A Dream of Poe este o trupă de symphonic doom metal și, recunosc, una dintre preferatele mele din această sferă. Formația a fost fondată în Portugalia/Insulele Azore și cântă începând cu anul 2005. Până acum, a lansat cinci albume full-length și o seamă de EP-uri, demouri, single-uri și materiale live, iar cel mai recent LP, Katabasis: A Marriage Among Ashes, a văzut lumina zilei în aprilie 2026. Fondatorul A Dream of Poe, talentatul multi-instrumentist Miguel Santos, mi-a acordat un interviu în care vorbim despre noul său album, trecutul și viitorul trupei, concerte din perioada următoare, evenimente care i-au schimbat viața și multe altele. Acesta este și primul text în care părțile cruciale pentru discuție sunt evidențiate. Conversația noastră este disponibilă în cele ce urmează:
Cum ai descrie A Dream of Poe în 2026?
Îmi este mereu greu să descriu A Dream of Poe, dar cred că îl pot prezenta drept un proiect matur și închegat.
De-a lungul anilor, eu am evoluat și m-am schimbat atât ca muzician, cât și ca persoană. Au fost lucruri, ei, bine, multe lucruri, de fapt, pe care pur și simplu nu am putut sau nu am știut să le fac, pentru că încă învățam și îmi perfecționam abilitățile, ca artist și ca producător. Iar A Dream of Poe s-a modificat și s-a dezvoltat alături de mine. Un exemplu bun sunt elementele orchestrale pe care am început să le încorporez de la The Wraith Uncrowned [din 2019 – n.n.] și care au devenit proeminente pe Katabasis [2026, Meuse Music Records – n.n.]. Acestea au fost ceva ce am vrut să fac de la bun început dar pur și simplu nu am avut abilitățile necesare, viziunea muzicală sau experiența pentru a reuși să fac totul așa cum trebuie. Dar asta e ceva normal: întâi înveți să te târăști, apoi mergi și, într-un final, alergi, dacă mă înțelegi.
Deci acum, în termeni de gen muzical și stil abordat, aș descrie A Dream of Poe drept symphonic doom metal. Iar acea latură simfonică este ceva ce aș vrea să continui să dezvolt și să îi ofer un rol chiar mai important în cadrul sound-ului A Dream of Poe.
Cel mai recent album al vostru, Katabasis: A Marriage Among Ashes, a fost lansat spre începutul acestui an prin intermediul Meuse Music Records, primind recenzii pozitive din partea publicațiilor la nivel internațional. Cred că mulți dintre noi se întreabă: cum a prins viață acest LP și care este povestea din spatele său?
Nu putem vorbi cu adevărat despre Katabasis fără să menționăm întâi incendiul devastator care mi-a cuprins casa, majoritatea lucrurilor pe care le dețineam și cele mai multe piese la care lucram pentru acest album.
S-a întâmplat pe 14 iunie 2023, cu o zi înaintea lansării videoclipului și single-ului „The Lament of Phaethon”. Dimineața, mi-am sărutat iubita de la revedere întrucât mergeam la serviciu și am primit un telefon de la ea după ce am aterizat în Madrid, pe la ora trei după-amiaza. Mi-a spus că ea și pisicile noastre erau în siguranță, dar casa noastră a luat foc, alături de alte câteva din blocul nostru cu garsoniere.
Așadar, după cum îți dai seama, a fost o perioadă extrem de intensă și încărcată cu emoție. Încercând să „te reconstruiești din cenușă” [în original, rebuild yourself from the ashes – n.n.], un citat din piesa noastră „Liber XLIX”, din 2011 (înfricoșător, așa-i?), nu este niciodată ușor. Și atunci când nu ai familia alături (întrucât toți membrii familiei mele sunt încă în Portugalia, iar eu trăiesc în Scoția), totul devine și mai dificil.
Din fericire, mulți prieteni și colegi ne-au ajutat, ne-au găzduit, ne-au oferit haine, sprijin financiar sau, pur și simplu, ne-au încurajat. Așa că nu am fost cu adevărat singuri, iar asta ne-a ajutat enorm în ceea ce privește începutul refacerii vieții noastre de la zero.
