Pregătită de concert, cu „Highway to Hell” în minte în timp ce îmi făceam loc prin aglomerația infernală din București, iată că vineri seara am ajuns din nou la Arenele Romane, unde cei de la THE ROCK au adus pentru câteva ore bune muzica legendarilor australieni de la AC/DC mai aproape de urechile noastre. Și deși am putea fi tentați să spunem că o formație tribute nu va putea prea ușor să reproducă atmosfera pe care trupa originală o poate face, țin să contrazic această idee, căci în seara aceea ei au fost AC/DC, noi am fost AC/DC, iar cine a fost prezent acolo știe despre ce vorbesc.
Deschiderea evenimentului a fost făcută de către trupa bucureșteană de alternative metal UNFLICTED pe care, din păcate, nu am prins-o, căci am ajuns la Arene fix la momentul cât să aud riff-urile energice ale chitării lui Vladimir Pocorschi, care împreună cu trupa sa a încălzit publicul pentru ce urma să înceapă. Și s-a potrivit chiar bine, căci atmosfera a fost mult mai destinsă în momentul în care cei 5 membrii au urcat pe scenă.
Să fii trupă tribute nu este tocmai atât de ușor precum pare, mai ales că necesită pregătire multă cât să poți imita într-un mod cât mai fidel piesele originale și consacrate ale formației care te inspiră și pe care o respecți. Și pentru cine nu a văzut AC/DC live în București în 2010 sau oriunde altundeva, merită să vină măcar o dată la un show The ROCK. N-aș fi crezut asta până când nu am realizat că am dansat câteva ore întregi fredonând melodii precum „Dirty Deeds Done Dirty Cheap”, „Thunderstruck”, „Hard as a Rock” ca și cum aș fi fost din nou înapoi în vremurile în care rockerii australieni erau prezenți prin playlist-ul meu zilnic. Și spun asta din poziția omului care nu a fost fan înrăit AC/DC în trecut, câteva din melodiile lor ajungându-mi cât să-mi iau porția de rock pe zi. Dar acum, prezentă fiind la un show tribut al trupei, trebuie să menționez că reprezintă un bun prilej de a te reîndrăgosti de muzica lor, dar mai ales de modul în care este ea reinterpretată.
Publicul pare a fi nerăbdător, jocul de lumini așteaptă și el să-și facă numărul, iar eu arunc o privire spre scenă unde cei 5 membrii Daniel Ignat (Lead Vocals), Nik Baydin (Lead Guitar), Adrian Popescu (Rhythm Guitar / Backing Vocals), Mihai Stefan Movileanu (Bass / Backing Vocals) și Mirko Grusa (Drums) sunt gata să înceapă nebunia.
Prima melodie care străpunge scena este „Rock n Roll Train”, care dezmorțește puțin oamenii, cât să îi pregătească pentru „If you want blood”, „Rock or Bust” sau „Dirty Deeds Done Dirty Cheap”. La „Back in Black” deja apare primul invitat al serii, și anume Ovidiu Anton, a cărui reprezentație se lasă cu multe aplauze. De apreciat este faptul că solistul formației, Daniel Ignat, a știut cum să comunice cu publicul cât să le mențină entuziasmul, prezentându-i în același timp pe rând și pe colegii lui de trupă în fața oamenilor prezenți.
Așa cum au anunțat încă dinainte, The ROCK s-a ținut de promisiune și i-a adus în continuare pe scenă și pe următorii invitați ai serii, iar rockerul Cristi Hrubaru (Rock Fm) a cântat hitul „TNT” cât să răsune Arenele de rock. Melodia „The Jack” a fost momentul perfect pentru celebrul striptease al chitaristului Angus Yang, interpretat de data aceasta de Nik Baydin, care la apogeul melodiei arată publicului boxerii pe care scrie AC/DC, urmat apoi de apariția surprinzătoare a lui Alin Dincă „Coiotul” (TROOPER) care a „șocat” publicul cântând celebra melodie „You Shook Me All Night Long”.
La „Thunderstruck” oamenii deja devin și mai entuziasmați, cântă și dansează, urmând ca fără îndoială la „Highway To Hell” unde pe scenă apare ultimul invitat surpriză al serii, Cristi Minculescu (IRIS), publicul să aclame puternic.
Printre celelalte melodii cântate de-a lungul serii se numără și „Hell’s Bells”, „Hard Like a Rock”, „Whole Lotta Rosie” și multe altele, dar mai ales binecunoscuta „For Those About to Rock”, care a încheiat frumos seara, mai ales că publicul a cerut insistent bis.
Chiar dacă nu au fost într-un număr super mare (deși destul de ok încât să umple spațiul de jos al Arenelor și încă o tribună), diversitatea și-a spus cuvântul în rândul oamenilor, făcându-mă să mă gândesc că publicul AC/DC, implicit The ROCK, nu are o vârstă anume. Prezenți au fost cu toții: și cei care acum câteva decenii ascultau melodiile din perioada de glorie a formației, creșteau odată cu ei și le știau pe de rost toate albumele, dar și adolescenți care, abia pășind în lumea rock-ului, încearcă să-și contureze o direcție de plecare spre călătoria în fenomenul rock.
Acestea fiind spuse însă, formația a fost la înălțime vineri seară, membrii aceștia au știut cum să le ofere oamenilor o experiență AC/DC adevărată. Asta până la următorul concert poate, când muzica va fi aceași, dar experiența și mai diferită!
UPDATE:
Cu regret vă anunțăm că Nik Baydin, chitaristul trupei The ROCK, a încetat din viață duminică din cauza unui accident aviatic. Transmitem condoleanțele noastre familiei și prietenilor artistului. Odihnească-se în pace!
Lasă un comentariu