Crowbar – Symmetry In Black

In 2014 Crowbar, stapanii sludge-ului american, impreuna cu Riff Lord Kirk Windstein si-au adunat toata forta si furia si au revenit, dupa 3 ani de la ultimul material, cu unul dintre cele mai grele albume ale acestui an, un album care ne face sa intelegem motivul pentru care Kirk a parasit Down in asa fel incat sa se dedice “copilului sau”, asa cum ii placea sa-si numeasca trupa. “Symmetry in Black” , rezultatul unei pasiuni si daruiri nestramutate, va fi fara indoiala o piatra de temelie in discografia formatiei si un etalon pentru intreaga miscare sludge.

“Walk With Knowledge Wisely”, coloana vertebrala si “vedeta” albumului, mi se pare ca incheaga elementele sound-ului perfect pentru Crowbar dupa preferintele mele personale: beat-urile foarte puternice, riffurile zgrunturoase de cadenta medie si vocea agresivo-melodramatica a maestrului Windstein. Desigur ca fiind vorba de sludge, pasajele lente si heavy nu au cum sa lipseasca, insa parca pe aceasta piesa ele au fost puse intentionat in plan secund, tocmai ca sa izbeasca din plin ascultatorul si sa il poarte cu usurinta mai departe prin sound-ul mlastinos al albumului.

Piesa “Symmetry in White” este o jeluire distorsionata, unde vocea tanguitoare si dura a lui Kirk si riff-ul sumbru al chitarei fac loc unei atmosfere foarte doom. “Taste of Dying” te scoate putin din amorteala cu intro-ul sounthern metal, te ameteste cu melodicitatea refrenului si te doboara cu breakdown-ul greu si murdar din final.

Decaderea umana si durerea e resimtita din plin pe “Reflection of Deceit” unde tanguirea si versatilitatea vocii lui Windstein nu au cum sa nu te vrajeasca. Dar drama si bocetele sunt lasate repede in urma de ritmul galopant si sound-ul thrashy de pe “Ageless Decay” unde tobele lui Tommy Buckley ti se prabusesc in urechi precum casele luate de uraganul Katrina in fluvial Mississippi. Trebuie sa marturisesc ca am o mare afinitate pentru trupele care cu fiecare melodie te trec brusc dintr-o stare in alta si nu te lasa sa lancezesti in aceleasi ritmuri repetitive.

“Amaranthine” este diamantul negru al albumului, o piesa plina de emotie dedicata sotiei lui Kirk Windstein iar cuvintele sunt de prisos in incercarea descrierii melodiei. Pe “The Foreboding” intra in lumina reflectoarelor linia de bass care mai taie putin din senzatia de plutire conferita de melodie.

“Shaman of Belief” ramane in ton cu sound-ul general al albumului cu exceptia bridge-ului care aduce cu un ritm de thrash optzecist, “Teach The Blind To See” pune in valoare groove-ul sudist iar “A Wealth of Empathy” aduce in prim plan gravitatea unei bucati sludge compuse ca la carte.

Datorita ritmului pedalei duble, piesa “Symbolic Suicide” capata un iz punk, numai bun pentru mosheala desi piesa este scrisa in memoria regretatului Peter Steele (Type O Negative). Procesiunea sludge se incheie cu “The Piety of Self-Loathing” un instrumental de 4 minute, o compozitie depresiva care nu ofera nici o portita de scapare din atmosfera predominant funebra.

Per total, “Symmetry In Black” este un album bine legat, puternic,  greoi, cu un sound care nu plictiseste si care arunca ascultatorul intr-o furtuna de stari distructive.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*