Din păcate, după cum am menționat la început, toate piesele au fost pierdute, cu excepția melodiei „The Lament of Phaethon”, alături de o mare parte din tot ceea ce am făcut înainte de 2015.
Deci asta este povestea din spatele albumului Katabasis. După ce am pus la punct lucrurile esențiale, am putut în sfârșit să încep să îmi refac studioul. A trebuit să îmi cumpăr un calculator nou și echipament pentru înregistrare. Cu toate că supraviețuise focului chitara mea, era avariată, așa că a trebuit să achiziționez una nouă înainte să înregistrez un album nou. În loc să încerc să îmi amintesc sau să recreez piesele pe care deja le compusesem înainte, am hotărât să iau chitara în mână și să scriu material complet nou, permițând degetelor și ideilor mele să curgă natural.
După ce treci printr-un astfel de eveniment care îți schimbă viața, inevitabil, își lasă amprenta asupra ta. Te formează și toate sentimentele pe care le-am trăit în perioada respectivă au reușit, fără îndoială, să intre în melodiile și în muzica pe care aveam de gând să le compun.
Nimic nu a fost forțat. Totul s-a întâmplat foarte natural și organic. Și nu am niciun dubiu că acel eveniment nefericit va continua să influențeze lansările viitoare A Dream of Poe, într-un fel sau altul.
Veți urca pe scena Haunting The Castle VII, ce are loc în Avouerie d’Anthisnes, Belgia. Cum te simți știind că veți cânta la acest eveniment unic (mai ales dat fiind faptul că nu ați mai fost în Belgia din 2011) și ce așteptări ai din partea acestuia?
Chiar abia aștept! Sunt foarte entuziasmat în legătură cu acest eveniment și va fi un privilegiu să cântăm la acest festival atât de special și unic. Nu se întâmplă zilnic să avem oportunitatea de a cânta într-un castel adevărat!
Faptul că nu am mai fost în Belgia de 15 ani face totul și mai frumos. Avem atât de multe amintiri grozave din Belgia. Acolo am cunoscut și atât de mulți oameni extraordinari pe care acum îi numim prieteni. Belgia are și un loc special în inima mea întrucât acolo am susținut primul concert în afara Insulelor Azore.
Așa că, da, chiar sunt nerăbdător. Și, cu toate formațiile deosebite care vor cânta la anul acolo [adică la Haunting The Castle VII, Belgia, 2027 – n.n.], inclusiv una dintre formațiile care m-au influențat cel mai mult, Novembers Doom, cred că o să fie un eveniment fantastic, unul pe care nimeni nu va dori să îl rateze!
Cum ai descrie un concert A Dream of Poe?
Cred că, live, suntem o trupă care chiar se concentrează pe transmiterea și pe scenă a sentimentelor create în studio. Suntem energici când piesele necesită acest lucru. Putem, însă, și să portretizăm latura mai lentă și mai încărcată cu emoție a muzicii noastre. Nu ne ferim nici de prestațiile teatrale. Până la urmă, în opinia mea, atunci când mergi la un concert, vrei să te distrezi, să te simți conectat și să faci parte din întreaga experiență. Încercăm să oferim aceasta publicului nostru. În ceea ce mă privește, nu pot sta locului pe scenă! Mă mișc încontinuu dintr-o parte în cealaltă, interacționând nu doar cu publicul, ci și cu ceilalți muzicieni.
Îmi place tare mult să cânt live cu băieții și cred că este vizibil. João Melo, vocalul nostru, este, de asemenea, un solist fenomenal cu multă carismă și cu o experiență enormă în spate și cred că și asta se observă. Așadar, da, cred că vă puteți aștepta la un concert foarte dinamic, intens din punct de vedere afectiv, cu unele elemente teatrale pe ici-colo și, poate, cu o surpriză sau două. 😉
Cum ai găsit numele A Dream of Poe pentru formație?
Ei, bine, e ceva amuzant: de fapt, nu eu am venit cu numele.
Între 2002 și 2005, am cântat la clape alături de o formație din Insulele Azore, numită Sacred Tears. Solist și compozitor era, de asemenea, acolo Paulo Pacheco, unul dintre foștii vocali A Dream of Poe și cel din spatele versurilor și conceptelor albumelor A Dream of Poe.
