Von Hertzen Brothers – Nine Lives

Citeste AICI varianta in engleza. Click to read the review in ENGLISH

Mintea autorului de recenzii este o masinarie interesanta. De obicei, aceasta reuseste sa adopte o atitudine critica, fara a aduce prejudicii placerii ascultarii muzicii. Cu toate acestea, “Nine Lives”, noul album al formatiei VON HERTZEN BROTHERS, dinamiteaza intreg esafodajul de conventii jurnalistice si il transforma pe „estet” intr-un biet sclav al artei.

Stii ca ai de-a face cu un material foarte bun atunci cand, fara voia ta, abandonezi instrumentele critice si te lasi patruns pana la os de frumusetea pieselor. Compozitiile te rapesc si te duc intr-o lume in care canoanele si (pre)judecatile nu mai au niciun sens. Dar, din moment ce totusi trebuie sa scriem un text, ar fi bine sa ne punem pe picioare dupa revelatie si sa intram in pielea consumatorului de muzica.

Una dintre cele mai fascinante trasaturi ale albumului finlandezilor este sentimentul “vintage” pe care il evoca toate piesele. De la Blue Oyster Cult, The Doors, Creedence Clearwater Revival, la Black Sabbath si Pink Floyd, exista suficienta istorie rock in compozitiile VHB incat sa umple un intreg univers muzical.

Aceasta abilitate de a “cita” din legende nu sacrifica insa originalitatea de necontestat a trupei, manifestata prin amestecul recognoscibil de prog-rock, metal, sintetizatoare desuete si armonii vocale complexe si agonizant de frumoase.

Elementele noi care apar pe disc sunt influentele din sfera Goth-Rock si Grunge, mai putin evidente pe lansarile precedente. De alta, intreaga configuratie “spirituala” a materialului – cu accentul pus pe tulburarile sufletesti surprinse de versuri – indreapta “Nine Lives” intr-o directie mai intunecata si mai reflectiva.

Din punct de vedere tematic, albumul abordeaza subiecte profunde, ca dragostea si angst-ul existential simtit de cei sensibili. Aceasta caracteristica, impreuna cu sound-ul psihedelic, transforma discul intr-o colectie de mantre rock, numai bune pentru o sedinta de purificare interioara.

In ceea ce priveste aspectul compozitional, “Nine Lives” este un produs divers si sofisticat, fara a fi haotic. Toate cele 12 piese fac parte din aceeasi poveste. Prima melodie, “Insomniac”, deschide albumul cu note grunge care amintesc de creatiile solo ale lui Chris Cornell.

“Flowers and Rust” coboara ascultatorul intr-un spatiu mai abisal, in care drama si sensibilitatea se amesteca pentru a crea o structura baroca, decorata cu un refren grandios si cu riffuri sfasietoare. “Coming Home” incepe cu un tipar razboinic de tobe, continuand cu chitare din metal lichid, sintetizatoare in stilul pop-goth si o atmosfera a la The 69 Eyes.

“Lost In Time” ne fura inima si ne abandoneaza in mijlocul unei reuniuni Black Sabbath, in care “Iron Man” este cantata cu ajutorul unui pian “lunatic” si al unei cutiute muzicale malefice. Piesa este un fel de rugaciune intoarsa adresata unui demiurg inconstant si beneficiaza de prezenta unor brige-uri versatile.

“Separate Forevers” citeaza, la nivel emotional, din Depeche Mode. Natura repetitiva a compozitiei impreuna cu prezenta subtila a unei chitare plangarete pe fundal incropesc o atmosfera de cal tragic, evocand si ceva elemente in genul trip-hop.

“World Without” debuteaza cu niste jocuri vocale care amintesc de corurile bisericesti, pentru a descinde mai apoi intr-o lume influentata de Pink Floyd si compusa pe “schelele” tobelor si ale sintetizatorului. “Black Hearts Cry” aduce un element medieval in toata povestea celor “Noua Vieti”.

“Prospect for Escape” este cel mai gratios cantec de pe album, aducand cu sine acele trasaturi de mantra despre care am vorbit la inceputul recenziei. Urmatoarele trei piese sunt bonus-trackuri care, insa, se potrivesc perfect in peisajul materialului.

“The Climb” continua povestea sonica a melodiei “Flowers And Rust”, in timp ce “Do What You Want to Me” – cea mai metal compozitie de pe “Nine Lives” – prezinta un riff de inceput puternic si dark, tarand in lumina reflectoarelor sexualitatea reprimata in celelalte piese. “Between the Lines” se desfasoara in interiorul unor note de rock experimental, scotand la iveala un feeling gasit si la artistul electronic Trentemoller, doar ca orchestrat intr-un mod cat se poate de rock.

“Nine Lives” este in mod clar unul dintre cele mai bune albume ale formatiei Von Hertzen Brothers. Membrii formatiei sunt suflete-batrane aflate in cautarea unor adevaruri superioare pe care le pot intui doar cu ajutorul muzicii, iar aceasta aspiratie – de a gasi ceva profund prin arta – este din ce in ce mai rara in randul formatiilor de rock.

Mai mult, curajul cu care finlandezii isi “citeaza” influentele prin felul in care le distileaza in stilul lor original si personal, ii “instaleaza” pe cei de la Von Hertzen Brothers in randul “purtatorilor” tortei care va scoate muzica grea din “noaptea creatiei” care pare sa o fi invaluit in ultima vreme.