat impreuna cu trupa aproape fiecare refren. Nu stiu cat de mult sunt gustate piesele in limba engleza si cat de bine li se potrivesc celor de la IPR.
Pentru a doua oara in Bucuresti, Deftones reusesc sa stranga un public fidel care a fost format 99% din iubitorii de gen. Chino Moreno si colegii sai au inceput cu „Diamond Eyes” propulsand primele randuri de spectatori intr-o transa intensa. Fanii hipnotizati, cantau vers cu vers miscandu-se in voia sunetului. Nu a trecut mult si Deftones au interpretat „Be quiet and Drive” si „My Own Summer”, piese devenite clasice ce se afla in topul preferintelor publicului. Abe Cunningham (tobe) s-a remarcat poate cel mai mult in aceasta seara prin acuratetea executiei sale. „Bloody Cape” a lovit audienta precum o bomba si a reusit sa creeze un moment intens urmat de catre punctul culminant al serii: „Sextape”.
Toata energia acumulata pana in acel punct s-a risipit usor in aer iar undele sonore au invaluit fiecare spectator, strecurandu-se printre corpurile calde si umede. Partea finala a concertului a continut piese precum „Kimdracula”, o bucata deosebita pe care m-am bucurat enorm sa o aud live, sau binecunoscutele „Feiticeira” si „Change” de pe discul „White Poney”. Recitalul Deftones a luat sfarsit cu piesa „7 Words”, a doua din bis-ul sustinut de trupa. Partea care a umbrit concertul a fost productia live extrem de slaba. Deftones au cantat fara un backdrop, o panza neagra acoperea spatele scenei, si deaorece membrii trupei erau imbracati in culori inchise spectatorii care se aflau mai in spate nu puteau distinge mare lucru pe scena. Luminile nu au ajutat la crearea unor efecte de scena impresionante, totul desfasurandu-se sub o nota de banalitate. In mare parte a fost un concert pentru fanii trupei sau pentru cei ce nu au mai avut ocazia sa ii vada pe Deftones pana in prezent. Trebuie totusi sa ne bucuram ca au revenit la noi si ca incet dar sigur Romania intra in circuitul artistilor de clasa.
(Text: Horatiu Ghibu)
Doua galerii foto de la acest concert se pot accesa pe pagina FOTOGRAFII.
Lasă un comentariu