Notă: fotografiile folosite în acest articol au fost selectate de componenții Symphress.
Symphress a fost fondată în 2015, la Cluj-Napoca, iar până în prezent a lansat două albume și o seamă de EP-uri, respectiv single-uri, urmând ca un al treilea LP, Serpentine, să vadă lumina zilei în perioada următoare. Formația se remarcă pe scena locală grație împletirii mai multor stiluri muzicale, niciodată rezumându-se strict la clasificarea drept progressive, symphonic ori alternative. Trupa va cânta în deschiderea celor de la Aephanemer, pe 17 noiembrie, la Cluj-Napoca (bilete disponibile aici).
La momentul actual, membrii formației sunt:
Andrada Hofmeister – voce;
Sergiu Botezatu – voce;
Mihai Dan Brici – chitară;
Paul Trif – chitară;
Alex AC Cosma – chitară bas;
Alex Titi Titieni – tobe;
Valer Szabo – clape.
Pe 30 și 31 octombrie 2026, va avea loc prima ediție a festivalului Transylvania ProgFest, organizat de fondatorul Symphress, talentatul chitarist și compozitor Mihai Brici (detalii disponibile aici, iar biletele pot fi achiziționate accesând acest link). În cadrul evenimentului, va concerta inclusiv Symphress, pe 31 octombrie. Cu ocazia aceasta, o parte din lineup-ul trupei (Andrada, Brici și Alex Cosma) mi-a acordat un interviu, în care abordăm subiecte precum concertul trupei alături de Aephanemer, prima ediție TPF ș.a. Redau discuția mai jos:
Cum ați descrie Symphress unei persoane care nu vă cunoaște dar care vrea să înceapă să vă asculte?
Andrada: Enjoy the ride! Symphress e o călătorie prin care o să simți pe întreg parcursul ascultării mai mult decât un stil, mai mult decât un gen muzical – un lanț al sentimentelor, al trăirilor și semnăturile muzicale ale tuturor membrilor formației.
Alex: În ceea ce mă privește, depinde foarte mult de relația pe care o am cu persoana respectivă. Symphress e o trupă de prog/alternative și symphonic metal românesc, muzică făcută din pasiune și dragoste față de muzică și actul artistic (+ trebuie să fie fun to play și să sune bine).
Brici: First of all, prog revival! Însă există câte ceva în muzica Symphress pentru fiecare ascultător, și poate chiar pentru fiecare gust. Căci dacă e de gustibus [de gustibus non disputandum, în latină, despre gusturi nu se discută – n.n.], atunci noi cumva am ajuns să trecem printr-o grămadă de stilistici: prog, alternativ, simfonic, blues, un pic de death metal etc. Și vom continua să facem asta deoarece, așa cum îmi place mie să zic, lipsa unei identități muzicale clare face parte din ADN-ul trupei și din însăși identitatea formației.
Credeți că românii sunt fani prog rock/metal în zilele noastre?
Alex: Nu doar românii nu sunt fani, dar majoritatea românilor sigur nu sunt.
Brici: Cred că sunt tentat să-i dau dreptate lui Alex într-o oarecare măsură. Am sesizat de-a lungul anilor o reticență crescândă față de tot ce înseamnă muzică progresivă în rândul ascultătorilor din România. În ultimii ani, ba mai mult – am simțit din plin o reticență pentru aproape toate genurile/subgenurile tradiționale ale metal-ului. Evident, nu pot generaliza, dar e ceva ce plutește-n aer. Migrarea s-a făcut dinspre heavy metal, prog, death, doom, black etc. către stilurile moderne, djenty, cu valențe de și rădăcini din metalcore.
Ați lansat recent piesa „Voi nu simțiți la fel?”, penultimul single extras de pe noul vostru album, Serpentine. Cum ați ajuns să produceți această melodie alături de Radu Alexandru, de la Váthos și DinUmbră?
Brici: A fost un soi de „concurs” behind closed doors toată treaba, un vot deschis în cadrul trupei.
Alex: Exact – am votat dintre mai multe variante de soliști cu specializare pe growls, și ni s-a părut că el s-a potrivit cel mai bine dintre toți pe piesa asta.
Din punctul vostru de vedere, de ce mai au fanii nevoie de concerte?
Brici: Cred că totul a ajuns acum un spațiu de hangout și lucrurile s-au cam schimbat în ceea ce privește ideea de concert ori muzică live. Oamenii ies (dacă mai ies, că după pandemie s-a cam stricat treaba) în scopul de a socializa mai degrabă decât în scopul de a descoperi trupe ori a face audiție. Aici e paradigma, din punctul meu de vedere.
Întrebarea pe care noi, toți cei ce facem parte din trupe, ar trebui să ne-o punem, în opinia mea, este următoarea: ce putem face noi pentru a readuce plăcerea audiției muzicale în mentalul publicului român?
