Presupun că toată lumea știe deja ce înseamnă black metal, așa că nu mai intru în amănunte. De asemenea, bănuiesc că ați auzit de trupe precum Venom, Bathory, Mayhem, Celtic Frost, Immortal, Emperor, Cradle of Filth ș.a. Dar ceea ce nu știți încă este faptul că francezii au o scenă black metal cam la fel de bine dezvoltată ca englezii și, cu toate acestea, multe formații sunt prea puțin spre deloc cunoscute la noi în țară. În cele ce urmează, vom vorbi despre trupe de black metal franțuzești care sigur vă vor plăcea. Desigur, în ordine alfabetică. Trupele vor veni cu o precizare „FFO” („for fans of…”), ca să știți la ce să vă așteptați. 🙂
Alcest
Presupun că v-ați așteptat să încep cu Alcest. Duoul cântă atmospheric black metal (și blackgaze, uneori), cu versuri care vorbesc despre vise, frumusețe, copilărie, natură, poezie etc. Majoritatea versurilor sunt în franceză, iar ceea ce eu, una, am apreciat este faptul că trupa folosește atât shrieks/growls, cât și clean vocals. Dacă vă plac Agalloch, Deafheaven, Harakiri for the Sky sau Myrkur, cu siguranță Alcest sunt pentru voi. Pentru această formație, am selectat piesa „Autre Temps”, extrasă de pe albumul Les voyages de l’âme (2012, Prophecy Productions):
Aorlhac
Trupa se remarcă prin folosirea a foarte multe feluri de black metal în fiecare piesă: post-DSBM, medieval black, death black etc. În orice caz, respect infinit pentru vocalul Spellbound care face ca trecerile între stilurile acestea să pară line, pe alocuri chiar necesare. Mi-e greu să găsesc formații care seamănă cu Aorlhac, dar în lipsă de altceva o să spun Dymna Lotva. Vă recomand să începeți cu piesa „La revolte des tuchins” (extrasă de pe albumul L’esprit des vents, 2018, Les Acteurs de l’Ombre Productions).
Ferriterium
Partea cea mai tristă este că trupa devenise proiectul solo al regretatului artistului Raido (care deținea Epictural Production și care a murit anul trecut). Ferriterium a abordat, prin piesele sale, teme profunde precum moartea, teologia și mizantropia, iar producția ultimului album, Calvaire (2021), este specifică mai degrabă stilului black metal norvegian din anii ’90. Am selectat pentru voi, de pe acel material, piesa „L’apostasie”:
Galibot
Cei de la Galibot au transformat mineritul și istoria sa în subiecte pentru două albume de black metal tare faine (dintre care unul remasterizat!). Trupa are o solistă versatilă, pe Diffamie, care nu se ferește să experimenteze cu mai multe stiluri de growl, shriek și chiar clean vocals. Foarte talentați și chitariștii, care, indiferent dacă știi sau nu limba franceză, reușesc să transmită o poveste inclusiv prin partea instrumentală. Dacă vă place Cadaveria, atunci și Galibot este pentru voi. De asemenea, am selectat piesa „Schlamms”, extrasă de pe Euch’Mau Noir bis (2026, Les Acteurs de l’Ombre Productions):
Hanternoz
Hanternoz împletește versurile despre legende și despre folclorul breton/francez cu sound-ul (folk) black metal. Merită menționat că membrii formației, Arzh Hyvermor și Sparda, conduc împreună Antiq Records și, cumva, reușesc să sune mai bine decât multe trupe de folk metal la momentul actual. Dacă vă plac Eluveitie, Arkona, Bucovina sau E-an-na (pe Jiana), Hanternoz vi se va părea o trupă extraordinară. Ceea ce și este, la fel ca toate celelalte grupuri din lista aceasta. Am selectat pentru voi piesa „Ce que le fleuve a pris”, extrasă de pe Au Fleuve de Loire (2021, Antiq Records):
Houle
Houle este, la fel ca formația Galibot, o trupă de black metal cu solistă. Formația cântă despre ocean și despre chinurile omului în raport cu forțele naturii. Dacă vă place Hangover in Minsk, atunci și Houle este pentru voi. Mai mult decât atât, Houle a urcat pe scena Hellfest (Clisson, Franța), în 2024, unde vocalista Cafard și trupa sa au avut o prestație deosebită:
