Apărut în 2012, grupul Rezident Ex şi-a cîştigat repede publicul, nu în ultimul rând pentru că, deşi un proiect nou, era compus din membri activi de zeci de ani pe scenele mari de rock din România şi nu numai. Între timp trupa a cunoscut suişuri şi coborâşuri, iar la capitolul “plecări”, cea mai mare vâlvă a fost provocată de cea a solistului vocal Ovidiu Ioncu “Kempes”. Iată că în 2022, Rezident Ex vine cu o veste surprinzătoare… dar este fără îndoială o surpriză cât se poate de plăcută pentru admiratorii care au urmărit trupa de la începuturile ei. Totul ar fi putut fi anunţat într-o ştire, dar am preferat să-i lăsăm pe doi dintre componenţii importanţi ai trupei să vă dea amănunte despre prezent… trecut şi viitor. Aşadar, iată-ne la o discuţie cu Tavi Iepan şi… Şi veţi afla imediat cu mai cine.
Am trecut prin niște ani dificili pentru scena rock în general, fără turnee, fără concerte. Unii muzicieni au căzut pradă depresiei, alții, dimpotrivă, au lucrat intens la proiecte de studio, repetiții, etc. Cum și-a umplut Rezident Ex timpul pandemic?
Tavi Iepan
Tavi Iepan: Sigur că toţi am fost afectaţi major în perioada pandemică. iar pe cei din domeniul muzical ne-a cam pus la pământ. Lipsa contactului cu publicul a fost cel mai dureros lucru. Am încercat şi noi să ne “adaptăm” la situaţie pe cât era posibil şi am produs zic eu două videoclipuri reuşite: “Lasă-mă să zbor”, o piesă cu o introspecţie mai filozofică, şi “Cyber Faber” (Omul digital) o piesă care deşi era compusă cu ceva ani înainte de pandemie reflectă foarte exact senzaţia de izolare a omului modern şi comunicarea într-o lume aproape virtuală, dominată de înstrăinarea individului. În rest am strâns material, compoziţii, riff-uri şi teme noi şi am scris şi unele texte.
Au trecut cinci ani de când ați lansat „Audio Doping”. Privind în urmă, cum vezi acest album, în sine și comparativ cu „Alpha”? Cum a fost primit de public și cum îl simți tu astăzi?
Tavi Iepan: Este dificil, cel puţin pentru mine, să fac aprecieri de valoare la un album propriu şi am să mă limitez la o observaţie făcută în timpul concertelor: sunt câteva piese ca “Roy Black Sabbath”, “Noi să fim noi”, “Lasă-mă să zbor” sau “Cyber Faber” care sunt în topul preferinţelor publicului şi care sunt deja clasice în programul nostru. La fel de greu îmi este să compar “Audio Doping” cu “Alpha”. Fiecare dintre ele are un nucleu de “hituri”. Pe Alpha sunt compoziţiile mele din perioada Cargo, unde am fost membru fondator şi unde am scris o bună parte dintre piesele primei perioade. Sunt piese ca “Brigadierii”, “Povestiri din gară”, “Buletin de ştiri” sau “Iarna”, pe care o mare parte a fanilor rock le ştiu foarte bine, chiar dacă nu cunosc autorul.
După o perioadă de tăcere, Rezident Ex revine și nu oricum ci cu o veste spectaculoasă. Te las pe tine să le spui tuturor celor interesați ce surpriză le pregătiți, din punctul de vedere al componenței.
Tavi Iepan: Vestea spectaculoasă pentru presă şi public este revenirea lui Kempes în componenţa grupului. Întâmplător, aşa cum numai viaţa le potriveşte, la următorul concert, pe 2 august, vom împlini zece ani fără o zi de la debutul nostru în România şi – cum se putea altfel? – tot în Timişoara, iar în aceeaşi zi sărbătorim şi ziua de naştere a tobarului nostru, Mark Cross, un motiv în plus de bucurie şi poftă de cântat.
Revenirea lui Ovidiu Ioncu „Kempes” este pentru voi în general și pentru tine, Tavi, în special, un „back to the roots”. Pentru cei care cunosc activitatea ta muzicală, „soluția Kempes” este cea mai firească. Și totuși, după atâția ani, nu cred că multă lume se aștepta la asta. Cum ați ajuns să vă reuniți?
