Cu o istorie de aproximativ 10 ani pe scena alternativa romaneasca, trupa bucuresteana Up To Eleven vine in 2014 cu albumul “Ce Simti”, o incununare a tuturor eforturilor si a muncii depuse in acest deceniu de activitate. Lansat pe data de 17 aprilie printr-un concert sustinut in Club Colectiv, primul material discografic al trupei contine 9 piese dintre care 3 in limba engleza si se incadreaza conform tiparelor cunoscute in sfera rock-ului alternativ cu vizibile influente grunge.
Fara a incerca sa iasa din norme, sa sparga tiparele sau sa inventeze din nou roata, baietii de la Up To Eleven vin cu un sound simplu, cu o muzica sincera, chiar radio-friendly, care e menita sa atraga cat mai multe urechi si cat mai multi si mai diversi ascultatori.
Intr-o lume a muzicii in care fuziunea dintre genuri este din ce in ce mai pregnanta, iar artistii initiaza fel de fel de proiecte experimentale, fiecare tinzand sa socheze, sa vina cu ceva cat mai extravagant, o abordare cat mai simpla si mai directa pare a fi o raritate.
Structura compozitionala a pieselor este clasica si previzibila pentru genul abordat insa buna, respectand parca o reteta clasica a rockului alternativ si urmand sfaturile lui Dave Grohl, care intr-un interviu declara ca 4 acorduri bine legate si un ritm catchy pot forma instant o melodie buna.
Albumul are parte de un sunet limpede si clar. Chitarile, atat cele electrice cat si cele acustice, vin cu o rezonanta puternica, iar distorsul este echilibrat in asa fel incat sa nu-si piarda acel feeling vibrant si electric si sa pastreze in aceeasi masura un sound plin si intens. Ritmul tobelor vine in acord cu energia transmisa insa bassul este instrumentul care mi-a atras atentia cel mai mult pe acest album. Departe de a fi liniar si doar a urmari lead-ul dat de chitari, bass-ul penduleaza intre unduire si alunecare si un bazait metalic si dur.
Solistul are un timbru aspru care se muleaza bine pe genul abordat iar influentele lui Kurt Cobain, Layne Staley si chiar Wes Scantlin de la Puddle of Mudd, pot fi vizibil simtite. Insa am remarcat ca pe anumite portiuni, vocea nu reuseste sa atinga cu exactitate notele dorite iar ceea ce rezulta este un strigat grunge putin cam fortat care, din punctul meu de vedere, putea fi remediat, prelucrat sau mascat in studio.
Nici in ceea ce priveste versurile albumul nu vine cu ceva extravagant sau inovator. Gasim pe “Ce Simti” versuri simple si directe care ating o paleta larga a sentimentelor umane: dor, visare, durere dar si dorinta, putere de a reveni, hotarare si ambitie.
Piesa care deschide albumul se intituleaza “Otrava” si este un indemn spre lasarea in urma a trecutului pe cand in “Visezi”, piesa in care sunetul chitarii imita tic-tac-ul unui ceas, rememorarea timpul trecut este elementul principal. “Ce simti” melodia care da si numele albumului este probabil highlight-ul materialului datorita balansului dintre tempo-ul predominant rapid si antrenant si acordurile prelungite pe refren. “Dead And Gone” si “A mia oara” sunt doua piese gemene care vorbesc despre putere a de te ridica de jos si de a continua.
“Tu” vine cu o abordare mai dura, duritatea vocii iesind in evidenta pentru a reliefa mai clar mesajul cantecului care te impinge sa rupi barierele societatii si sa te eliberezi de sforile papusarului. “One Cent” mi se pare hit-ul in engleza al trupei, iar chitara acustica si vocea lina si melodioasa de pe “Run Away” confera piesei o atmosfera deosebita specifica cu iz de Alice in Chains. “Doar un fum” reprezinta finalul ideal atat pentru un album, cat si pentru un concert: un riff energic, un ritm saltaret care se poate materializa intr-un pogo si un final care se pierde si se stinge incet.
Per total, albumul “Ce simti” de la Up To Eleven este un material bun care in mod clar isi atinge principala tinta si anume aceea de a face ascultatorul sa se simta bine ascultandu-l. Totusi, pastrand acest tipar clasic, poate un strop in plus de inventivitate nu ar strica pe viitor.
Lasă un comentariu