Cu Les Elephants Bizarres despre rockul postmodern cu suflet, trompa si spirit avangardist

457 vizualizări

In momentul de fata, Les Elephants Bizarres este una dintre cele mai de succes formatii de pe scena locala de rock alternativ.

Trupetilor nu le-a fost usor sa ajunga pana aici, intrucat calatoria a fost lunga, anevoioasa si a inclus schimbari drastice – dar naturale – de stil.

Spre deosebire de alte grupuri de la noi, LESEB au reusit sa-si construiasca o identitate aparte, incepand cu metafora postmoderna si hazlie a „elefantului bizar”, trecand prin look-ul chic, mereu in voga si sfarsind cu sound-ul aparte, recognoscibil si original.

La sfarsit de 2013, „contabilizam” printr-un interviu activitatea trupei si o tragem de maneca…sau de trompa…cu privire la ce va urma in 2014.  

Evolutia LESEB este una fascinanta. Ati inceput ca o trupa inspirata de grupuri ca System of a Down sau RHCP si ati ajuns la acest stil modern, versatil si electro-catchy. Privind in urma, cum vi se pare
calatoria?
Foarte naturala. Poate si din cauza ca stam mai mult cu privirea inainte 😛 Drumul a fost foarte usor de urmat prin simplul fapt ca nu au fost luate decizii in sensul asta. Am facut mereu cum ne-a dictat trompa (lui Eustachio). Doar alegerea producatorului muzical a fost subiect de dezbateri, dar stilul pe care Bogdan Popoiag ni l-a conturat a convins usor. Ce-i drept, ascultand ce faceam si cum faceam, mai ales la origini, pe langa evidentele nostalgii, ne amuza si ne bucura ca simtim o evolutie a sunetelor pe care turma le scoate.

Sunteti una dintre trupele de succes ale scenei underground din Romania. V-a fost greu sa va impuneti? V-ati confruntat cu oameni care v-au pus la indoiala valoarea?
Clar am avut ceva de lucru in sensul asta si inca mai avem de ridicat trompe. Totusi, daca ne uitam inapoi, ne-am miscat destul de repede pentru a ajunge cat de cat remarcati si cunoscuti in jungla. Activand intr-o zona unde gusturile se impart in multe directii si pe tot felul de criterii, ar fi pacat sa nu avem contestatari. Dar se pare ca indiferent de voci, urechile si ochii au fost convinse ca se intampla ceva bun pe aici si am obtinut sustinerea morala necesara evolutiei speciei bizare.

Cum vi s-au schimbat gusturile muzicale in ultimii ani, de cand faceti arta la nivel profesionist? Iti transforma „job”-ul de muzician felul de a asculta muzica?
Inevitabil! Odata ce te obisnuiesti sa analizezi cat mai mult din ce auzi, incepi si filtrezi tot ce percepi prin propriile experiente sau aspiratii, asa ca spiritul critic poate capata noi argumente si criterii. Cautam din ce in ce mai mult sa ascultam noi stiluri si interpretari, pentru ca inveti destul de repede diversele tipare sau retete caracteristice genurilor si asta poate plictisi usor la un moment dat.

Desi am fost tot timpul deschisi catre orice forma muzicala, tot jucandu-ne si invatand, acum ne e mult mai usor sa asimilam tot felul de idei. Nu prea ne intereseaza stilul in sine, atat timp cat ce se aude ne satisface din orice motive putem gasi valabile momentului respectiv. Inca nu am inchis urechile fata de trendurile contemporane, desi inca mai avem de invatat si din trecut. Dar, din ce observam, la nevoie, tot “rockeri” am ramas, unii mai metalici, altii mai alternativi, oricum ar fi, elefantii tot pietre au in cap! Noroc ca avem capul mare si au loc multe lucruri acolo.

Exista vreo trupa pe care o savurati acum si nu v-ati fi gandit ca o sa va placa vreodata?
Toata experienta muzicala de pana acum ne-a facut sa apreciem mult mai usor si sa lasam sa ne intre pe sub piele diversi artisti de mainstream pop si tot felul de stiluri de muzica electronica. Lucru pe care acum ceva ani buni in urma ni s-a fi parut destul de greu de obtinut dar nu imposibil. Preferam sa nu dam nume pentru a nu omite pe cineva sau pentru a evita lipsa de unanimitate. Preferam sa exprimam haosul de gusturi pe scena!

Vorbiti-ne despre single-ul „In Culori”, o colaborare inedita cu Deliric. Care este povestea acestei piese?
“In Culori” a fost creata destul de repede, intr-un moment de distractie si relaxare in sala de repetitie. Cand a venit vremea sa o inregistram in studio, recomandarea lui Bogdan Popoiag, vesnicul producator al sunetelor elefantilor, a fost sa folosim si o parte de rap pentru ca se preta atmosferei piesei. Cand a fost vorba sa oferim sansa cuiva care sa tropaie pe muzica noastra, Deliric a fost cea mai buna varianta. Tuturor ne convenea stilul lui si aveam deja o relatie amicala in derulare (Stefan cantase refrenul pe o piesa de-a lui: “Piese de schimb”, cantasem live cu el si alte nepotisme). Asa s-a ales In Culori cu o varianta de live si o varianta de studio si a adus primul featuring al turmei.