Tavi Iepan: Unele lucruri au nevoie de timp şi probabil că şi în cazul nostru a fost aşa. Când am pornit noi treaba asta cu Rezident Ex în 2012 am fost copleşiţi de valul de entuziasm din partea publicului şi precis o parte din acei oameni se vor bucura şi acum. Da, în mod sigur în formula actuală o parte este şi acel „back to the roots” cum îl numesti tu în cazul „tandemului” format din mine şi Kempes. Eu am plecat efectiv dintr-un turneu Cargo în Germania, primul disc avea să apară mai târziu în formula cu Kempes, care a cântat 14 ani cu trupa, fiind un pilon foarte important, şi normal că vocea lui inconfundabilă face parte deja din istoria acestei trupe. Dar noi, la Rezident Ex, avem şi un alt duo de marcă reprezentat de Mathias Lange si Mark Cross, care practic sunt „jumătate” din Metalium, grup de renume internaţional, iar la bas este Christian Podratzky, cunoscut de la Abra sau Pro Musica şi internaţional de la Poems for Laila şi Andy Clark. Am ajuns să ne reunim, culmea, la iniţiativa a două persoane care, independent una de alta, au avut aceeaşi idee, să aducă Rezident Ex în aceasta formulă. Unul este „Stami”, alias Ionuţ Stamatin, deţinătorul şi sufletul clubului Quantic, celălalt Adi Simon, fostul nostru manager şi producător.
Tavi Iepan: Din câte am înțeles, noua componență nu a șomat deloc, ci produce deja rezultate concrete – muzică nouă. Cât de departe sunteți cu noul material?
Tavi Iepan: Da, ai avut o informaţie corectă, nu ştiu de unde, dar aşa este. Ovidiu ne-a vizitat la Hamburg şi am intrat în studio pentru a lucra la câteva piese noi. Odată cu trecerea timpului îmi dau seama tot mai mult că este de fapt un lucru important ce rămâne după întâlnirile astea ale unor oameni cu drag de cântat, când fiecare pune ceva din el acolo pe imprimare. Starea asta aşa de greu de descris care se transmite ascultătorului: vocea, chitara, piesele, versurile – adică muzica – devin un tot unitar. În ultima perioadă ne-au părăsit mult prea repede şi mult prea mulţi colegi de breaslă şi aşa realizezi cât de relativ este totul şi cât de scurt este acest „zbor” al nostru în lumea asta. De aceea este probabil important să facem piese: unele care au har au „şansa” să ne supravieţuiască şi să ofere bucurie în continuare celor care le ascultă. Eu trăiesc foarte intens aceste momente ale „facerii”, când compui o piesă, un text, sau când o auzi interpretată în studio şi o simţi cum „decolează” şi începe să devină, magia aia a momentului, cu o voce cum este a lui Ovidiu. De obicei, când termin un album sunt „terminat” şi eu, albumul ajunge pe un CD sau vinil şi porneşte în călătoria lui, aproape independent de noi. Eu de exemplu nici nu-l mai ascult decât rar, de obicei când îl pun alte persoane, şi atunci îmi mai amintesc o fază sau alta de la imprimări. Cu materialul suntem la început şi probabil că va mai dura, mai ales că fiecare are şi proiecte personale. Dar important este ca atunci când ne adunăm să facem ce trebuie şi cum trebuie, adică muzică de calitate.
Live se anunță de asemenea câteva noutăți – la Zilele Timișoarei veți urca pe scenă alături de Phoenix. Ce așteptări aveți la revenirea în orașul din care ați plecat în toate cele patru zări, dar care a rămas mereu pentru voi „acasă”?
Tavi Iepan: Da, este un moment magic dacă-l pot numi aşa, să ai un spectacol unde cânţi în cea mai selectă companie posibilă. Phoenix sărbătoreşte 60 de ani, este uluitor! O mare bucurie pentru noi, mai ales că de ani buni avem o relaţie de prietenie şi simpatie. Şi toate astea se întâmplă în oraşul nostru. O sărbătoare unică, să ne bucurăm de ea! Mulţumim Casei de Cultură a Municipiului Timişoara, Primăriei şi grupului Phoenix pentru alegerea lor.
