Dacă sunteți inițiați în scena locală de melodic death metal, atunci membrii Zgripsorum nu mai au nevoie de vreo introducere. Însă, pentru cei dintre voi care nu sunt familiarizați cu ei, trupa a început să cânte în 2019, s-a despărțit în 2023 și s-a întors în 2024, cu o componență nouă. A fost prezentă la mai multe evenimente, precum Metal Gates Festival, Posada Rock Festival, Celtic Transilvania și Symphonic Metal Echoes. Pe 15 ianuarie 2026, Zgripsorum a debutat cu albumul Crown of Malice, un material foarte bun care împletește melodic death cu black, power, symphonic metal și deathcore, printre altele. LP-ul a fost mixat și masterizat de Chris Themelco (Catalyst, Orpheus Omega, ex-Bane of Winterstorm ș.a.), la Monolith Studios, Melbourne, Australia. Formația va susține un concert de lansare a albumului Crown of Malice sâmbătă, 21 februarie 2026, însoțită de Ossyrium.
Membrii Zgripsorum sunt:
Matei Cochințu (Kintz) – voce;
Rareș Andreescu – chitară ritm;
Cătălin Chivu – chitară lead;
Alex Ivan – chitară bas;
Gabriel Moroianu (Moro) – tobe.
Mi-au acordat recent un interviu Rareș, Kintz și Cătălin, despre Crown of Malice, despre cariera lor și despre tot ceea ce înseamnă Zgripsorum. Redau discuția mai jos:
Vicky: Ați lansat recent albumul de debut, Crown of Malice. Voi, personal, cum percepeți acest LP?
Rareș: Pentru mine, albumul ăsta a însemnat un proiect derulat pe mai mult de trei ani de zile. Inițial, trebuia să iasă pe undeva prin 2023 și maxim două din piesele prezente pe varianta asta erau acolo. Aș zice, pe plan muzical, că reprezintă, în primul rând, drumul meu spre maturizarea artistică și se simte inedit să văd cum s-a conturat sound-ul la care am ajuns de-a lungul timpului.
Cătălin: Pentru mine, personal, albumul nostru de debut e mai degrabă materializarea unei noi ere în evoluția trupei. Pentru cei care ne aud pentru prima dată, acesta va fi sound-ul Zgripsorum, pentru mine, însă, este mai degrabă o materializare a noii direcții în care Zgripsorum merge, datorită schimbărilor de lineup din ultimii ani de zile, dar și datorită schimbărilor preferințelor muzicale ale membrilor. Și cred că așa simt și majoritatea celor care ascultă Zgripsorum de când a luat naștere trupa.
Dacă aduni toate single-urile pe care le-am lansat în ultimii ani, noi practic mai avem un album lansat. Singura problemă cu el este eterogenitatea stilului și a producției muzicale. Aveam de ales între a pierde timp refăcând toate piesele vechi sau a înregistra ceva nou, care să reflecte trupa de acum și nu pe cea de altădată. Am ales să venim cu ceva complet nou și într-un an a fost gata Crown of Malice.
Kintz: Eu văd acest LP ca fiind o reprezentare perfectă a traseului pe care l-am avut ca trupă și a schimbărilor pe care le-am suferit pe parcurs. Albumul începe cu piese făcute acum 3-4 ani, în total altă formulă, cu viziuni destul de diferite, trecând ușor la Zgripsorum-ul din prezent și hint-uind prin primele piese sound-ul pe care vrem să-l implementăm mai mult pe viitor.
Vicky: Care este povestea din spatele albumului vostru?
Cătălin: Zău dacă știu, întrebați-l pe Rareș.
Rareș: Aici poate să spună mai multe Matei, la nivel conceptual, are două planuri care se tot întrepătrund de-a lungul materialului, unul real și unul de domeniul fantasticului. E cumva ironic că horrorul cel adevărat e fix în realitate, și nu într-un fantasy. E un album care înglobează foarte clar toate influențele noastre la nivel muzical.
