Trupa de folkcore metal Dirty Shirt deja nici nu cred că mai are nevoie de o introducere concretă. Fără îndoială, o știm cu toții, o ascultăm și o iubim. Am văzut-o în multe ipostaze, de la Very Dirty (2000, Pro Music) și până la single-ul nou, FOMO (2025) – notă pentru neinițiați, „FOMO” este abrevierea de la sindromul „Fear of Missing Out”.
Printre piesele Dirty Shirt care au răsunat pe scenele din toată lumea se numără: „Pălinca”, „Nice Song”, „Săracă inima me’”, „Dulce-i vinu’”, „Maramu’”, „Luna”, „Geamparalele”, „Bad Apples”, „Pretty Faces”, „Hot for Summer”, „Latcho Drom”, „Cobzar”, „Ciocârlia”, „Freak Show”, „Balkanique”, „Ride”, „Rocks Off” ș.a.
Membrii Dirty Shirt sunt:
Robert Rusz (Robi Metalistu’) – vocal;
Dan Crăciun (Rini) – vocal;
Mihai Tivadar – chitară, clape;
Pal Novelli – chitară bas;
Cristian Bălănean (Cristi) – chitară;
Dan Petean – chitară;
Cosmin Nechita – violonist;
Sergio Ponti – tobe.
Am vorbit cu Rini, Mihai, Cristi și Sergio despre viitorul muzicii rock, despre EERA, despre toate proiectele Dirty Shirt, precum și despre alte lucruri la fel de interesante. Redau discuția mai jos:
Vicky: Ați împlinit recent 30 ani de activitate. Uitându-vă în urmă, cum percepeți perioada aceasta?
Rini: O perioadă faină, în care, cu bune și rele, am realizat mai multe decât mi-am imaginat atunci când mi-am dorit să mă apuc de muzică, am cunoscut foarte, foarte mulți oameni de treabă și inimoși – cu care am legat prietenii pe viață –, am cântat pe scene mult mai mari decât am visat vreodată și am văzut foarte multe locuri faine.
Mihai: E o experiență umană și muzicală unică, mult peste orice vise de atunci. Niciodată nu aș fi crezut că vom ajunge la un asemenea nivel.
Cristi: Cred că am nevoie de încă 30 de ani ca să procesez ce s-a întâmplat în primii 30. A fost o perioadă intensă, plină de schimbări, experiențe și oameni care au contat. Uneori nici nu realizezi cât de repede a trecut totul până nu te uiți înapoi și vezi cât ai crescut, ca om și ca artist.
Sergio: Sunt în trupă doar de puțin peste trei ani, așa că sunt „tipul nou”. De fapt, cel mai probabil, voi fi mereu „tipul nou”. Până acum mi-a plăcut fiecare minut petrecut cu acest grup minunat de oameni.
Vicky: Dacă v-ați putea întoarce în timp, ați schimba ceva?
Rini: Nu. E bine așa cum am făcut lucrurile. Mai mult eu, personal, nu aș fi putut. Cel mai probabil, dacă Mihai nu pleca definitiv în Franța în 2000, ne-am fi dezvoltat pe România și am fi fost mult mai cunoscuți, dar nu am fi avut know how-ul pe Vest. Așa, având câte puțin de peste tot, lucrurile sunt destul de balansate.
Mihai: Sincer, nu cred că aș schimba ceva. Până la urmă, ăsta a fost drumul nostru, mai sinuos, însă organic și natural. Faptul că am plecat din țară până la urmă cred că a fost un avantaj pentru trupă, deoarece am învățat multe în Franța și, în plus, am avut o „intrare” pe piața vestică.
Cristi: Da. Aș reduce excesele din toate domeniile. De la muncă până la viața personală, cred că echilibrul e cheia, dar îl înveți abia după ce-l pierzi de câteva ori.
Sergio: Din punctul meu de vedere, mi-aș fi dorit să rup legăturile mai devreme cu Italia, țara mea de origine, ca să mă fi putut muta mai devreme în România și să întâlnesc această trupă mai devreme. Dar totul s-a întâmplat la momentul potrivit, într-adevăr!
Vicky: Unde vă vedeți peste încă 30 de ani, atât pe plan personal, cât și profesional?
Rini: Hahaa. Eu, fiind cel mai „mare” dar, totuși, cel mai „mic” din trupă, cred că la un moment dat îmi voi vedea de viața mea. Nu-mi doresc nici să mor pe scenă și nici să cânt până pic. Vreau să fac treaba asta cu plăcere de acum încolo. Financiar, îmi doresc la un moment dat să mă las de lucru – toți, aproape, avem joburile noastre – și să fac muzică doar din plăcere, având oricum veniturile asigurate din exterior. Probabil, când nu voi lucra și nici nu voi mai cânta, voi umbla pe la festivaluri, în excursii, voi face trip-uri prin Europa și din astea.