Acum, că lumea s-a deschis, vă vom vedea mai des în România? Aveți planuri și pentru concerte internaționale?
Tavi Iepan: Nu ştiu, dragă Paul, daca „lumea s-a deschis”, să dea Dumnezeu să fie aşa, dar nu arată prea bine, mai ales că ştim ce se întâmplă aici, aproape de noi, şi sunt mai multe crize şi lucruri negative care se suprapun… Rămân şi acum şocat când ascult piesa “Buletin de ştiri” pe care am compus-o pentru Cargo la vremea aia, în ’86… Şi totuşi, cât de actuală este şi astăzi! În rest sigur că dorim să cântăm cât mai des, în primul rând pentru publicul nostru din România, şi suntem deschişi la propuneri şi colaborări. Putem fi contactaţi pe pagina noastra de Facebook sau pe : rezidentex.booking@gmail.com. Sunt şi câteva piese care s-ar potrivi şi într-un context internaţional, să vedem ce surprize ne rezervă viitorul.
Că vorbim despre Rezident Ex sau Cargo, pe lângă muzică, versurile au jucat mereu un rol foarte important. Din acest punct de vedere, una dintre piesele mele preferate e „Catedrala sufletului”, cu ecouri din Minulescu, Topârceanu… Către ce subiecte vă îndreptați în noile piese la care lucrați?
https://www.youtube.com/watch?v=b_HJknROTF0
Tavi Iepan: Mă bucur că-ţi place “Catedrala sufletului”, este un cântec despre oraş, iubire, nostalgii şi întoarcerea eternă în locul de unde ai plecat. Noi, cei care trăim departe de ţară, avem un sentiment intens, greu de explicat. Unii îi spun “dor”. Poate de aceea dor nici nu se traduce în alte limbi. Din păcate şi astăzi pleacă foarte mulţi români spre “undeva” şi asta ar trebui să ne dea serios de gândit. Despre subiecte ce pot să spun este că evenimentele şi trăirile din viaţa unui textier, poet, creator sau cum vrei sa-l numim influenţează, zic eu, decisiv temele dezvoltate. Unii simplifică lucrurile şi spun că artistul este ca o oglindă a realităţii şi chiar şi teme bazate pe fantezie sunt în legătură cu ea sau au în spate lucruri concrete. Aşa că pregătiţi-vă de o “fotografie” a momentului .
Ovidiu, cum a fost regăsirea cu vechii tăi colegi și cum decurg acum, după atâția ani, repetițiile și înregistrările?
Ovidiu Ioncu “Kempes”
Ovidiu Ioncu “Kempes”: Întâlnirea a fost foarte naturală, totul a venit de la sine. Ne-am văzut în Timișoara, iar apoi am plecat în Germania, la Tavi, pentru înregistrări, care au decurs foarte bine.
În toată perioada cât ai stat departe de Rezident Ex, ai fost foarte activ cu proiectul tău solo, Kempes. Vei continua cu amândouă în paralel?
Ovidiu Ioncu “Kempes”: Bineînțeles că voi continua cu trupa mea, KEMPES, dar voi activa în continuare şi in Rezident Ex, trupă de care mă leagă un album și multe amintiri frumoase. Apreciez compozițiile lui Tavi Iepan și viziunea lui în anumite direcții, așa că ar fi păcat ca Rezident Ex să nu continue pe același drum făcut de noi la început.
Generația celor de peste 40 de ani a crescut cu vocea ta. Cum vezi însă publicul mai tânăr, pe cei care nici nu se născuseră când a apărut „Povestiri din gară”? Rezonează cu piesele care însemnau atât de mult pentru noi odinioară?
Ovidiu Ioncu “Kempes”: Din păcate, piesa „Buletin de ştiri” este atât de actuală în acest context mondial, încât orice generație se regăsește în ea de la primul vers. În ultima perioadă, la concertele mele am remarcat o creştere în rândul publicului tânăr și asta mă bucură foarte mult. Rockul merge mai departe prin generații noi.
De când am stat de vorbă ultima oară ne-au părăsit doi oameni de care sunteți legați prin carieră și prin muzica făcută împreună: Leo Iorga și Adrian Bărar. Cum ați trăit despărțirea aceasta dureroasă?
