Desi in tari ca Suedia sau Finlanda este un lucru obisnuit sa vedem rockeri inversunati la show-urile de talente, in Romania lucrurile stau altfel.
Motivul? Diferentele culturale dintre doua din cele mai „grele” tari ale Europei si plaiul nostru mioritic, unde muzica dura inca se confrunta cu prejudecati.
Este dificil sa scoti rockul si metalul din conul de umbra in care se scalda in Romania cand artistii care abordeaza aceste genuri muzicale sunt inca vazuti ca niste „satanisti”, „nespalati” sau „inadaptati”.
Cu toate acestea, din cand in cand se mai intampla cate un lucru neasteptat iar lumea rock devine dintr-o data importanta si interesanta. De data aceasta este vorba despre participarea unuia dintre cei mai talentati vocalisti metal autohtoni la show-ul „Vocea Romaniei”.
Dudu Isabel si-a luat inima in dinti si a spart tiparele aparand pe sticla la una dintre cele mai „vandabile” emisiuni TV. Solistul s-a prezentat in fata Loredanei, a lui Smiley, Moga si Horia Brenciu si a facut o revolutie.
Dudu a intors scaunele membrilor juriului si, dintr-o data, chipul ascuns al culturii metal locale a aparut in toata splendoarea sa in fata miilor de telespectatori mai mult sau mai putin cunoscatori, reprezentanti ai celui mai evident mainstream.
Am dat de Dudu si i-am luat un scurt interviu in care vorbim cu el despre impactul cultural al gestului sau, „agenda” din spatele acestuia si asteptarile pe care le are de la participarea la cel mai renumit show muzical de talente din Romania.
In 2006 cand au castigat Eurovisionul, membrii formatiei metal Lordi au declarat ca se simt ca niste carnivori intr-o lume a vegetarienilor, referindu-se la predilectia lor pentru un gen de muzica dur, prea putin prezent la spectacolele mainstream. Simti ca ai facut un gest asemanator de fronda prin participarea ta la „Vocea Romaniei”? Vezi vreo asociere intre tine si trupa finlandeza?
Nu am sa fac o asociere cu Lordi pentru ca trebuie sa pastram proportiile. In primul rand, „Eurovision”-ul este un festival european si dupa cate stim, este vorba despre o mare discrepanta culturala. Nu putem compara un festival inchis cu unul deschis. Nu am sa asociez situatia cu cea a trupei Lordi pentru ca nu vreau sa fiu considerat arogant. Ce pot sa spun este ca eu nu am incercat sa ma duc pe fronda cu tot dinadinsul, sa fiu opozant de profesie, sa creez o situatie de genul „voi cantati prost, eu cant bine”. Este vorba si despre surpriza faptului ca o asemenae aparitie are loc intr-un show de televiziune considerat mai mult sau mai putin sanatos sau de valoare. Eu ma bucur foarte mult ca fanii mei, prietenii mei, au apreciat pozitiv aceasta prestatie. Am adunat noi admiratori dar si m-am ales si cu persoane care nu ma inghit, dar care nu fac decat sa duca diatriba la un nivel interesant. Cel putin vor fi persoane interesate sa caute si sa vada cam cu ce ma ocup. Poate cu acest prilej daramam niste preconceptii si clisee proaste legate de ceea ce inseamna muzica rock, cantatul si atitudinea pe o scena si la un show tv.
Consideri ca participarea ta la aceasta emisiune va aduce un serviciu scenei metal sau dimpotriva? Vrei sa scoti scena din „anonimat” cu acest prilej?
Asta a fost miza mea principala si am discutat si cu prietenii mei. Primele pareri le-am cerut de la amicii mei din cluburile de motoare, care au un cuvant imporant de spus. Nu vreau sa scot scena din anonimat ci vreau sa o sterg de praful ignorantei. Lumea stie ca exista o scena rock si metal dar nu se oboseste sa caute si sa se informeze putin. Din acest motiv o desconsidera iar eu vreau sa scap de chestia asta, dar si de o anumita comoditate si autosuficienta a scenei rock in sine. Aceasta comoditate se traduce in genul de atitudine „bai, si asa nu vin decat atatia, de ce sa ma imbrac? De ce sa ma pregatesc? De ce sa ma obosesc daca nu merge?”. Consider ca o atitudine mai pozitiva ar prinde mai mult. Suntem si noi niste voci importante. Nu stiu daca este relevant ca aparem pe ProTv sau in alta parte. Ideea este ca din cultura specifica unei tari trebuie sa faca parte si muzica rock, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fim tot timpul incruntati, vopsiti in negru si sumbri. Lumea din afara trebuie sa inteleaga ca exista si lumea rock iar rockerii trebuie sa priceapa faptul ca exista si lumea din afara. Nu putem sa fim acesti „inbreeds” ci trebuie sa comunicam si cu altii. Exista potential si piata pentru fani si sunt sigur ca demersul acesta va fi unul cel putin sanatos, daca nu incunuat cu succes. Nu poti face cu o floare primavara dar poti sa deschizi geamul ca sa iasa mrosul de iarna si de statut.
