Joi seară, pe 16 august, am fost la Kamelot. Îi văzusem acum doi ani la Maximum Rock Festival, unde m-am simțit extraordinar, și am vrut să mă mai simt extraordinar încă o dată. Și trebuie să recunoaștem și că noi, la Maximum Rock, ascultăm destul de mult muzica lor, drept care i-am invitat din nou să susțină un concert în București.
Băieții au avut un an productiv până acum, lansând albumul The Shadow Theory în aprilie (au adunat deja 12 în palmares!), iar apoi pornind într-un lung turneu de promovare pe toate continentele. Așa că iată-i acum și în Europa.
Poate că The Shadow Theory nu se ridică la înălțimea materialului discografic de dinaintea lui (aka Haven, 2015), dar este un album solid, cu destule puncte culminante. Cel puțin, mie-mi face mereu plăcere să-l ascult cap-coadă.
Concertul Kamelot a avut loc în clubul Quantic, varianta de vară, adică în aer liber. În deschidere a cântat formația româno-suedeză Crossing Eternity, un proiect tânăr care s-a format anul trecut și care se mândrește cu un prim album înregistrat: The Rising World. Iar să deschizi Kamelot nu e un lucru de trecut cu vederea. 🙂 Crossing Eternity s-a născut din inițiativa lui Manu Savu – care a făcut parte din celebrele trupe românești Iris, Voltaj ’88 și Krypton – și sună ca un grup metal de talie internațională. Merită o ascultare.
În continuare, mi-a făcut plăcere să-i revăd pe Tommy Karevik, Thomas Youngblood, Oliver Palotai și Sean Tibbetts, alături de noul toboșar, Alex Landenburg (Cyhra, Rhapsody, etc), care l-a înlocuit pe Johan Nunez (accidentat) și care a avut un solo la tobe de toată frumusețea. Mi-au plăcut ingeniozitatea și dezinvoltura lui, ca să nu mai zic de skill. Două minute care chiar mi-au rămas întipărite în minte și datorită faptului că a știut cum să implice publicul în momentul lui.
Setlist-ul nu a fost cu mult diferit față de ce am auzit acum doi ani la Arenele Romane; membrii trupei au făcut câteva schimbări adăugând trei dintre piesele recente de pe The Shadow Theory (cum era și evident), iar în rest au prezentat clasicele.
De pe proaspătul material, am fost martori la variantele live de la Phantom Divine, Amnesiac – preferata mea și a lui Tommy Karevik (trebuia să menționez asta) – și RavenLight.
Deși nu a fost plină zona de concert, cei prezenți s-au distrat, iar atmosfera a fost prietenească și, totodată, intimă. Încă o seară din viețile noastre care ne pune față în față cu pasiunea pentru metal. Îmi place mult zicala ”Stay close to anything that makes you glad you are alive” și încerc să o aplic cât mai mult. Kamelot live este unul dintre acele lucruri.
Oldies ca Rule the World, The Great Pandemonium, March of Mephisto (uuuh, cât de penetrant sună), Karma sau Forever au trezit Quanticul la viață. Lenta și melancolica Here’s to the Fall a fost dedicată de către solist bunicului său, care a părăsit de curând cele pământești. Momentul a fost plin de încărcătură emoțională, iar oamenii au ajutat prin aprinderea luminițelor de la telefoane.
Pe Forever, Tommy a insistat să ne testeze abilitățile vocale, punându-ne minute în șir să fredonăm și să imităm ceea ce doar lui îi poate reuși la perfecție (Tommy Karevik este, fără îndoială, unul dintre cei mai talentați vocaliști pe care eu personal i-am auzit vreodată). Momentul a fost amuzant, pentru că pretențiile lui Tommy de la noi erau destul de elevate. Dar cred că lumea s-a descurcat onorabil. Și, mai presus de asta, s-a simțit bine cântând.
Oliver Palotai a oferit și el un solo la pian foarte elegant, și pentru moment m-am simțit ca la un concert Yanni.
Am auzit, de asemenea, și piese de pe ultimele două albume, cum ar fi Insomnia, Sacrimony, Veil of Elysium, precum și encore-ul Liar Liar.
Membrii Kamelot au fost însoțiți de Lauren Hart pe toată durata turneului, cea care reproduce vocile feminine din piesele studio, pentru că, după cum știm, trupa de power/simfonic metal colaborează foarte des cu soliste cunoscute cum ar fi Elize Ryd (Amaranthe), Simone Simons (Epica), Alissa White-Gluz (Arch Enemy) sau Charlotte Wessels (Delain).
Kamelot va lua o mică pauză de la spectacolele live, continuând cu promovarea materialului The Shadow Theory prin Europa în septembrie, unde vor vizita țări ca Germania, Olanda, Franța, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. Băieții vor face apoi un tur și pe celelalte continente până la finalul anului 2018.
Lasă un comentariu