
Prezenti pe scena inca din 2005, cand au debutat cu demo-ul ‘’Born of the ruins’’, WARBRINGER reprezinta un grup talentat ce face parte din noul val de Thrash Metal aparut in Statele Unite la inceputul anilor 2000. Muzica lor se bucura de un sunet cu identitate, inconfundabil dupa mai multe ascultari si care nu se pierde in atractia capcanei monotone careia multe formatii din State ii cad victime.
Grupul a avut constant probleme de omogenitate, foarte multe schimbari de membrii la tobe, chitara si bas. Dar, cu toate acestea, sunetul se patreaza si evolueaza de la album la album oferind de fiecare data o experienta muzicala satisfacatoare. Cel mai probabil acest lucru se datoreaza membrilor originali de la voce si chitara principala care conduc directia creativa.
Ultimul efort al trupei, ‘’Woe To The Vanquished’’, reprezinta al 5-lea album de studio si poate fi catalogat, in mare, in genul Thrash Metal. Mentionez in mare pentru ca se imbina cu un usor, melodic si oarecum modern Black Metal. Combinatia poate sa indeparteze anumiti ascultatori si, personal, consider ca in general e greu de digerat un mix intre aceste doua genuri. In mod suprinzator reuseste pe acest album si sunt de parere ca asta se datoreaza experientei trupei in a executa tranzitiile de la un stil la altul in cele opt piese ale albumului.
Compozitia debuteaza cu unul dintre cele mai memorabile riff-uri de Thrash Metal auzite in ultimul timp si prima piesa ridica asteptarile foarte sus pentru restul albumului. As zice ca nu le mentine pe tot parcursul sau dar avem in general un efort consistent ce tinde sa acapareze pe masura ce ascultam si reascultam acest album.
Un aspect indiscutabil il reprezinta faptul ca ‘’Woe To The Vanquished’’ se simte ca doua jumatati ce, uneori, se chinuie sa se uneasca intr-un intreg omogen si consistent. Asta pentru ca suntem tratati cu ‘’Thrash Metal’’ modern si de calitate in prima jumatate si apoi cu usoare influente de ‘’Black Metal’’, poate chiar ‘’Blackened Death Metal’’ din a doua jumatate. Aceasta directie si catalogarea ei corecta intr-un anumit gen se poate discuta mai departe insa este de laudat totusi talentul cu care doua genuri foarte diferite sunt imbinate cu succes in cele din urma. Ca si exemplu de baza al acestui mix recomand ultima piesa.
Warbringer ne ofera un album de calitate care in ciuda productiei si directiei muzicale moderne ofera pe alocuri si scantei al apogeului de demult.
Lasă un comentariu