Știți cu siguranță acel soi de oameni la care statura masivă, de urs, contrastează vădit cu privirea blândă și atitudinea prietenoasă. Un asemenea om a fost Alex Revenco. Mulți dintre cei care s-au învârtit în lumile uneori convergente, uneori contrastante ale rock-ului și presei din ultimii 30-40 de ani l-au cunoscut și pot confirma cele de mai sus.
Fiecare are câteva povești de spus. Când în România se năștea în sfârșit o presă muzicală liberă, a fost acolo, la Radio Contact și la Evenimentul zilei. Așa l-am cunoscut, în perioada în care, deși avea o bogată experiență și, cu siguranță, treburi mult mai importante, se apleca mereu încurajator și plin de înțelegere spre încercările mai mult sau mai puțin stângace ale tinerelor formații de rock și metal autohtone. Spirit jovial și minte deschisă, Alex Revenco se bucura în egală măsură de Sex Pistols, Ramones și Rolling Stones, unele dintre marile lui iubiri muzicale, și de noile manifestări bizare sau extreme metal. Dar drumul lui muzical merge mult în urmă, marcat printre altele de o frumoasă prietenie cu Aurelian Andreescu – pe care, printre altele, l-a sfătuit să nu se alăture, așa cum i se propusese, formației Roșu și Negru și pe care l-a condus pe ultimul drum.
Astăzi, a venit vremea să-l însoțim și noi cu gândul în marea călătorie pe Alex Revenco. Vestea te ia prin surprindere cu atât mai mult cu cât părea un om fără vârstă. Îmi amintesc că l-am întâlnit acum mai mulți ani la concertul formației de black-metal poloneze Mgła, de care eram amândoi la fel de fascinați („Tobarul ăsta e senzațional!” mi-a spus, înainte să se ducă să-și cumpere un CD.) Iar de atunci parcă m-am simțit mai apropiat de cel care m-a încurajat și ca muzician aspirant în anii 1990, și ca modest ziarist rock în tot restul timpului, dar care, mai ales, s-a manifestat față de mine și de atâția alții care i-am fi putut fi copii cu o prietenie autentică, sinceră, punctată de zâmbetul mereu molipsitor.
Generațiile viitoare ale rock-ului românesc vor trebui să-l redescopere, poate și prin cei care acum se apropie de 50 de ani și care au crescut și sub îndrumarea lui blândă.
Dumnezeu să-l ierte!
Lasă un comentariu