Cristi: Nu foarte departe de groapă, realist vorbind. Dar, până acolo, sper să las ceva care merită să rămână. Poate muzică, poate idei, poate o amintire bună în mintea cuiva.
Sergio: Niciunul dintre noi nu întinerește, dar ar fi minunat dacă ne-am putea totuși reuni pentru un concert ocazional, cu condiția să fim cu toții sănătoși. Din punct de vedere personal, sper să pot cânta în continuare cu proficiență [competență, pricepere – n.n.] și să fiu în general sănătos.
Mihai: Am adaptat un banc cu întâlnirile de la terminarea liceului pentru concertele aniversare Dirty Shirt, însă se termină la aniversarea de 50 de ani, nu ajunge până la 60. 🙂 În povestea din banc, am ales Quantic pentru locul de aniversare, fiind clubul din București unde cântăm cel mai des de ceva ani buni.
Dirty Shirt – Aniversare 10 Ani: Unde facem concertul aniversar? La Quantic, fiindcă au chelnerițe foarte frumoase, poți sta și chefui până dimineața.
Dirty Shirt – Aniversare 20 Ani: Unde facem concertul aniversar? La Quantic, fiindcă au mâncare și băutură foarte bune.
Dirty Shirt – Aniversare 30 Ani: Unde facem concertul aniversar? La Quantic, fiindcă au mâncare sănătoasă, fără gluten, vegetariană, băuturi fără zahăr… (cam aici suntem acum)
Dirty Shirt – Aniversare 40 Ani: Unde facem concertul aniversar? La Quantic, fiindcă au acces la scenă pentru scaune cu rotile, nu e departe de spital…
Dirty Shirt – Aniversare 50 Ani: Unde facem concertul aniversar? La Quantic, că nu am cântat niciodată.
Vicky: Care este momentul vostru favorit din cariera Dirty Shirt de până acum?
Rini: Sunt mai multe. Iubesc concertele de club, am câteva cluburi în țară unde ne întâlnim de aproape cu fanii, putem să le cântăm de la câțiva centimetri distanță. Apropierea de oameni m-a încărcat întotdeauna. Pe de altă parte, avem niște festivaluri pe scene ca-n povești la Wacken, Helfest, PolandRock, Rockstadt Extreme Fest, Electric Castle, Reload, festivaluri cu mulți, mulți oameni care au reușit să ne vadă și care (în străinătate), chiar dacă nu au priceput nimic din textele noastre, s-au distrat bine de tot.
Cristi: Când mă întâlnesc cu băieții și există un vibe bun. Indiferent de câte turnee am avut sau pe ce scenă am fost, momentele alea simple, când simțim că totul se leagă între noi, sunt cele mai tari.
Sergio: Pentru mine ar putea fi chiar primele concerte, la Festivalul Dong (din Germania) și la Pol’andRock (din Polonia), unde mi-am făcut debutul pe scenă cu Dirty Shirt. Dar, la fiecare concert, am ceva amuzant sau important pe care îl iau acasă cu mine, fie că este o amintire sau ceva ce am învățat.
Mihai: Imposibil de ales un moment favorit. Pentru mine, fiecare ieșire cu trupa are ceva special, fiecare concert e unic, de la concertele în cluburi mici unde, așa cum zicea și Rini, ai o proximitate incredibilă cu publicul, la marile scene europene, unde trăirile sunt incredibile.
Vicky: Ne pregătim cu toții pentru EERA Festival, care are un lineup foarte fain. Cum ați hotărât să realizați proiectul Eastern European Rock Alliance?
Sergio: Ăsta e tot meritul lui Mihai. El e mintea vulcanică dincolo de tot ce face DS și cred că îți va da un răspuns foarte complet pe această temă. 🙂
Rini: Îi predau lui Mihai legătura. El este artizanul proiectului…
Mihai: De mult aveam idei de genul ăsta, am început în anii 2000, când eram student la Lille [oraș din Franța – n.n.] și organizam proiectul East West Fest, finanțat prin programul european de tineret. Atunci era vorba de schimburi culturale între Franța și România. În timp, am organizat schimburi internaționale cu Franța, Ungaria, Slovacia, Polonia… așa că a venit momentul să încerc un proiect mai ambițios. Totul a pornit de la „înfrățirea” cu Hel’enine Oçi din Slovacia și Lydka Grubasa din Polonia, trupe cu care am făcut schimburi bilaterale în ultimii ani și am considerat că putem încerca un proiect în trei. Pornind de la un turneu cu cele trei trupe, cu concerte în România, Cehia, Slovacia și Polonia, am dezvoltat un proiect amplu, cu concursuri pentru trupe tinere, workshop-uri, baze de date profesionale și, bineînțeles, festivalul EERA ce va avea loc la finalul lunii. Am depus proiectul la Comisia Europeană, programul Creative Europe, am primit un punctaj excelent și, astfel, proiectul a fost reținut pentru finanțare.
