Autor: Raluca Bicu
Povestea de iubire dintre mine si muzica Kumm a inceput pe undeva prin era „Different Parties”, asa ca sunt convinsa ca o sa intelegeti entuziasmul cu care am primit vestea ca formatia isi programase cateva concerte alaturi de Dan Byron, in cadrul carora avea sa interpreteze intregul album „Confuzz”. Era ca si cum mi s-ar fi deschis o poarta catre un trecut pe care nu il experimentasem niciodata, si despre care fanii Kumm cu state mai vechi decat mine vorbeau numai la superlativ.
Acestea fiind spuse, va dati seama ca nu as fi ratat nici moarta concertul marca „Confuzz” din Fabrica de vineri seara. Si nu am fost singura care gandea astfel, caci a trebuit sa fac ceva uz de talentul de navigat prin multime ca sa pot ajunge langa scena. Nu a trebuit sa stau prea mult in asteptare, formatia facandu-si aparitia undeva in jurul orei zece (plus sau minus cateva minute, ca nu s-a uitat nimeni la ceas).
S-a dat tonul cu “Bara bara gol gol”, prima piesa de pe albumul lansat de Kumm in 2002, intr-o perioada in care yours truly de abia incepuse sa se lamureasca ce-i cu muzica autohtona. A urmat “Aievea”, una dintre cele mai reusite compozitii ale formatiei, dupa parerea mea complet subiectiva, si deja ma simteam in al noualea cer. Formatia parea si ea extrem de incantata de prezenta in numar atat de mare a publicului; si uitandu-ma la bucuria zugravita pe chipurile celor din jurul meu, am inceput si eu sa pricep nostalgiile fanilor mai vechi decat mine.
Kumm au mai tinut-o pe romana pret de doua cantece (“Miez de zi” si “Vorbe-n vant”), dupa care Oigan a tinut sa reaminteasca celor prezenti ca totusi mai au si alte albume lansate – si cu asta s-au avantat in “One For Each Day”, ultima piesa de pe “Different Parties”, moment in care mai aveam un pic si ma topeam din picioare. Deh, suflet de fan mai tinerel, ce sa ii faci.
Apoi s-au intors din nou la limba romana, cu alte trei melodii de pe “Confuzz”. Ultima dintre ele, “Suna-ma”, i-a fost dedicata Ioanei Avadani, cea care a facut posibil concertul de la Opera acum niste ani (alt eveniment la care nu am participat, motiv pentru care ma zgarii pe ochi ori de cate ori imi aduc aminte). Urmatorul cantec din setlist, “The Mirror and the Window”, a sosit cu o noua dedicatie, pentru Ernesto Bianchi, un alt om care a ajutat mult trupa si care nu putuse fi prezent la concert. Oigan a fost cel care a cantat piesa ca voce principala, spre deosebire de varianta de pe album in care interpret era Byron.
“Nightflight” a reprezentat un moment foarte frumos pentru mine, fiind o piesa pe care o indragisem foarte mult undeva prin 2011, in perioada de dupa “Far from Telescopes”, atunci cand incepuse sa fie inclusa din ce in ce mai des in concertele live ale trupei. Iordache a avut niste momente la saxofon aici de incepusem sa ma uit in jur prin sala dupa materiale pentru viitoarea lui statuie.
O alta parte absolut incantatoare a fost interpretarea “Angels and Clowns” (cu Byron la voce, uh-la-la!). Imediat dupa s-a dat “1000 de chipuri”, “the signature song”, daca pot sa ii spun asa, cel care a incheiat lista melodiilor de pe “Confuzz” din acea seara, dupa care formatia s-a facut nevazuta pentru prima oara in culise.
Dupa aplauze care nu se mai terminau si loviri ritmice ale sticlelor de scena, oamenii au reaparut la bis. Oigan a rupt pe “Curse”, in care a introdus si ceva fragmente din “Heroin”, in ton cu tricoul lui cu The Velvet Underground & Nico” etalat aproape pe tot parcursul concertului. S-a pus punct in cel mai glorios mod posibil, cu un “Butterflies” fredonat in cor de toata sala.
Adica ar fi trebuit sa se puna punct, insa fanii si-au manifestat din plin dorinta arzatoare pentru un nou bis. Si s-a facut voia lor; Oigan a spus imediat dupa ce s-a urcat din nou pe scena ca formatia nu mai dorea initial sa revina, fiindca avusese orgasm – “dar,” a adaugat el, “v-ati castigat dreptul la orgasme multiple”. Acestea au fost vorbele care au prefatat “Yellow Fever”, concluzia unei seri cu totul si cu totul de aur, diamant si toate chestiile pretioase din lume pe care vi le puteti inchipui.
Nu mai am de adaugat decat vreo cateva chestii. In primul rand, piesele de pe “Confuzz” suna demential in varianta live (mainile sus pentru instrumentistii geniali din Kumm, va rog). Sunt sigura ca multa lume stia deja asta, dar eu nu auzisem toate melodiile de pe album in concertele live pana vineri seara. Apoi, desi mie imi sunt dragi Kumm in absolut toate reincarnarile lor, incep sa inteleg dorul fanilor dupa epoca in care Byron era solist, ca are omul asta o chimie pe scena cu Oigan ceva de speriat, asta ca sa nu mai pomenim trilurile vocale de care e in stare. Ca sa inchei, mi-as dori sa iasa ceva din concertele astea. Un DVD live, un turneu ceva mai extins, sau chiar alte albume din discografia lor interpretate in intregime. Orice ar putea umple sali si face inimi sa bata de bucurie. Pentru ca Kumm merita si pentru ca meritam si noi.
SETLIST
Bara bara gol gol
Aievea
Miez de zi
Vorbe-n vant
One For Each Day
Cain
La la la
Suna-ma
The Mirror and the Window
After the End of the World
Nightflight
New Old Day
Angels and Clowns
1000 de chipuri
BIS 1
Curse
Butterflies
BIS 2
Yellow Fever
Mai multe despre Raluca AICI.
Lasă un comentariu