La un moment dat, începeam să simt nevoia de a crea un proiect solo, pentru a-mi putea crea propriile melodii și exprima identitatea muzicală așa cum voiam, fără să fiu nevoit constant să fac compromisuri sau să îmi adaptez ideile pentru a se potrivi cu viziunea altcuiva. Când ai alți patru sau cinci membri, normal, sunt multe compromisuri care trebuie făcute. Nu mă înțelege greșit, și asta e fain. E mai ușor să scapi de blocajele creative, să împarți responsabilitățile, să împarți costurile financiare ș.a. Dar poate și să încetinească dezvoltarea unei trupe dacă nu este toată lumea la fel de implicată în aceeași direcție.
În orice caz, deviez de la subiect.
La început, fără să mă gândesc prea mult la asta sau să fac ceva public, am început să compun niște piese la clape sub numele Theatre of Seven Hells. Nu au fost lansate melodii sub acea denumire și nici nu a fost ceva stabilit oficial.
Ca fapt divers, de fapt, am găsit în cloud prima piesă pe care am scris-o în era aceea… Se numește „Der Seele”. Influența este clară, mai ales când citiți răspunsul pe care l-am dat la cea de-a noua întrebare. 😉
În timp ce dorința mea de a crea ceva singur era din ce în ce mai evidentă, într-o zi, în timpul repetițiilor, cântam „Amadeus (The Return of Winter)”. Era un vers pe care l-a cântat, la final, Pacheco și care suna cam așa: One of us must go, into a dream, a dream of Poe.
La momentul acela, știam că a venit momentul să realizez propriul meu proiect și deja aveam și numele pentru el.
A Dream of Poe.
Asta a fost în 2005, iar în 2006 am lansat primul nostru demo, Delirium Tremens.
Restul, după cum se spune, este istorie.
Cum vezi viitorul pentru A Dream of Poe?
Plănuiesc să continui să îmbunătățesc sound-ul A Dream of Poe, să adaug mai multe elemente clasice și chiar să investesc în acest proiect. Simt că realizez ceva special aici sau măcar mă bucur nespus de el și mă distrez foarte mult făcând asta.
Vreau, de asemenea, ca live-urile să devină ceva obișnuit pentru noi, întrucât pun preț extrem de mult pe concerte și, sincer, e ceva de care chiar am nevoie.
După incendiul din 2023, mi-am promis că voi încerca să aduc A Dream of Poe pe scenă constant, în loc ca prestațiile live să fie ceva ce se întâmplă ocazional. Sunt dedicat realizării acestui lucru și voi face orice să devină realitate.
Pentru că, da, este grozav să stai în studio, să compui piese, să le lansezi, să vezi cum oamenii rezonează cu ele, să citești toate recenziile. Dar nimic nu este mai plăcut decât să mergi pe scenă și să împarți piesele acestea unui public.
Pe lângă asta, clar vor exista mai multe lansări. Și, nu, nu va trebui să așteptați încă șapte ani pentru un nou album A Dream of Poe. Am început deja să lucrăm la viitorul material.
Cum crezi că va arăta lumea metal peste 50 de ani?
Asta e ceva despre care chiar nu am nicio idee, dar sper să fiu aici să văd ce se va întâmpla. Voi avea 92 atunci, dar sper să mai fiu în viață, sănătos, și să cânt live cu A Dream of Poe! Haha.
E o idee interesantă, însă. De obicei, lucrurile au tendința de a merge în cercuri. Ceva e super popular și la modă, apoi peste câteva minute nu mai este. Peste câțiva ani mai târziu, totuși, este din nou cunoscut. Vinilurile sunt un exemplu bun în acest sens. Dar orice direcție va lua stilul metal și oricât de diferit ar putea deveni, sper să fie lipsit de AI.
Din păcate, e o conversație pe care trebuie să o avem în 2026 și în anii care vor veni. Personal, sunt de părere că muzica generată complet de AI nu ar trebui să fie prezentată unui public de parcă ar fi fost creată de artiști umani, indiferent dacă este pe platformele de streaming sau în formă fizică.
Și, pentru mine, asta se referă inclusiv la trupele care scriu un prompt în acele motoare AI, generează o piesă și apoi o înregistrează cu instrumente reale de parcă întreaga compoziție ar fi fost realizată de membrii formației.