Les Bâtards du Roi
Cred că vă aduceți aminte de ei din textul acesta. Cei de la Les Bâtards du Roi din Orléans au trecut, însă, printr-o schimbare de atunci: dintr-un trio, trupa a devenit un cvartet (cu Æni la chitară lead și clean vocals, Regicide la chitară ritm și growls, Barron la chitară bas și Daemonicus la tobe). În formula aceasta a urcat pe scena Hellfest în 2026. Dacă vă plac Der Weg einer Freiheit și trupele de medieval black metal – cum sunt cele de aici –, nu au cum să nu vi se pară incredibili și Les Bâtards du Roi. Recomandarea mea este piesa „Le chevalier au corbeau” (Les chemins de l’exil, 2025, Les Acteurs de l’Ombre Productions):
Paydretz
Un side project al lui Arzh Hyvermor, Paydretz se remarcă prin faptul că abordează tema războiului din Vandeea. Deși a lansat un singur album (Chroniques de l’insurrection, 2021, Antiq Records), formația încă este foarte cunoscută și apreciată în Franța. De asemenea, ca o notă: piesa „Au coeur de la forêt” conține doar cuvintele rugăciunilor „Pater noster” și „Ave Maria”, în limba latină. Melodia „Colonnes infernales” este interpretată alături de Anna Murphy (ex-Eluveitie, Cellar Darling), la hurdy gurdy. Sparda de la Hanternoz apare ca fiind interpret la hurdy gurdy pe „Premier sang (1793)”, „A la Loire!” și „Par les chemins creux”. Dacă vă plac Primordial și alte trupe (melodice, deci nu neapărat Sabaton) care cântă despre război, Paydretz e pentru voi. Am extras melodia omonimă, care a fost lansată ca single în 2024, dar inclusă și ca bonus track pe albumul trupei:
Pénitence Onirique
Când am văzut că primul album al trupei se numește V.I.T.R.I.O.L. (2016, independent), nu am putut să nu mă gândesc la Interitus Dei ai noștri, care au lansat doi ani mai târziu o piesă cu același nume.
Pénitence Onirique are un sound curat black metal, fără prea multe lucruri sofisticate… doar versurile care sunt despre alchemie, ezoterism și filosofie. Vocea este tipică pentru stilul ales, dar iese în evidență, totuși, chitara (măiestrită de Bellovesos și de Vorace), care, la fel ca la Galibot și la LBDR, transmite o poveste paralelă cu ceea ce exprimă solistul. Am extras pentru voi piesa care a dat numele albumului Nature morte (2023, Les Acteurs de l’Ombre Productions):
Véhémence
Véhémence cântă despre istorisiri medievale și povești fantastice. Cel de-al treilea (dar nu și cel din urmă) proiect al lui Arzh Hyvermor, formația se remarcă prin utilizarea clean vocals mai mult decât în cazul a trei sferturi dintre trupele care se află în această listă. De asemenea, este una dintre puținele trupe unde ies în evidență tobele. Am extras pentru voi piesa „Épopée – Par le sang versé”, de pe Par le sang versé (2019, Antiq Records):
Bonus: Impureza
Sincer, combinația dintre brutal death/black și flamenco mi s-a părut genială. Formația are versuri în spaniolă (dat fiind faptul că unii membri ai săi sunt chiar spanioli) și pe parcursul unei melodii nu veți ști dacă să dansați sau să faceți headbanging mai întâi. Orice alegeți, sigur o să vă surprindă cei de la Impureza și vor schimba complet atmosfera în curând. Versurile sunt cu precădere inspirate din istorie și din folclor și, personal, încă nu îmi vine să cred că trupa are un singur solist… Esteban Martin trece mai repede de la scream, la growl, la clean și tot așa încât am crezut că există minimum trei vocali. Am selectat pentru voi piesa „Pestilencia”, extrasă de pe albumul Alcázares (2025, Season of Mist).
Comentarii 0