Este starea pe care o ai nu cand esti indragostit ci atunci cand iubesti – intens si fara speranta – si cand ajungi acasa baut, nu foarte rau, dar suficient cat sa nu reusesti sa adormi si sa te gandesti, fara oprire, la el/ea. Pentru a mia oara reiei in gand greselile, orbirea, teama, cuvintele necugetate, regretele – cel mai mult acestea din urma. In camera este intuneric si tramvaiele au incetat demult sa mai circule. Dar creierul tau este in overdrive iar inima, de ea nu mai zici nimic. Te socheaza cu prostia ei absoluta. Bate, se opreste, se trezeste din nou, bate neregulat de cateva ori, intr-o succesiune prea rapida. Totul este tulburat si tulburator si nimic nu te ajuta, nu te scapa. Totul este neliniste.
Cam acesta este feeling-ul pe care il evoca noul album GRIMUS, „Emergence”. Nivelul de anxietate sonica atinge cote sublime iar ticaitoarea din piept este propulsata in universuri orchestrale si lirice care o forteaza sa-si descopere si depaseasca limitele.
Din punct de vedere „tehnic”, materialul este impecabil. Productia este fara pata, compozitiile au o structura „bulletproof”, atat de naturala incat cantecele pur si simplu respira, soundwall-ul este omogen, dar divers si bogat iar totul „suna” impecabil. Liric, temele sunt diverse, de la dorinta de a-ti implini adevaratul potential („Legends”), la acel ceva inefabil care nu te lasa sa-ti traiesti viata („The Hell I’m In”), trecand prin tot registrul emotiilor umane – resemnare („Haze”), iubire demult pierduta („Pale Hands”), disperare („High”) etc.
Ca orchestratie, predomina chitarele aspre, dar melodice, sintetizatoarele si soundscape-ul „electrificat”. Influentele sunt din zona Depeche Mode, Hurts si Muse, dar, foarte important, acestea nu domina, lasand loc brand-ului unic de rock electronic conceput de Grimus. Foarte interesante sunt micile bijuterii precum „Tunguska”, „Crashing To Earth”, „Vitriol” si „Peregrine” care „stratifica” intr-un mod inedit tracklistul, constituindu-se in preludii si interludii, care creeaza o experienta dinamica a ascultarii materialului, nelansandu-l pe meloman sa se plictiseasca.
Ies in evidenta piese ca „Morning Stars”, „The Hell I’m In” si „Pale Hands” care au o incarcatura emotionala atat de puternica incat scurtcircuiteaza „sistemul” sufletesc al celui care pleaca urechea la ele. Veti vedea ca nu va veti putea opri din a fredona: „My time with you is gradually turning blue”. Experimentele vocale ale chitaristului Vali Rauca, pe care il auzim pe cateva cantece, sunt binevenite si le incurajam deoarece sparg ritmul glasului solistului „cu acte in regula” Bogdan intr-un mod placut. Vali il invoca pe Martin Gore si pune de niste piese foarte expresive, scotandu-si in evidenta talentul.
Va putem spune cu mana pe inima ca „bitch, you won’t roll your eyes like Brian Molko” (ascultati discul ca sa aflati despre ce vorbim) cand veti auzi noua creatie Grimus. „Emergence” este in mod clar una dintre lansarile „it” ale anului 2014 si materialele care vor veni dupa, vor avea ceva exceptional de depasit. De alta, suntem convinsi ca daca discul ar fi lansat si international, ar face fata cu succes incercarilor pietei straine, deoarece este foarte bun.
Acestea fiind spuse, Grimus va asteapta pe data de 13 martie 2014 in Club Colectiv pentru lansarea oficiala a „Emergence”. Le multumim baietilor ca ne-au dat sansa sa ascultam materialul.
Lasă un comentariu