Cristi: EERA a pornit dintr-o nevoie de colaborare între trupele din Europa de Est. Avem o scenă extrem de valoroasă, dar de multe ori ignorată la nivel internațional. Am vrut să creăm un spațiu comun, unde să putem arăta ce știm să facem, fără bariere de țară sau gen. E mai mult decât un festival, e o alianță muzicală.
Vicky: Ați pregătit ceva deosebit în ceea ce privește prestația voastră din cadrul EERA Festival?
Mihai: Fiecare concert este deosebit, prin ambianța și energia create, care depind de mulți factori: locul, oamenii, starea noastră, playlistul ales. Și, așa cum facem de ceva vreme, setlist-ul fiecărui concert diferă, deoarece, pe lângă „hit-urile” trupei, ne dorim să cântăm și „rarități”, atât pentru public, cât și pentru noi. La fel, la EERA Festival, vom avea un setlist special pentru festival și vom veni în formula big band (vom fi 13 muzicieni pe scenă).
Rini: Facem aceeași treabă pe care o știm face bine, ne pregătim să încărcăm cu energie auditoriul. E dificil să pregătești întotdeauna ceva deosebit. Aveam un fost șef care ne întreba zilnic ce am făcut deosebit. Problema era că ce ai făcut azi extraordinar mâine nu mai era ceva deosebit, pentru că deja se făcuse înainte. Ne era frică să vedem un apel de la el.
Vicky: Ați organizat Dirty Fest la Cluj în septembrie (un eveniment foarte amplu care a constat inclusiv în ateliere de muzică, tehnică scenică și sesiuni de formare), ați inițiat EERA, ați concertat atât în țară, cât și în străinătate, anul acesta. Cum reușiți să vă împărțiți eficient timpul între viața de familie și cea de artiști?
Rini: Nu e ușor să fii plecat mult de acasă. O parte din noi am lucrat pentru corporații și, după ce am încercat să facem ambele părți cât mai bine cu putință, de la un moment dat a devenit extrem de greu să fim în ambele bărci. Așa că, cel puțin eu și Robi, am ales să ne dedicăm mai mult timp trupei. Avem joburile noastre, dar în organizații mult mai flexibile, care ne apreciază, ne sprijină și ne permit să ne dedicăm trupei, atâta vreme cât ne facem treaba și la lucru. Să nu mai vorbim de faptul că avem familii care au nevoie de noi să le fim alături…
Mihai: Faptul că avem o activitate atât de intensă, ce depășește cu mult activitatea concertistică (proiecte culturale, workshop-uri, campania Fur-ever Friends etc…), cere foarte mult timp și energie. În ultimii ani avem, în medie, peste 50 concerte pe an, multe în străinătate, ce implică distanțe foarte lungi. Pentru mine e și mai complicat, deoarece trebe să vin din Franța. E greu de găsit un echilibru între viața de familie, job și muzică. Suntem cu toții norocoși să avem familii înțelegătoare și adevărul e că sacrificăm momente cu familia pentru a fi în turneu. În același timp, la fel ca și colegii mei, am fost nevoit să îmi adaptez timpul de lucru, fie cu concedii fără plată, fie cum e în prezent, lucrând la 80% și nu full-time. Sunt norocos că, pe lângă faptul că am mult concediu, job-ul îmi permite acest aranjament și, astfel, am timp pentru toate.
Cristi: Nu e ușor, dar, când faci ceea ce îți place și ai înțelegere din partea celor apropiați, totul devine suportabil. Sacrificiile există, dar în timp înveți să le gestionezi și să-ți păstrezi echilibrul. Familia e ancora, fără ea totul s-ar prăbuși.
Sergio: Este foarte dificil. În 2024 am petrecut peste 100 de zile departe de casă, între concerte și zile de călătorie. Este nevoie de parteneri foarte dedicați și familii răbdătoare pentru a îndura asta și, din fericire, cu toții avem această binecuvântare.
