AUTOR: ADRIAN POPESCU
Despre new-yorkezii BRAINDANCE şi cea mai nouă creaţie a lor, albumul conceptual „Master of Disguise”, se pot spune multe. De bine sau de mai puţin bine – după gustul, preferinţele şi starea de spirit a fiecăruia. Dar cu siguranţă nimeni nu poate nega că proiectul demarat la începutul anilor ’90 de chitarista/producătoarea Vora Vor şi vocalistul Sebastian Elliott sună diferit.
Pornind de la bun început cu intenţia de a crea un sound nou, în care să fuzioneze elemente de goth, industrial, muzică electronică, synthpop şi darkwave cu metal şi rock progresiv, cei doi iniţiatori ai proiectului au reuşit să contureze un stil aparte, deopotrivă nonconformist şi vandabil, care pare să culmineze în acest nou material discografic, a cărui durată se apropie de spaţiul maxim disponibil pe un format CD standard.
Cu cele doar patru realizări discografice în cei 23 de ani de existenţă şi un nou album – acest „Master of Disguise” – a cărui producţie a început în urmă cu aproape zece ani, ai putea spune despre BRAINDANCE fie că sunt cam lenţi în creaţie, fie că exagerează cu perfecţionismul. Oricare ar fi explicaţia, cert e că rezultatul final este un album dens atât muzical, cât şi conceptual, în cazul căruia grija pentru detaliu se manifestă pe tot pacursul celor 15 piese, însumând aproape 78 de minute. Fără să mai vorbim de prezentarea şi marketing-ul produsului, care nu denotă defel faptul că vorbim, totuşi, de un album lansat independent, fără suportul specializat (şi nu în ultimul rând financiar) al unei case de discuri. Pe scurt, „Master of Disguise” se prezintă sub forma unui digipack cu design aparte, însoţit de firescul booklet, dar şi de ilustrarea vizuală a conceptului, în cele 16 pagini ale unui comic book conceput de vocalistul Sebastian Elliott şi desenat de artistul Joe Simko. Dincolo, însă, de asemenea aspecte de marketing (care nu sunt întotdeauna direct proporţionale cu calitatea produsului muzical în sine), este evident că acest nou album BRAINDANCE este rezultatul unui efort creativ considerabil, dublat de minuţiozitate şi dedicaţie.
Alături de nucleul creativ Vora Vor – Sebastian Elliott, la realizarea albumului şi-au mai adus aportul chitaristul Tony Geballe (pe care amatorii de sound cvasiprogresiv îl pot regăsi în Trey Gunn Band şi în proiectul League of Crafty Guitarists al lui Robert Fripp), Andrew Bunk (fost bassist al progmetaliştilor ION VEIN), pretenţios-băşcălios numitul percuţionist Stygmie von Skunk-a-Loohvff, precum şi un duo backing vocals format din Beka şi Natalia. Ce a ieşit din această desfăşurare de forţe este greu de descris sau de raportat stilistic la ceva anume, dat fiind că pe parcursul audiţiei ascultătorul este expus unui conglomerat dinamic şi bine închegat de sonorităţi distincte, alternând elemente de metal, rock progresiv, gothrock, darkwave, ambient, electro, synthpop, pigmentate cu efecte sonore, replici din filme, pasaje atmosferice şi virtuozităţi chitaristice marca Vora Vor. Iar peste tot acest colaj sonor planează complementar partitura vocală susţinută cu aplomb şi expresivitate de Sebastian Elliott, al cărui stil interpretativ îmi aduce aminte în egală măsură de răposatul Peter Steele (perioada TYPE O NEGATIVE), de inflexiunile lui Andrew Eldritch (THE SISTERS OF MERCY, perioada „First and Last and Always”), dar şi de patosul unui Eric Clayton (SAVIOUR MACHINE).
Probabil „eclectic” este cuvântul care descrie cel mai bine ceea ce face BRAINDANCE şi, în ultimă instanţă, dincolo de criticile pe care le-ar putea aduce puriştii, mi se pare demn de admirat faptul că aceşti muzicieni reuşesc să propună un discurs muzical atât de divers într-o manieră fluidă şi literalmente memorabilă. Că este vorba de ambianţa rău prevestitoare din debutul primei piese, „Lost”, contrabalansată de un refren melodic şi instant memorabil, de ritmul dansabil (piei, drace!) care ghidează „Eye of the Storm”, căreia îi succede imediat atmosfera eminamente progresivă din „The Game”, sau de melodicitatea omniprezentă în „The Silence”, este inerent ca, încă de la prima audiţie, ascultătorului obiectiv să îi rămână întipărite măcar căteva crâmpeie din ce se întâmplă pe acest album. Pe de altă parte, pentru a nu dezminţi prima parte din sintagma „progressive darkwave”, prin care BRAINDANCE îşi desemnează creaţia muzicală, un tronson de aproximativ 23 de minute din album este ocupat de trilogia „Valley of the Kings”, în care experimentele stilistice sunt ţinute în frâu, în favoarea unui aer epic mult mai pronunţat, în ton cu subiectul.
Concluzionând, aş spune că „Master of Disguise” este un album care merită ascultat, în principiu cu răbdare şi o minte destupată, dar şi din simplă curiozitate, caz în care un prim pas ar putea fi vizionarea videoclipului realizat pentru „Lost”, disponibil pe site-ul oficial al grupului.
Track list:
Unearthed
Lost
Eye of the Storm
The Game
Hunter and Hunted
Dysphoria
Master of Disguise
More Than a Moment (The Sands Part III)
The Silence
Dystopia
Written in Stone
Valley of the Kings, Chapter I: Beyond
Valley of the Kings, Chapter II: Falling
Valley of the Kings, Chapter III: Closer to the Sun
Entombed
Site oficial: http://www.progressivedarkwave.com
Lasă un comentariu