Dupa 3 ani de la lansarea albumului „Diamond”, grupul californian de melodic hardcore Stick To Your Guns revin in 2015 cu cel de-al cincilea material de studio intitulat „Disobedient” lansat pe 10 februarie sub egida Sumerian Records. Albumul a fost produs de catre John Feldman (Black Veil Brides, 5 Seconds To Summer) si este compus din 11 piese care ruleaza intr-un interval de doar 31 de minute.
In linii mari, „Disobedient” ramane in asentimentul ultimelor doua albume „The Hope Division” (2010) si „Diamond” (2012) pastrand intact atat sound-ul clasic al formatiei care imbina ritmurile hardcore „de baieteala” cu refrenurile liniare si axate pe clean vocals cat si puternicul mesaj social al versurilor. Sunt insa cateva diferente notabile care ies la iveala pe masura ce asculti albumul.
In primul rand, americanii par sa-si mai fi slefuit putin sound-ul adaugand mai multa melodicitate si mai multa drama melodiilor, lucru ce ar putea deriva din alegerea lui Feldman pe partea de productie. Unele piese prezinta un tempo scazut, cu mai multe armonii facute de chitara solo („To Whom It May Concern”), altele contin pasaje domoale si calme construite doar pe jocul intre chitara si voce („Left You Behind”) si nu in ultimul rand chiar pot fi remarcate particele care bat foarte putin, dar foarte putin inspre curentul mainstream (vezi inceputul de la „The Crown”).
Datorita acestei mici indepartari de la agresivitatea clasica a genului, vocea lui Jesse Barnett a reusit sa iasa mult mai in fata pe „Disobedient”. Se poate observa pe album ca fragmentele de clean vocals sunt destul de clare si curg lin, iar vocea dura si growl-urile au o structura usor melodica si cantabila, lucru care scoate mai mult in evidenta pasiunea si dedicarea lui Barnett, facand in acelasi timp ca versurile si mesajul sa fie receptat mai simplu si mai rapid.
Nu lipsesc totusi bucatile energice si zburdalnice care te invita la un mosh „pasnic”. „What Choice Did You Give Us?”, „The War Inside” si „Nobody”, singura piesa care a beneficiat de un videoclip de pe acest material, sunt piese zdravene, compozitii care debordeaza de ritmuri rapide si riff-uri grele.
Un alt element interesant al acestui album il reprezinta artistii care sunt invitati sa cante pe el. Si inca ce nume! Toby Morse de la H2O intra pe piesa „RMA (Revolutionary Mental Attitudine)”, dupa mine un fel de pseudo-tribut pentru Bad Brains si o referinta la piesa lor „PMA (Positive Mental Attitude)”, vocea lui Walter Delgado de la Rotting Out aduce un plus de diversitate pe „Nothing You Can Do To Me”, iar Scott Vogel de la Terror isi lasa grav amprenta asupra melodiei „I Choose Nothing” dandu-i parca gura de hardcore proaspat de care avea nevoie. Fara indoiala, triada aceasta de compozitii aduce un mare plus albumului, nu numai din punct de vedere muzical, ci si pentru ca se apropie de inimile fanilor din lumea hardcore.
As vrea sa zabovesc putin si asupra titlului „Disobedient” care aduce putin a „false friend”, asa cum ii place englezului sa spuna. Un cuvant puternic, un cuvant care emana multa agresivitate, multa forta si opozitie impotriva sistemului, un cuvant care ma face sa ma gandesc ca albumul asta va exploda. Desi ideile si mesajul se pastreaza in sfera nesupunerii, muzica, dupa cum am mai spus, este cu o treapta mai jos fata de ce ma asteptam.
Aproape de final un singur lucru as vrea sa punctez. „I Choose Nothing” incepe cu discursul lui Charlie Chaplin din filmul „The Dictator”, un discurs pe care multe alte trupa din zona hardcore il folosesc ca intro in piesele lor. Dar doar pentru o singura trupa ma bucur ca a folosit acest celebru fragment inainte celor de la Stick To Your Guns. E vorba de baietii nostri de la Rock N Ghena care au introdus acelasi speech pe piesa lor intitulata „Freedom Song”. Probabil chiar nu e mare lucru, dar eu tare m-am bucurat sa stiu ca ai nostri sunt mai smecheri decat ai lor.
Stick To Your Guns – Disobedient. Un material care nu dezamageste, dar care pare a fi precursorul unei mici schimbari in viitorul sound al trupei.
Lasă un comentariu