Vicky: Ce sfaturi ați avea pentru tinerii muzicieni care vor să calce pe urmele voastre?
Rini: Să studieze ca să devină tot mai buni, să cânte în cât mai multe locuri – ca să-și facă mâna și, în final, să elimine total tracul în fața publicului – și să se facă cât mai vizibili în mediul online. Să nu-și imagineze că succesul vine rapid și ușor, să se pregătească să își construiască un nume în timp. Să nu-și imagineze că se poate trăi minunat din muzică – în fond, acesta nu e un job din care să te îmbogățești. Să facă lucrurile din plăcere. Altfel, nu poți crește.
Mihai: Multă pasiune, muncă, perseverență, dar și talent.
Sergio: Nu renunța, dacă chiar îți place asta. Oamenii care sunt capabili să realizeze ceva în acest domeniu sunt de obicei cei care perseverează, mai degrabă decât cei mai talentați sau „copiii minune”.
Cristi: Să stea departe de excese, dar să nu renunțe la vis. Să creadă în ei, să muncească serios și să aibă răbdare. Talentul contează, dar perseverența și caracterul fac diferența.
Vicky: Ați lansat anul acesta „FOMO”, prima piesă nouă după trei ani de când ați scos albumul „Get Your Dose Now!”. Când plănuiți să faceți disponibil un LP nou?
Rini: Sperăm că la anul sau în 2027.
Sergio: Chiar sper să putem realiza acest lucru până la sfârșitul anului 2026. Dar, cu atât de mulți oameni și toți din diferite părți ale țării și din străinătate, logistica este destul de complicată!
Mihai: Cum în ultimii ani am „recuperat” după perioada pandemiei și am avut foarte multe concerte (peste 60 în fiecare an), a fost imposibil să lucrăm la un album nou, deși sunt multe idei și la 5 piese avem chiar machete demo. Din cele 5 piese, am reușit să finalizăm doar una, dar, între timp, am reușit să avansăm și cu celelalte. Foarte probabil, vom începe să mai scoatem single-uri cât de curând. De asemenea, am prevăzut două întruniri muzicale, pentru compoziție și repetiție piese noi, așa că sunt încrezător că, la finalul lui 2026 sau, cel târziu, în 2027, vom scoate și un album nou întreg.
Vicky: În 2026 se vor împlini 10 ani de când ați lansat unul dintre albumele mele preferate, Dirtylicious. Cum ați ajuns să produceți materialul acesta? Care este povestea din spatele lui?
Rini: Am mai cochetat noi cu elemente folclorice și înainte, dar ar fi fost păcat să nu exploatăm „motivele” muzicale mai violente. Mare parte din noi am crescut în Maramureș și de multă vreme am simțit potențialul muzicii din zonă. Așa că – uite – am mai adus în materiale și alte idei pe care am simțit că putem să le scoatem în evidență.Mihai: Așa cum zicea și Rini, elementele de folclor au fost prezente în muzica noastră de la începutul anilor 2000, deoarece, să nu uităm, formația a pornit de la o trupă de nunți. Însă, pe Dirtylicious, am explorat sursa tradițională în profunzime, am invitat numeroși muzicieni din sfera muzicii populare și cred că e albumul care practic constituie baza stilului Dirty Shirt, deși, în albumele ulterioare, partea folclorică nu e chiar atât de prezentă.
Vicky: Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși cu toții în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant, să bem ceva. Ce alege fiecare dintre voi? (Eu vă spun din start că încep cu o bere fără alcool).
Sergio: Cu siguranță voi alege o bere bună. Poate chiar berea noastră, semnătură DS. O reclamă nerușinată la acest produs.
Rini: Eu mi-aș lua o bere, cu siguranță.
Mihai: Clar o bere de calitate, preferabil o bere belgiană.
Cristi: Dacă intrăm ziua, prefer o cafea. Dacă e întuneric afară… poate un pahar de vin. Restul depinde de atmosferă și companie.
Vicky: Am nevoie de ajutorul vostru pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care v-au influențat în cariera voastră și cele care vă plac foarte mult.
Notă după editare: pentru că Rini, Cristi, Sergio și Mihai ne-au recomandat multe piese foarte bune, am realizat patru playlisturi separate, fiecare conținând melodiile sugerate de câte un membru al trupei. De asemenea, întrucât Sergio a menționat în lista lui nume de albume, am adăugat o singură piesă care se regăsește pe LP-ul respectiv.
Precizările adiacente listelor făcute de componenții Dirty Shirt pot fi găsite în descrierea de pe Spotify a playlisturilor.
Lasă un comentariu