Experiența Dark Bombastic Evening/18-20 august 2016/Cetatea Alba Iulia

Articol scris de George Chiriță

Zicea un băiat prin Biblie că zidurile cetății Ierihon au fost dărâmate în câteva nopți de sunetul a șapte trompete. Aia a fost prima ediție de Dark Bombastic Evening. Ultima ediție a avut loc la cetatea Alba Iulia, o cetate mult mai trainică, un festival cu instrumente mult mai variate, unde s-a topit pentru participanți, timp de trei zile, întreaga lume din afara zonei de concert.

Am rătăcit puțin prin cetate, că e mare și frumoasă, până am auzit așa ceva printre ziduri:

Am mărit pasul. După ei au urmat belgienii de la  HEMELBESTORMER. Post-metalul lor este la fel de „trippy” precum videoclipul de mai jos. Nu am cuvinte să-i laud destul, dar cred că e suficient clipul ăsta:

Iar o atmosferă mai bună decât pe înserat, în ruinele cetății, nici că se putea!

Altă prezență notabilă din prima seară au fost cei de la HAMFERS. Dacă nu ați văzut niciodată o trupă de doom cu puternice influențe death și simfonice, cântând într-o catedrală, poftiți:

(Cu plăcere.)

Despre BATUSHKA, cred că ar fi suficient să spun doar atât:

Am tot respectul pentru trupele care muncesc și la partea vizuală, nu doar la sunet. Au venit pe scenă cu toată recuzita bisericească: robe de preoți ajustate corespunzător la black-ul nerușinat pe care îl cântă, icoane, analoghion, sfeșnice cu lumânări aprinse, cădelnițe în care au aprins tămâie. Corul sinistru care i-a acompaniat și jocul de lumini sincronizate pe fondul de întuneric de afară au fost aproape psihedelice. Atmosferă și dedicație complete. Judecând după aplauze și tricouri, ei au primit premiul de popularitate, singurul tricou mai des întâlnit decât cel cu Batushka fiind cel al festivalului. Recomand cu căldură albumul „Litourgiya”. Iar dacă i-ați pierdut sau vreți să-i revedeți, vin și la festivalul Doom Over Bucharest.

A doua zi a fost Dark Bombastic Rainy Evening. Băieții de la FJORD au băgat atât de bine de s-au emoționat până și norii. Cât au cântat ei, mi-am dat seama de ce îmi plac atât de mult trupele în ascensiune, care nu au atins încă pragul celebrității – pasiunea „evlavioasă” pe care o au pentru ce fac (care se poate observa puțintel și aici):

Au cântat mult cu ochii închiși și o parte din public era în aceeași transă. Albumul „On Icy Shores” îmbie la visare și nu prea-ți vine să sari la următoarea melodie până nu se termină.

Pe ploaia invocată de Fjord, și-au început spectacolul și norvegienii de la SPURV – alt fenomen muzical. Să mă contrazică cineva dacă poate:

Publicul era fascinat de muzica lor, iar ei erau fascinați de ploaia torențială, cu piatră cât unghia, și de faptul că, sub ea, noi arătam cam așa:

Spurv la Dark Bombastic Evening
De foarte puține ori în viață am văzut expresia de fascinație pură, cu gura căscată la propriu, pe care am văzut-o pe fața chitaristului când se uita la noi și la șuvoi. „At this point, we would first like to thank every single one of you who persisted throughout the rain! All of you who stood there, while the rain was pouring and hail whipped your backs and necks: you didn’t leave and you encouraged us to go on. It really means a lot to us to experience something like that!”, au scris pe pagina lor de Facebook.

Pe rușii de la THEODOR BASTARD îi recomand cu căldură pentru trip-hopul lor darkwave (deși cred că ar fi o provocare și pentru ei să-și definească stilul, au unele melodii cu influențe de manea orientală, altele de muzică tuvană), dar în special pentru clipurile video, care au profunzimea și creativitatea clipurilor de la Tool uneori. Artiști desăvârșiți.

DEATH IN ROME este o trupă de cover-uri, însă o trupă care cântă „varianta corectă” a unor melodii de la Rihanna, Aqua, Lana Del Rey, George Michael, Technotronic și altele.

La sfârșitul celei de-a doua seri, a fost proiectat documentarul Blackhearts. Pe la trei dimineața, metaliști teleghidați, care refuzau să lase seara să se încheie, stăteau care cum putea, mai gustau ceva, socializau și se uitau cuminți la proiecția unui documentar despre oamenii care vibrează pe alte frecvențe – blackerii.

Ziua a treia a fost ziua norvegiană. Mai sunteți d’ăștia ca mine care, când aud de Norvegia sau de norvegian în orice context, se gândesc automat la black metal? Blackerii de la DODHEIMSGARD au reușit să activeze foarte bine publicul, ba chiar să ne facă să țipăm și să fluierăm la ei. VEMOD au avut o proiecție cu cerul înstelat sub cerul înstelat de la Alba Iulia. Te-ai gândi că nu se potrivește, dar a mers. IN THE WOODS au continuat bine seria norvegiană, încetinind puțin ritmul, să nu ne culcăm agitați.

Știi că a fost un festival reușit când îți vine să-l cauți pe organizator și să-l îmbrățișezi ca un psihopat (noroc că nu te-am găsit, domnule Cătălin Doru). Când mergi în drum spre casă cu un zâmbet tâmp, fără motiv, împietrit pe față. Când ești mahmur și te dor toate cele, dar, când îți aduci aminte de un moment de la festival, brusc, nu te mai doare nimic. Când te gândești deja să-ți rezervi concediul de la serviciu și camera pentru următoarea ediție. Dar, hai, că deja devine jurnal. Felicitări și mulțumiri organizatorilor!

sursa foto: www.facebook.com/Spurvinnen


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*