Piesa in sine a pornit ca o povestioara despre obiceiurile unora si a capatat nuante moralizatoare pe alocuri din cauza viciilor expuse si vazute nejustificat de gresit in anumite cercuri (parerea noastra!). Am considerat-o ca fiind un indemn la diversitatea de perceptie si toleranta fata de lucrurile care sunt vazute dintr-un singur unghi si ca fiind doar nocive; mai ales de catre ceea ce se considera a fi autoritate sau norma sociala. Si ca sa fie mai buna comparatia le-am pus pe seama unui personaj usor recognoscibil care isi petrece ceva timp inconjurat de astfel de evenimente.

Versurile cantecului sunt sugestive. V-ati pus problema ca ati putea fi „banati”?
Ni s-a si intamplat in unele cazuri. Ne-am fi dorit ca piesa sa aiba si sansa unui radio. Consideram ca e o piesa destul de light pentru anumite radiouri ca sunet, dar am preferat sa nu alteram povestea care ne-a facut atat de multa placere si am mers pe prietenie pana la capat fara sa ne mai facem girji cu eventualele modificari ce ar fi aparut pentru a nu deranja. Piesa se poate descarca de pe contul turmei de SoundCloud, ne-am invitat prietenii si elefanii sa o raspandeasca in ziua lansarii si sa se bucure de ce ni s-a parut a fi cea mai buna si colorata forma a melodiei si fara niciun alt intermediar (direct de la crescator – ca sa pastram atmosfera).

Pana la urma, trebuia sa amuze si sa arunce o urma de reflexie, asa ca orice forma modificata risca sa piarda esenta ei. Drept urmare am evitat “banarea” prin a ne-o asuma pana la capat. A fost si o ocazie buna de a afla cine e cu noi! J

Parca se aude asa un „zvac” de dubstep in piesa „In Culori”. Ati explora acest teritoriu mai „pe larg” sau ramane doar o „aluzie” sonora subtila?
Asta consideram ca facem, exploram. Da, se “aude” o aluzie, poate chiar mai mult de atat. E meritul lui Bogdan aici, el a simtit ca piesa are tot ce ii trebuie pentru a putea fi colorata si asa. In plus, facea sens ca in tot amalgamul de stiluri si in atmosfera piesei sa se regaseasca astfel de sunete.
Sunt convins ca o sa ne mai folosim de anumite influente din acest stil, deja am facut-o cumva in live-ul piesei Air Guitar Band. Fiind un stil cu expunere mare, ne-am obisnuit si cu el si anumite stari merita ajutate cu un astfel de “artificiu”.

Ce urmeaza dupa albumul „Zoologic”? Ce directii stilistice va inspira in ultima vreme?
Gloria si faima mondiala 😛 Dupa ce eliberam si al doilea album si ne plimbam putin prin tara cu acesta, va trebui sa pregatim pentru ascultare toate piesele pe care le tinem ascunse si vrem sa mai aducem ceva surprize elefanilor, cel putin auditive. Ne dorim ca show-ul live care va insoti turneul sa fie mult mai placut pentru elefani si de aici sa punem bazele unui intreg concept pentru ce va insemna Les Elephants Bizarres live. Indemnam la rabdare si calm! Turma delibereaza si lucreaza!

La cum se pare, zona electronica va avea cel putin un cuvant de spus si o data cu venirea lui Sofian la saxofon si a lui Ati la percutii vom putea sa exploram si stiluri ceva mai clasice dar si “exotice”. Oricum ar fi, directia ramane necunoscuta. Toate ne vor fi dezvaluite in functie de piesa si starea turmei la momentul respectiv.

Cum arata toamna/iarna lui 2013 pentru Les Elephants Bizarres? Planuri pentru 2014?
Toamna ne-a prins in reformare, a 2-a pe anul asta. Dupa alaturarea din primavara a 3 noi membri: Jeanov (chitara), Sofian (saxofon) si a lui Ati de Chile (percutii), ne-am strans trompele cu Hasan (bas) si Proka (chitara) si ne-am bucurat de revenirea membrului fondator Mihai (bas). Dupa ce ne obisnuisem sa cantam in formula extinsa de 8, a trebuit sa o luam cumva de la capat in noua formula de 7. Ne-am inteles foarte usor si iarna ne-a prins pe scene, cu o piesa noua si un show live din ce in ce mai placut, cel putin de catre noi. 2014 va aduce, in sfarsit, al doilea album bizar si punem la cale prestatii live cat mai elaborate si mai savuroase pentru public. Ca in fiecare an, speram sa ne auzim prin aer, sa ne vedem pe sticla si sa va cantam vara in aer liber peste tot prin lume!

Niste versuri sugestive pentru un final de interviu :D?
“It’s something unpredictable, but in the end it’s right,
I hope you had the time of your life.” (Billie Joe Armstrong)

Si pentru ca ne place sa ne citam pe noi insine si tot am vorbit de controverse (mare trupa, mare ego):
Doar o culoare, nu introduce, impune, induce, caci tot ce aduce in noapte se duce/Si noaptea e alba de-atatea culori”

Nu uitati ca ultimul concert pe 2013 al Elefantilor Bizari va fi joi, 19 decembrie 2013, in Club Hangover. Daca va cheama „Marcel”, aveti intrare libera!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*