Introducerea a rămas disponibilă aici.
Sonata Arctica a fost capul de afiș al ultimei zile Odyssea 2026, ceea ce înseamnă că ne apropiem de finalul acestei serii (ultimul text va fi despre trupa Metarust din motive pe care le voi explica la începutul articolului respectiv). Pe scena festivalului au răsunat piese precum „I Have a Right”, „Last Drop Falls”, „Shy”, „FullMoon” și alte melodii care îmi plac dar ale căror nume nu o să vi le spun ca să vă las să le descoperiți singuri în setlist-ul din galeria de mai jos.
Un aspect foarte fain a fost acela că vocalul, Tony Kakko, a pus accent inclusiv pe comunicarea vizibil spontană (logic, dintre piese) cu publicul. Și spun că a fost vizibil spontană întrucât, la un moment dat, solistul a rămas surprins de un gândac mare care poposise pe scenă (pe care l-a numit, în engleză, „huge mother******* bug”). După cum știți, căci deja mă cunoașteți, măcar prin intermediul acestor articole, nu am putut rata oportunitatea de a vorbi cu Tony Kakko, un om foarte amabil, prietenos și deschis (căruia îi mulțumesc pentru autograf și pentru setlist). Per total, concertul Sonata Arctica a reprezentat o încheiere genială pentru cea de-a doua ediție Odyssea.
După cum spuneam la început, seria conținând textele despre Odyssea 2026 nu s-a terminat, dar vă las deocamdată să vă bucurați de poze:
Lasă un comentariu