Motörhead – The Wörld Is Yours

  Iata-ne ajunsi si la numarul douazeci: al douazecilea album al trupei care, de la inceputurile sale, s-a identificat cu unul dintre cele mai controversate si carismatice personaje ale rock’n’roll-ului, Lemmy Kilmister. Reteta o cunoastem cu totii, iar astazi ea se ilustreaza prin zece piese rezultate din efortul colectiv al sus-numitului Lemmy, al lui Mikkey Dee si al lui Phil Campbell. E rock’n’roll, cu un strop de punk, cu niste blues, viteza, voce gajaita si heavy-metal. Si functioneaza! Inca de la „Born To Lose” remarci stiinta intacta de a face din doua-trei riff-uri simple o piesa care respira echilibru si balans, directa si eficienta. Versurile se invart de data aceasta mai ales in jurul temei mortii si a desertaciunii existentei – poate ca un ecou al trecerii la cele vesnice a lui Ronnie James Dio – cu un pesimism existential exprimat prin cantece apasatoare si de o simplitate aproape cinica. Micile motive melodice, blues-ul implicit sau ritmurile care te fac sa canti odata cu trupa („Outlaw”) sunt la fel de pregnante ca acum 20 de ani. Piesa care iese in evidenta se numeste „Brotherhood of Man”, o reflectie amara asupra tendintei autodistructive a unei omeniri cazute, cu un tempo mai lent, apasatoare, voce intunecata si o repetitivitate care sporeste efectul unor versuri excelente in disperarea lor: „We are disease upon the world, brotherhood of man”. Intre pesimism, ironie, iubire de rock si aventuri erotice esuate,
  Motörhead functioneaza dupa un sablon departe de a fi inepuizabil – monotonia se strecoara perfid la intervale regulate – dar care inca reuseste sa faca din trupa o forta a noului folclor universal de limba engleza.

  (Paul „Slayer” Grigoriu)