Tavi Iepan: Cu toate divergenţele pe care le-am avut cu Adi Bărar, sigur că a fost o veste tragică, o dramă pentru familie şi o pierdere importantă pentru rockul din Timişoara şi din România, implicit. În momente din astea îţi aduci aminte fără să vrei cum a început totul: cu o întâlnire a noastră la intrarea de serviciu a Teatrului Naţional, vizavi de Hotel Timişoara El era după perioada cu Autostop, iar eu după Progresiv TM şi Metamorf. Am pornit practic cu „două chitare” şi dorinţa de a face muzică, după care i-am cooptat pe ceilalţi, Tucu, Tibi, Dinel şi Leo, şi aşa a început „istoria” Cargo. Întâmplarea sau nu a făcut să-l întâlnesc ultima oară la câţiva metri mai încolo, la cafeneaua Symphony, care-i lipită de teatru. Eu am ieşit pe aceeaşi intrare de serviciu de la teatru, iar el era pe terasă la masă cu Ilie Stepan si Adi Simon, pregăteau un concert caritabil. Am glumit atunci spunându-le, „ce intalnire de gradul 3!” Ilie şi Adi Simon s-au ridicat şi ne-am îmbrăţişat, apoi a fost un moment de suspans când nu ştia nimeni ce urmează… I-am întins mâna lui Adi, ne-am salutat, ei au rămas să discute iar eu am plecat în treaba mea.
Cu Leo a fost destul de „dur”, dacă mă pot exprima aşa, pentru că eram prieteni buni şi ultimele şedinţe de terapie au fost făcute chiar la Hamburg şi am fost cu el şi cu Paula peste tot unde era nevoie. Cu tot tragismul situaţiei, noi am şi râs foarte mult cu el, cum o făceam de fiecare dată când ne întâlneam, de altfel. A fost un caracter foarte tare şi dorinţa de a cânta cred că l-a ţinut. La începuturile Cargo cântam eu şi Adi vocal, cu performanţe modeste, iar când a apărut Leo diferenţa a fost majoră, a fost o bucurie imensă să aud temele vocale care în sfârşit sunau cum trebuie. Regretul însă rămâne că am cântat mult prea puţin cu el. Eu am plecat în Germania în primăvara lui ’88, iar el a plecat la Compact… Dar mă bucur enorm că a fost ca invitat special la Rezident Ex cu Vladi şi Teo, la două concerte memorabile, la Timişoara şi Bucureşti.
Ovidiu Ioncu “Kempes”: Cu Leo Iorga eu nu am interacționat prea mult, dar nu am cum să uit o întâlnire emoționantă, petrecuta cu câteva luni inainte de moartea lui: eram întâmplător pe o terasă în București unde el urma să cânte. M-am dus la el, am schimbat câteva cuvinte, iar apoi m-am întors la familia mea. După începerea concertului, m-a chemat la microfon să merg alături de el pe scenă, să cântăm împreună „Povestiri din gară”. M-am dus, am cântat și m-am simțit foarte bine că am putut fi acolo pentru el.
Adi Bărar nu ar fi adus niciodată Cargo unde este astăzi fără mine, dar nici eu nu eram astăzi aici fără el. A fost un muzician bun, am înregistrat împreună toată discografia Cargo, şase albume plus un maxi single, şi pentru „Spiritus Sanctus” am tras toate piesele, chiar dacă pe album sau în biografia trupei apare mai mult sau mai puţin numele meu… Am cântat împreună 14 ani, am făcut împreună piese ce vor rămâne in istorie.
Știrea este acum „pe piață”, vă las vouă ultimul cuvânt. Ce vreți să le transmiteți cititorilor noștri și tuturor celor care tot întreabă „ce se mai aude cu Rezident Ex”?
Tavi Iepan: Mă bucur că în această vară şi toamnă vom avea câteva concerte, iar revederea cu publicul de rock din România a fost şi este pentru noi de fiecare dată o bucurie şi o sărbătoare.
Ovidiu Ioncu “Kempes”: Mesaj pentru fani: Vă așteptăm cu mare bucurie la concertele noastre!
În sfârșit o veste bună după pandemie. Bravo băieți, așteptăm muzica voastră!