Kintz: Pot să zic din perspectiva mea. Ideea de „album” a tot gravitat încă de la începutul primului lineup complet și „playable” din 2022, însă a fost lăsată în aer, atât din cauza diferențelor de viziune și schimbărilor haotice de componență, cât și din cauza faptului că am vrut să avem ceva care chiar să evidențieze sound-ul pe care îl vrea trupa în prezent și viitor. Nu am vrut doar să reciclăm demo-urile vechi, care oricum nu ne mai mișcau în niciun fel. Am compus piese noi pe bandă rulantă până în ultimul moment și am selectat materialul pe care l-am considerat cel mai bun.
Vicky: Cum ați descrie Crown of Malice?
Kintz: Deși are piese compuse atât în 2023, cât și cu câteva luni înainte de mix-master, albumul traversează super organic prin toți acești ani și arată foarte bine felul în care ne-am schimbat și am evoluat ca muzicieni. Este tras aproape integral în dormitorul fiecăruia, ne-am distrat rău de tot făcându-l, este foarte dinamic, fun, este o ciorbă de influențe și cred că este o contribuție bună la scena de metal din România.
Rareș: Un album de melodic death care încearcă să exploreze toate cotloanele genului, de la partea ritmată și melodică, la partea mai scârboasă și agresivă. Sunt sigur că există ceva pentru fiecare pe materialul ăsta, elementele cu care am obișnuit oamenii sunt încă acolo.
Cătălin: Albumul se îndepărtează puțin de zona melodic/simfonic a pieselor anterioare și se duce mai degrabă într-un death metal cu ceva influențe de hardcore și black, din punctul meu de vedere. Și sunetul se duce mai degrabă în zona old school, producția se apropie de specificul zonei de Swedish death metal de prin ’90-2000. Nu dispar complet orchestrele, dar piesele sunt clar mai agresive, mai energice. Să dea rockerul din pleată.
Vicky: Care este melodia voastră preferată de pe noul material?
Rareș: Fără doar și poate, pentru mine, rămâne „Smash The Crowns”, mă rupe cel mai bine live, mă simt extraordinar să o cânt și mi se pare că reprezintă cel mai bine direcția pe care vrem să mergem. Aș zice că e o piesă clasică meat and potatoes [esențială – n.n.] și, cel mai important, autentică.
Cătălin: „Bofors 40mm.”.
Kintz: Cel puțin momentan, „Craving Poison”. Versurile au un mesaj foarte important pentru mine și extraordinar de fun de cântat.
Vicky: Cum iau naștere piesele Zgripsorum? Ce vă inspiră să compuneți piese noi?
Rareș: De obicei, toate piesele pornesc de la pasaje de chitară pe care le cânt random, la care adaug un schelet de tobe. Când vine vorba de surse de inspirație, să ascult muzică în general mă ajută cel mai mult, încerc să rămân cât de conectat se poate la muzica nouă din sfera extremă. Câteodată mai apar și surprize, intro-ul de la „Bofors 40mm”, de exemplu, mi-a venit în somn.
Kintz: Cel puțin pentru acest album, Rareș a venit cu scheletul pieselor, riff-uri, structură and all of that. Eu am mai apărut în peisajul instrumental atunci când mai exista câte o pană de idei sau când voiam să adăugăm ceva puțin diferit (de exemplu, părțile meloblack de pe unele piese), iar apoi fiecare își aduce aportul pe acel rezultat. Eu scriu versuri în tot acest proces, atâta timp cât am un mic schelet pe care pot scrie.
Cătălin: Spre deosebire de cum abordez songwriting-ul la Dizident, în Zgripsorum am un rol secundar în procesul de songwriting. E destul de greu să torni piese pentru două proiecte, așa că aici prefer să îi las pe ceilalți să își facă talentul și să vin cu sugestii, adăugări și cu solourile. A fost o decizie pe care am luat-o de la bun început. Dacă m-aș apuca să scriu și eu piese, cel mai probabil ar suna ca cele de la Dizident, și nu ar avea niciun sens să cânt în două trupe care sună la fel.
Vicky: Ce artiști ați spune că v-au influențat cel mai mult parcursul?
Rareș: Pun pe un piedestal de fiecare dată când deschid subiectul ăsta scena de death metal nouăzecistă din Suedia și din SUA. At The Gates au fost o influență pregnantă pentru noi încă din 2020. Aș mai pune aici Dismember, Death, Entombed, In Flames. O să mă opresc aici, chiar dacă lista e mult mai lungă.
