În umbra scenei heavy metal, învăluit în mister și secret, se află enigmaticul colectiv mascat care șochează publicul și muzicienii deopotrivă: Sleep Token. În timp ce fanii lor devotați îi pot numi eroi de cult, cel mai recent admirator al lor vine din cele mai înalte eșaloane ale regalității rock: Amy Lee de la Evanescence.
„Îmi place Sleep Token. Sunt uimită”, spune Lee pentru Revolver. „Cum reușesc? Cum pot să meargă în atâtea direcții diferite și să numească asta un singur cântec? Mi-a luat trei ascultări ale piesei The Summoning ca să realizez că atunci când fac toată acea secțiune psihedelică de la sfârșit, este de fapt același refren ca și înainte, doar că într-un mod complet diferit. Și o iubesc și mai mult pentru asta”.
„Am crezut că au mers într-o direcție cu totul nouă și au scris o nouă parte, iar apoi am zis: Stai că e la fel… dar nu e deloc așa. Îmi place la nebunie. Cred că, în calitate de muzician, o astfel de muzică îți face creierul să freamăte. Este incitantă. E ca și cum, wow, orice e posibil. Este o sursă de inspirație. Îmi plac foarte mult.”, declară Lee.
Pentru Lee, a cărei muzică dansează adesea între rock-ul înflăcărat și balada eterică, explorările sonice ale Sleep Token au o rezonanță profundă. Dar se pare că ceea ce îi deosebește cu adevărat pe cei de la Sleep Token în ochii ei este abordarea lor enigmatică. Spre deosebire de Lee, care a devenit imaginea Evanescence, identitățile membrilor trupei rămân anonime și toți poartă măști – unele dintre ele recent actualizate -, lăsând muzica să vorbească de la sine. Iar Lee, în mod surprinzător, aplaudă din toată inima această alegere.
„Cred că este uimitor”, dezvăluie ea despre secretul lui Sleep Token. „Cred că în zilele noastre se pune prea mult accentul pe orice altceva în afară de muzică, în cazul multora din mainstream. Și pentru mine, dacă nu există muzică, atunci ce facem? Despre asta ar trebui să fie vorba. Îmi place. Cred că este minunat. Este creativ. E foarte mișto.”
Când vine vorba de muzica lui Sleep Token, fie o înțelegi (până la un anumit punct), fie o respingi complet. Dar nu se poate nega că ei prosperă în umbra anonimatului și demonstrează că, uneori, cel mai bun mod de a-ți face un nume este să-ți lași muzica să vorbească de la sine.
