Powerwolf – Preachers of the Night

Formatia de power metal POWERWOLF si-a lansat noul album pe data de 19 iulie 2013. Acesta se numeste „Preachers of the Night” si contine 11 melodii.

Trupa este cunoscuta pentru temele inedite, inspirate din povestile romanesti cu strigoi si varcolaci, dar si pentru sonoritatile de tip medieval, cu o cultivare temeinica a insertiilor corale si a elementelor simfonice.

Powerwolf nu este o formatie tipica de power-metal, remarcandu-se printr-un sound original care, desi pastreaza constantele genului, isi aduce aportul personal.

Noul disc contureaza o atmosfera de legenda din Evul Intunecat, abordand teme (anti)religioase si folosind versuri in latina. Ca de obicei, tempo-ul cantecelor este alert si rareori intalnim cate o piesa mai linistita. Acest lucru aduce prejudicii discului, deoarece ascultatorul se plictiseste la un moment dat de marsuri tunatoare.

Din punct de vedere compozitional, se simte nevoia diversificarii „retetei”. Aproape toate piesele urmeaza aceeasi directie si sunt previzibile. Pentru ca trupa sa evolueze, va fi nevoie de mai multa variatie, atat la nivel de stil, cat si la nivelul genului abordat.

Albumul incepe cu melodia „Amen and Attack„, care contureaza drumul pe care vor merge compozitiile tot albumul. „Coleus Sanctus” are ceva in plus fata de restul melodiilor prin notele mai comerciale regasite in special in refren. De alta, daca am dezbraca melodia de distorsiunile destul de simpliste si am reorchestra-o, am obtine un hit pop.

„Sacred and Wild” incepe cu un riff cu un efect de drog, care capteaza imediat atentia si o mentine. Acelasi lucru se poate spune si despre orga din „Kreuzfeuer”, care reprezinta o mica bijuterie sonica. Dupa „Cardinal Sin„, cantecul nu numarul 6, lucrurile devin foarte previzibile iar piesele par doar variatiuni pe tema.

„Nochnoi Dozor” mai schimba putin tempo-ul si ne duce pe teritoriul rockului de „Ev-Mediu”. Ultima melodie, „Last of the Living Dead” invie orga fantomatica bantuitoare si reuseste sa aduca mai multa diversitate prin tempo-ul mai lent si prin folosirea efectelor sonore de tipul zgomotului ploii si al plansului lupilor.

Este paradoxal ca un album care a mizat pe rapiditate se sfarseste intr-o nota slow & sumbra, dar macar aceasta trecere brusca la un alt registru ritmic reprezinta ceva nou fata de viteza deja banala care a condus multe dintre celelalte piese.

Este clar ca muzicienii din Powerwolf sunt foarte buni profesionisti – chiar virtuozi, dar aceasta calitate este eclipsata de uniformitatea pieselor si de modul in care acestea seamana, de la un punct, unele cu celelalte. Productia este de calitate si potrivita genului, asa ca, din acest punct de vedere, formatiei nu i se poate reprosa nimic.

In mare, „Preachers of the Night” este un album interesant, dar care sufera la capitolul creativitate. Asteptam sa ascultam viitoarele lansari si speram ca trupetii isi vor diversifica stilul compozitional.