Cătălin: Dacă te referi la influențe muzicale, aș zice Amoral, Hibria, At The Gates, The Wake, COB [Children Of Bodom – n.n.], Mastodon, Death. Asta ca să nu fac o listă de 20 de pagini.
Kintz: În afară de influențele evidente de Gothenburg MeloDeath și Stockholm Death Metal, am încercat să îmi iau influențe diferite din voci cât mai dinamice și tehnice pentru a da cât mai multă culoare și diversitate albumului în acest aspect, deci voci precum Trevor Strnad [fost solist The Black Dahlia Murder, decedat în 2022 – n.n.], Sven de Caluwé [membru Aborted, Coffin Feeder etc. – n.n.], Travis Ryan [de la Cattle Decapitation – n.n.], and the list goes on.
Vicky: Unde vă vedeți peste 20 de ani, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal?
Rareș: N-aș ști ce să spun, pot doar să spun ce-mi doresc să se întâmple. Aș vedea proiectul ăsta într-o scenă underground mai unită și mai consistentă decât e acum, pentru că death-ul are un potențial, din punctul meu de vedere, neexplorat încă în România. Pe plan personal, sper să fiu la fel de motivat ca și acum să fac muzică și să îmi pot permite să o fac cum îmi place și să dau înapoi scenei care ne-a crescut.
Cătălin: Habar nu am, sincer să fiu. Având în vedere ce se întâmplă acum în lume, nu știu dacă mai apuc încă 5. Nu îmi mai fac planuri pentru nimic, yolo [you only live once – n.n.].
Kintz: Muzica mereu o să existe foarte proeminent într-o formă sau alta în viața mea. Deși nu pot să zic cu certitudine că o să continui să fac asta și peste 20 de ani, sunt sigur că voi avea parte de niște albume pe care să le revizitez cu drag și de care să fiu mândru, plus foarte multe momente și amintiri pentru care voi fi mereu recunoscător.
Vicky: Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși cu toții în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant, să bem ceva. Ce alege fiecare dintre voi? (Eu vă spun din start că încep cu un ceai verde).
Rareș: Fără doar și poate, Cuba Libre cu Havana Especial. My go to în orice moment, oriunde.
Cătălin: Azuga nefiltrată, always.
Kintz: Foarte multă cafea.
Vicky: Am nevoie de ajutorul vostru pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care v-au influențat în cariera voastră și cele care vă plac foarte mult.
Listele realizate de membrii Zgripsorum sunt disponibile, după cum urmează:
Playlist Rareș
Playlist Cătălin
Precizările făcute de Cătălin pe baza pieselor sugerate sunt disponibile în descrierea playlist-ului. Pentru că Rareș ne-a oferit multe recomandări super faine și, din păcate, descrierea Spotify nu ne permite să depășim un anumit număr de caractere, găsiți puțin mai jos întreg mesajul chitaristului rhythm Zgripsorum.
Rareș: Pfuuuu, ne-ai dat greu, dar încerc. După top 5, n-o să fie neapărat un ranking. N-o să fac un top, pentru că fiecare dintre melodiile astea a avut propriul ei rol în evoluția mea, tind ca referințe să dau albume, totuși o să dau câteva exemple. Symbolic, de la Death, ar fi albumul meu de referință all time și să zicem că melodia preferată de pe el ar fi „Misanthrope”. De asemenea, din scena americană, ar fi orice de la The Black Dahlia Murder, hai să zicem „Sunless Empire”, de pe Verminous.
De la Witch Vomit – „Funeral Sanctum”; „Drill The Skull” de la Necrot; 200 Stab Wounds, cu tot albumul Manual Manic Procedures, „Arsenal Of War”, de la Iced Earth, „Deserted” de la Gatecreeper și o să mă opresc aici pe moment, am dat muzică nouă ca să nu mai trăim în minciună că s-a făcut death bun doar în anii ’90. Cât despre scena din Scandinavia, hai să zicem „Wolverine Blues” de la Entombed; „Of Fire” și „Casket Garden” de la Dismember; orice de pe Terminal Spirit Disease de la At The Gates; orice de pe The Jester Race de la In Flames; orice de pe A Handful Of Nothing de la Ebony Tears. Mai zic, din Anglia, „Mercenary” de la Bolt Thrower și gata, că v-am dat destule.
Lasă un comentariu