Concertul Scorpions de la București a fost genul acela de eveniment cum rar mi-a fost dat să văd. A fost muzică, a fost energie, a fost spectacol. Germanii au dat dovadă că vârsta nu reprezintă o piedică în calea lor și că mai au încă multe de spus. Experiența și-a spus cuvântul în show-ul din Capitală: 50 de ani de activitate, sărbătoriți cu mult fast, împreună cu publicul român, care le cunoștea fiecare notă de melodie. Alături de trupa din Hanovra, au cântat în deschidere, în seara de sâmbătă, 16 iulie 2016, formațiile bucureștene Metrock și 9.7 Richter.
Soarele dogoritor nu i-a ținut în frâu pe cei veniți să îi vadă și să îi asculte pe titanii hard rock-ului german. Spectatorii s-au prezentat în număr destul de mare încă de la început, în parcarea B de la Romexpo, iar lucrul ăsta nu a putut decât să îi bucure pe membrii primei formații ajunse pe scenă, Metrock. În concertul de la București, trupa s-a prezentat într-o nouă formulă, avându-l la bas pe Alexandru Davidescu, la tobe pe Călin Dragomir, la chitară pe Matei Cioca, iar la voce pe binecunoscutul Cristian „Zăpadă” Ioniță. Dintre toți, s-a remarcat chitaristul, pe care colegii lui, după cum au spus, l-au poreclit „băiatul lui Zakk Wylde”. A fost un concert de hard rock/heavy metal de bună calitate, care a inclus piese precum „Kill these Hookers”, „Rock ‘n’ Roll Damnation”, „Stranger” sau chiar un cover după celebra „Enter Sandman” a celor de la Metallica. În afară de micile probleme pe care basistul le-a avut de confruntat, totul a mers ca uns.
În continuare, i-am avut în fața noastră pe bucureștenii de la 9.7 Richter. În deschiderea concertului Scorpions, Cosmin Aioniță (voce), Adrian Rus (chitară, backing vocals), Ovidiu Cristea (bas) și Adrian Mihai (tobe) au cântat alături de invitatul lor special, chitaristul Lucian Gruia. La Romexpo, trupa a venit cu melodii mai vechi, dar și mai recente, cum au fost „Nu vom ceda” (dedicată lui Pavlos Popovici, tânărul de 15 ani rănit în Colectiv și aflat, în momentul de față, la recuperare în Bruxelles), „Help Me” (piesă aleasă pentru modul în care ar putea descrie situația tulbure cu care se confruntă unele țări în ultima perioadă) sau „Blood”, o piesă „de petrecere, de nuntă și fericire”, după cum a denumit-o solistul vocal.
Apogeul și finalul serii au fost reprezentate, bineînțeles, de concertul Scorpions. Show-ul a debutat cu piesa „Going out with a bang”, de pe „Return to Forever”, albumul pe care trupa germană îl promovează cu ocazia turneului mondial „Return to Forever/ 50th Anniversary tour”, popularizat în țara noastră cu ocazia acestui eveniment organizat la București. În continuare, se cântă „Make It Real”, iar pe ecranele de pe scenă apar umbrele membrilor formației, pe fundal roșu, galben și albastru. Urmează piesa „The Zoo”. În momentele în care nu cântă, Klaus Meine ia tamburina, o folosește, după care o aruncă, din mijlocul scenei, către unul dintre membrii staff-ului trupei. Tipul o prinde, de fiecare dată (momentul ăsta se va mai repeta), cu precizie germană. Să nu uităm la cine suntem la concert. Apoi, chitaristul Matthias Jabs se alătură, împreună cu basistul Paweł Mąciwoda, solistului vocal (de data aceasta chitarist), într-un moment special, care îl are ca protagonist pe fondatorul formației, chitaristul Rudolf Schenker. Nu știu de unde omul ăsta poate avea atâta energie la vârsta lui, dar tare aș vrea să mă mișc și eu așa când o să am 67 de ani. În tot acest timp, se cântă „Coast to Coast”.
Urmează „Top of the Bill”/„Steamrock Fever”/„Speedy’s Coming”/„Catch Your Train”, „We Built This House” și „Delicate Dance”, un moment în centrul căruia se află chitaristul Matthias Jabs. Vreme de câteva minute, Scorpions lasă instrumentele electrice deoparte și ne oferă câteva momente cu totul și cu totul speciale. Se cântă, împreună cu publicul, „Always somewhere”, „Eye of the Storm” și „Send Me an Angel”. „This next song will be more for you than anything after all these years. This is still a song of hope. This is Wind of Change”, au fost cuvintele pe care Meine le-a spus în prezentarea unei piese care, de fapt, nu ar avea nevoie de nicio introducere.
În continuare, germanii cântă „Rock ‘n’ Roll Band”, „Dynamite” și „In the Line of Fire”. A urmat apoi unul dintre cele mai spectaculoase solo-uri de tobe pe care le-am văzut până acum, cel al lui Mikkey Dee. În timp ce cânta, tobarul a fost ridicat deasupra publicului, cu tot setul pe care îl avea în față, urmând să le ofere celor prezenți, de la înălțimea la care se afla, o reprezentație de tehnică și precizie în execuție, pe care, cu greu, alți instrumentiști ar putea-o realiza. Se cântă apoi „Blackout”, „No One Like You” și „Big City Nights”. Pe „Still Loving You”, Meine ia un steag al României din public și îl poartă la vedere, stârnind entuziasmul celor prezenți în fața lui și a colegilor săi.
Seara se încheie cu celebra „Rock You Like a Hurricane”, iar germanii își iau la revedere de la publicul român. Probabil e ultima dată când i-am mai putut vedea în România, deși ei și-au mai anunțat retragerea până acum. Cert e că am asistat la un concert mai mult decât reușit, la un eveniment la care rareori ai șansa să participi.
Lasă un comentariu