Lansarea despre care vom vorbi astăzi invocă legende ale muzicii precum David Gilmour, Joe Bonamassa, Kaleo și Chris Isaak (trupa a inclus pe albumul pe care vi-l voi prezenta și un cover după „Wicked Game”). V-aș spune multe lucruri despre Gavial, dar o să încerc să nu vă plictisesc cu detalii prea tehnice. Pe scurt, formația a fost fondată în Germania sub numele de Tourette Boys și, după ce a lansat patru albume, respectiv un EP, a adoptat denumirea pe care o cunoaștem și astăzi. Acum haideți să vedem care e treaba și cu noul lor material.
Thanks, I Hate It, cel mai recent LP Gavial, a fost lansat pe 23 ianuarie 2026. Casa de discuri implicată în distribuirea materialului este Exile On Mainstream Records.
Cele șapte piese care alcătuiesc Thanks, I Hate It însumează undeva la 43 de minute și abordează ca stiluri principale rockul psihedelic și post-blues. Există momente când putem întâlni unele elemente comune între „Luck and Strange” (David Gilmour) și „Grow” (Gavial), însă, din nefericire, chitara este pe alocuri ușor eclipsată de celelalte instrumente. Poate mi se pare doar mie. 🙂
Există și părți foarte bune la Thanks, I Hate It. De pildă, „Wicked Game” este interpretată într-un mod complet neașteptat. Și, da, varianta Gavial are ceva inedit față de ce știați până acum grație lui Chris Isaak sau celor de la HIM.
Ce e fain la Thanks, I Hate It?
Pe lângă numele albumului, care, sincer, îmi place foarte mult, un element cheie al materialului este partea vocală. Nu este rea nici producția LP-ului (cu tot ceea ce reprezintă ea: mixing, mastering etc.), realizată de unul dintre membrii fondatori Gavial, Benjamin Butter, și de Bernard Camillieri (studiourile Xekillton, Malta).
Lasă un comentariu