Nu cred că AI este fundamental ceva rău. Poate fi extrem de util pentru multe chestii și nu mi-e rușine să spun că eu însumi îl folosesc pentru a corecta sau pentru a verifica ortografia postărilor mele, inclusiv a acestui interviu! Haha. Am folosit AI și ca să promoveze pisica mea, Mr. Crowley, albumul Katabasis. Dar asta este doar de amuzament și nu rănește cu adevărat pe nimeni. Categoric, nu aș plăti un specialist în CGI [Computer Generated Imagery / Imagistică Generată de Calculator – n.n.] pentru a crea ceva prostuț ca aceasta. Rezultatul ar genera foarte puțini bani, în comparație cu ceea ce aș plăti eu ca să fie realizat conținutul. În același timp, recunosc că având unelte de acest gen, va fi un impact mare asupra artiștilor de CGI (și în multe alte zone). Asta întrucât cineva, undeva, care lucrează pentru o companie va începe să utilizeze AI în loc să angajeze un creator.
Dar când vine vorba de chestii care chiar contează pentru mine, cum ar fi muzica și artwork-ul pentru un album… Acolo încep să trag linia.
Și, credeți-mă, în calitate de singura persoană aflată la cârma trupei (ceea ce înseamnă că mă ocup de orice, din punct de vedere financiar), ar fi mult mai ușor și, practic, gratis, să generez tot artwork-ul meu cu AI. Dar sincer, nu m-aș simți bine dacă aș face asta, nu doar din respect față de persoanele care susțin A Dream of Poe, ci și pentru prietenii mei artiști.
Totuși, cred că există un soi de adaptare prin care trebuie să trecem cu toții. Asta e mereu provocare prezentată de tehnologia nouă. De exemplu, oricine poate, în zilele noastre, să cumpere interfață audio care valorează 100 de euro, un microfon care, de asemenea, valorează 100 de euro și o chitară care costă tot 100 de euro. Acest lucru a avut un mare impact asupra studiourilor tradiționale. Dar tocmai această modificare mi-a permis să creez A Dream of Poe la început. Și îmi permite să continui să scriu și să lansez albume și astăzi. Dacă ar fi trebuit să plătesc pentru un studio extern de fiecare dată, probabil că aș fi rămas blocat la primul album!
Așa că AI este altă chestie la care va trebui să ne adaptăm, chiar dacă ultra înfricoșătoare, iar Sarah Connor a încercat să ne avertizeze! Între timp, continui să le spun „mulțumesc” asistenților mei AI… Ca să fiu sigur, știi?
Aici am deviat de la subiect, scuze!
Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant să mâncăm ceva. Ce ai alege din meniu, din punct de vedere al băuturii? (Eu îți spun din start că aș vrea un ceai verde).
Sper că e ceai verde din Insulele Azore, este unul dintre cele mai bune pe care le poți găsi!
Ei, bine, nu mai beau alcool din 2025, de la Crăciun. Iubita mea urăște când zic asta, însă, pentru că pare că am fost alcoolic! Haha!
Adevărul este că nici înainte nu beam prea mult alcool, oricum. Existau uneori săptămâni întregi când nu atingeam un strop de alcool, așa că a fost foarte ușor să mă las.
Acestea fiind spuse, sper să aibă bere bună fără alcool la Haunting The Castle!
Dar, ca să îți răspund la întrebare, aș alege un gin cu apă tonică…
… fără gin. 😀
Am nevoie de ajutorul tău pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care te-au influențat în cariera ta și cele care îți plac foarte mult.
Later edit: Playlist-ul conținând piesele recomandate de Miguel este disponibil mai jos. Din păcate, Spotify nu ne-a lăsat să adăugăm și „Darkness” de Lacrimosa. Despre această listă, Miguel a menționat:
Ei, bine, trebuie să vă avertizez că va fi totul extrem de subiectiv! Abia m-am întors acasă după ce am văzut Lacrimosa live cu o orchestră în Berlin, așa că vor fi destule melodii ale trupei în această listă… Dar voi încerca din răsputeri să aleg doar melodiile care, într-un fel sau altul, au contribuit la dezvoltarea mea ca artist de doom metal, chiar dacă genurile abordate de acești muzicieni sau de aceste trupe sunt cât se poate de diferite de doom metal.
Comentarii 0