Cu ocazia primului interviu din 2026 ne întoarcem la origini, în România, și vorbim despre doom metal, alături de membrii formației timișorene In Ruins. Pentru cei mai puțin familiarizați cu muzica trupei, In Ruins a lansat, până acum, un EP (Ruthless Portrait, 2022), iar primul album full-length – We Are All to Perish – va vedea lumina zilei în martie 2026, prin casa de discuri belgiană Meuse Music Records.
Componenții In Ruins:
Urmuz (Dragoș Oichea, de asemenea, membru Blutrină, Argus Megere, Mirthless, Nocturn, Ordinul Negru și Vokodlok, ex-Syn Ze Șase Tri) – voce, bas, chitară;
St. Oliver (Oliver Merce) – tobe.
După cum spuneam puțin mai sus, am vorbit cu St. Oliver și Urmuz despre noul lor album, despre trupele lor favorite și despre alte preferințe, atât muzicale, cât și… culinare. Vă invit să citiți discuția:
Vicky: Ați anunțat recent că veți lansa în curând albumul We Are All to Perish. Voi, personal, cum percepeți acest LP?
St. Oliver: Muzica de pe acest album este o abatere față de ceea ce am făcut pe primul nostru material discografic – EP-ul Ruthless Portrait. Acum nu mai este vorba despre doom-death metal, ci despre funeral doom metal. Lăsând la o parte categorisirile, acest nou produs este mai atmosferic, are mai multă emoție, doar temele abordate prin intermediul versurilor tind să rămână constante.
Vicky: Care este povestea din spatele albumului vostru?
St. Oliver: Totul a început în vara anului 2024 când am descoperit întâmplător într-un anticariat poeziile lui Esenin. Am cumpărat două volume: „Ceaslovul satelor” și „Poezii și poeme”. După o primă lecturare, câteva poezii mi-au atras atenția în mod deosebit, ceea ce a generat o dorință de a descoperi detalii despre viața poetului. Iar în momentul în care am aflat aceste informații și am văzut și fotografia care-l înfățișează pe Esenin mort a început să mi se contureze în minte conceptul acestui nou album In Ruins. Am recitit poeziile care mă marcaseră prima dată și am ales patru dintre ele pentru a servi ca sursă de inspirație pentru muzica pe care Urmuz avea să o compună ulterior.
Prin urmare, migrarea către funeral doom a fost oarecum firească deoarece cred că ritmul lent pare să se descompună în timp, la fel ca viața lui Esenin în special și ca orice formă de viață în general. Spre deosebire de alte genuri ale muzicii metal care exprimă furie sau agresivitate, funeral doom metal transmite o tristețe monumentală, îl pot compara uneori cu o muzică liturgică, cu o trăire aproape religioasă.
Vicky: Ce așteptări putem avea din partea We Are All to Perish?
St. Oliver: In Ruins este un proiect muzical destul de personal pentru mine, prin urmare nu mi-am pus niciodată problema ca muzica In Ruins să creeze așteptări pentru cineva. Ea are rolul de a îmi facilita în primul rând mie abordarea unor subiecte cu care rezonez și pe care le ating uneori și prin intermediul fotografiei. Dar, evident, nu pot decât să mă bucur dacă și cei care ne ascultă muzica se regăsesc în ea.
Urmuz: We Are All to Perish este un album de funeral doom solid construit, profund atmosferic, traversat de pasaje contemplative ce evocă, aproape cinematografic, cadrele din filmele lui Tarkovski. Această abordare artistică a contribuit decisiv la semnarea colaborării cu Meuse Music Records, o casă de discuri din Belgia, orientată exclusiv spre promovarea formațiilor de doom din întreaga lume.
Vicky: Care este melodia voastră preferată de pe noul material?
St. Oliver: Este o alegere destul de grea, nu cred că mă pot opri doar la una, prin urmare voi numi două melodii, „I Do Not Regret, and I Do Not Shed Tears” și „Farewell”.
Urmuz: Pentru mine, piesa care deschide acest album este una dintre cele mai apropiate. Deși „I’m Tired of Living in My Land” a fost a treia piesă compusă, o consider elementul care stabilește direcția artistică și emoțională a întregului album.
Vicky: Cum iau naștere piesele In Ruins? Ce vă inspiră să compuneți melodii noi?
St. Oliver: Despre acest aspect vă spune mai multe Urmuz. Mie îmi revine partea cea mai simplă: eu furnizez versurile și mă ocup de tobe.
Urmuz: Versurile au constituit fundamentul compoziției muzicale. Emoțiile pe care le transmit m-au proiectat, de fiecare dată, într-o stare aparte. Un alt aspect esențial observat pe parcurs a fost faptul că lucrul constant la acest album, prin studiu și experimentare, a generat idei noi și modalități diferite de a-l completa și definitiva. Decizia de a lansa prima piesă pe 28 decembrie ne-a lăsat un interval de timp foarte restrâns pentru compunerea materialului, motiv pentru care am ales să rămânem concentrați pe această direcție de funeral doom o perioadă mai îndelungată, renunțând la alte activități. Această concentrare totală a avut un impact major asupra rezultatului final.
Vicky: Ce artiști ați spune că v-au influențat cel mai mult parcursul?
St. Oliver: Cred că sunt trupele care mi-au marcat adolescența cu albumele lor – Tiamat, Paradise Lost, My Dying Bride, Candlemass, Cathedral sau Anathema.
Urmuz: În mare măsură, și pentru mine aceste trupe au fost un punct de plecare. Sunt artiști consacrați ai scenei metal, iar albumele lor ajung adesea să fie redescoperite ca adevărate comori de către cei care abia acum încep să exploreze acest gen.
Vicky: Unde vă vedeți peste 20 de ani, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal?
St. Oliver: Ținând cont că peste 20 de ani voi avea aproape 70 de ani, pot spune unde nu mi-aș dori să mă văd – într-un azil de bătrâni. Dar, cu toate astea, mă văd participând la concerte. Însă, dacă atunci voi da din cap, acest lucru nu se va datora în exclusivitate muzicii, ci, poate, și din cauza unui început de Parkinson.
Urmuz: Peste 20 de ani, planul profesional se va contopi inevitabil cu cel personal, însă, chiar și în acest context, mă văd făcând același lucru: muzică.
Vicky: Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși cu toții în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant. Ce alege fiecare dintre voi? (Eu vă spun din start că încep cu o limonadă și o salată).
St. Oliver: Merg și eu pe o salată, dar însoțită de piept de pui și hribi. Și un espresso.
Urmuz: Eu aș alege un whiskey bun și un burger… sănătos. 🙂
Vicky: Am nevoie de ajutorul vostru pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care v-au influențat în cariera voastră și cele care vă plac foarte mult.
Notă după editare: pentru că St. Oliver și Urmuz ne-au recomandat piese bune – de la Mayhem, la Tiamat și multe altele –, am realizat două playlist-uri pe care le găsiți mai jos. De asemenea, trebuie menționat că, din recomandările lui Urmuz (albume), mi-am permis să aleg eu melodiile care mi s-au părut reprezentative. După cum v-am obișnuit până acum, precizările membrilor In Ruins se găsesc în descrierea de pe Spotify. Audiție plăcută și stați cu geana pe paginile oficiale In Ruins în perioada următoare, ca să fiți printre primii care află mai multe despre We Are All to Perish!
Lasă un comentariu