Alex: Eu nu cred că e vorba de ce au fanii nevoie sau nu; n-aș putea să știu de ce au nevoie. Totuși, cred că dinamica socială s-a schimbat, cred că activitățile preferate de noile generații sunt altele și nu e nimic greșit în asta, e doar diferit totul acum, iar trupele ar face bine să se adapteze, nu să încerce să lupte împotriva curentului. Times change, people change – oamenii au alte preferințe acum, vor altceva, cred că mulți dintre ei nu mai merg la concerte ale unor trupe doar de dragul experienței de a merge la concert. Cred că sunt mai hotărâți să investească în calitate în primul rând și mai puțin în ceva ce ar putea fi hit-or-miss, iar din acest motiv underground-ul suferă.
Concertele trupelor mari rareori sunt hit-or-miss, acolo mergi și mai mereu e full experience – de exemplu: Rammstein, Coldplay, Lady Gaga – nu prea are ce să meargă prost la așa concerte. În același timp, în underground poate exista mereu acel hazard – un sunetist care nu-și știe face treaba, o trupă care uneori sună bine iar alteori nu, sunet slab per total, un venue construit rău sau nepotrivit pentru tipul respectiv de concert etc. Cred că tot mai puțini oameni mai au timp pentru asta sau mai vor să investească timp în așa ceva.
Resursele sunt și ele limitate, nu prea-ți mai permiți să dai bani pe orice, iar dacă dai bani pe ceva, măcar să primești o experiență. Cred că e un swing normal, natural.
Poate în 10-20 de ani, cine știe, lumea se va întoarce mai mult înapoi către underground, către non-mainstream. Oricum, cred că dinamicile astea sociale sunt influențate de o multitudine de factori, nu e atât de simplu pe cât o fac eu să pară. Totodată, nu cred că e sănătos ca trupele să rămână pe ideea că it’s the world that is wrong și să rămână acre și obsedate de ideile lor vechi și muribunde.
Cum crezi că va arăta lumea rock și metal peste 40 de ani?
Brici: Așa cum îi spuneam și prietenului Francisc recent într-un interviu – cred că se va ajunge într-un punct în care totul va fi extrem de procesat, de digital, poate chiar neautentic. Tot organicul va dispărea treptat și poate doar acele genuri tradiționale vor încerca să mai păstreze din sunetul de odinioară, ori poate nici ele…
Cum s-a născut conceptul Transylvania ProgFest și ce așteptări aveți din partea acestuia?
Andrada: Transylvania ProgFest a apărut ca efect al lipsei unui festival de acest profil. Mi se pare că a apărut exact când trebuia, pentru că în momentul actual, monopolul festivalurilor a fost preluat de genuri-umbrelă și peste tot în România e cu și despre ele. E gura de aer de care mulți oameni aveau nevoie. Cum s-a născut conceptul în sine doar Mihai (Brici) știe să spună mai multe, pentru că el e primul lui părinte. 😅 Dar mă bucur că există și abia aștept ca din ce în ce mai mulți oameni să-l descopere, pentru că știu cu câtă minuțiozitate a fost organizat fiecare detaliu, iar structura nu e deloc tipică. Nu e un festival oarecare, ci o experiență care merită devorată secundă cu secundă, informație cu informație și trupă cu trupă.
Brici: Practic țineam tot conceptul la sertar de câțiva ani deja și mi s-a părut cumva că e momentul oportun să pornim cu treaba asta la drum. Exact cum spune Andrada, în lipsa unui festival de acest profil am zis să încercăm să facem noi ceva în direcția asta. Dar dincolo de asta, ne dorim ca acest festival să fie primitor cu toată lumea, nicidecum elitist în vreun fel. Noi sperăm ca ascultători de diferite genuri să poată să discute despre muzică, să facă audiție, să fie parte din poveste. Conceptul în sine e unul educativ, cu o alunecare înspre istoria muzicii, dat fiind că vom avea animații/proiecții pentru fiecare act în parte. TPF este într-adevăr o experiență, nu doar un festival. Îi mulțumesc pe această cale colegului din organizare, lui Vlad [Chetan – n.n.], pentru tot ajutorul oferit!
Cum vă simțiți știind că în curând veți deschide concertul Aephanemer din Cluj-Napoca?
Andrada: Sunt foarte încântată, pentru că niciodată nu îmi imaginam că vom avea această oportunitate. Vor fi emoții multe, dar categoric constructive, cu ajutorul cărora vom încerca să pregătim cum se cuvine atmosfera, atât pe scenă cât și proiectată în afara ei.
Brici: Suntem entuziasmați să putem face treaba asta. Le mulțumim celor ce ne-au oferit oportunitatea și sperăm să facem fain pe 17 noiembrie la Machines. Aephanemer e o trupă pe care unii dintre noi o ascultă, iar când am văzut data concertului lor mi-am zis că să reușim să fim opening band în așa context e ceva cu totul și cu totul special. Deci emoții clar vor fi, la mine au început deja.
Ce mesaj ați dori să le transmiți fanilor care vă vor vedea live în perioada următoare?
Andrada: Vă invităm să sărbătorim împreună live următoarele opriri din Serpentinele vieților noastre pentru că voi sunteți cei care colorați peisajele acestei călătorii și dați sens fiecărei cântări. Noi aducem muzica, iar voi sunteți sufletul tuturor trăirilor, remarcabile de fiecare dată. Aveți grijă de voi și abia așteptăm să ne vedem!
Comentarii 0