Cum s-a nascut ideea de a participa la aceasta emisiune?
Pai in primul rand tu stii foarte bine ca eu nu am vrut nicidoata sa fiu underground. Eu am facut piese nu neaprat comerciale dar cu priza la public iar asta m-a indreptat sa cred ca ceea ce fac este suficient de comercial fara sa fie astfel intr-un mod prost. Trebuie sa recunosc ca imi doresc sa fiu la TV, sa afle lumea despre mine, nu neaparat sa le placa ceea ce cant ci in primul rand sa afle despre mine si dupa aceea sa ia decizia daca le place sau nu. Nu am facut compromisuri artistice pe partea asta deci nu m-am dus pe comercialismul ieftin al trupelor de evenimente, care sunt apreciate. Imi doresc sa fiu pe sticla si sa ma stie lumea. Am ramas la fel de „trv” dar hai sa fim seriosi, nu pot sa continui numai cu poze pe Facebook sau cu piese filmate intr-o sala de 30 de oameni.Existenta ti-o castigi intre 9 si 5 dar dupa 5 incepe excelenta. In muzica rock, in contextul actual romanesc, noi avem nevoie de foarte multa munca si focusare, nu de tras pe cur si ascuns in coltul nostru, de plans in pumni si altele. Ne trebuie repetitii, fitness, odihna si profesionalism. Asta ne lipseste si asta ar trebui sa adoptam ca atitudine, ca sa avem o sansa comerciala si sa putem deveni acele trupe care vrem sa fim.
Vor exista rockeri care vor spune ca esti un poser pentru ca te-ai dus la un show mainstream de talente si care te vor blama pentru acest gest?
Bineinteles ca vor fi, dar stii cum e: exista un procent de hateri sau de gica contra peste tot. Probabil si in anturajul meu apropiat o sa dau de asa ceva. Aceasta este o parte a publicului pe care ar fi o mare greseala sa o ignor. Este acea parte care imi arata ca lucrurile trebuie vazute pana la capat, in intreaga lor dimensiune, si ca e necesar sa respect parerea tuturor. Vei vedea ca la pozele mele exista comentarii de la oameni din tot felul de zone geografice si cu diverse forme de pregatire. Unii dintre acestia isi „fura cacaoa” reciproc pentru ca spun ca sunt prea arogant si prea rock, in timp ce altii sustin ca nu sunt destul de rock. Haterii vor trebui sa ajunga la un consens la un moment dat…Nu consider ca am facut ceva gresit sau mai putin „trv”.
Te-ai gandit sa renunti la formatiile tale daca lucrurile se precipita?
Bineinteles ca n-o sa renunt! Sa renunt ca sa fac ce? Compozitiile mele sunt copilasii mei si reprezinta muzica pe care o consider eu cea mai buna. Nu cred ca ar putea aparea varianta „tu treci incoace si acum cantam piesele astea. Invata-le ca sa avem succes”. Finalitatea muncii mele este ca lucrurile sa se concretizeze in asa masura incat sa imi fie apreciate compozitiile proprii. Atata timp cat nu nu intervine factorul timp, nu e nicun fel de propblema sa continui ceea ce fac. Sunt proiectele mele, in care sunt ancorat, si mergem mai departe. M-am gandit si la „worst case scenario” dar nu vad cum s-ar putea intampla sa renunt la ceea ce fac. Ar fi foarte „gay” din partea mea sa castig si sa fac piese radio sau sa cant prin discoteci cu nu stiu cine.
Spune-ne care este faza cu acuzatiile de aroganta care ti se aduc. Am vazut foarte multe comentarii pe pagina „Vocea Romaniei” in care oamenii spun ca esti ingamfat. De unde aceasta impresie?
Am fost acuzat in zeci de randuri ca sunt arogant pe scena, ca am avut o aparitie aroganta. Vreau sa spun ca era o mare desfasurare de emotii acolo, atat ale mele cat si ale colegilor conurenti. Era o mare presiune si toata lumea isi dorea ca lucrurile sa mearga bine. In momentul final, cand lasi microfonul din mana iar ei se apuca si te povestesc si toata lumea e cu ochii pe tine, acolo intervine deja acel inconstient care pulseaza dinauntru. Ti se modifica figura, postura, tot. Ce am avut eu diferit fata de alti concurenti a fost experienta de a disimula aceste tensiuni. Sa nu crezi ca nu aveam emotii! Pur si simplu am dezvoltat o tehnica ca acestea sa nu se vada. Cred ca de aici vine acuzatia de aroganta.
Lasă un comentariu