In contextul apropierii cu pasi repezi a concertului-concept The Wall, desi aparuta in 2004, biografia Pink Floyd scrisa de Nick Mason pare mai actuala ca oricand.
Si cine ar putea prezenta aceasta fascinanta poveste in culori mai vii, dar si in tuse mai realiste, decat unul dintre membrii fondatori si, probabil, cel mai echilibrat stalp de sustinere al formatiei?
Coerenta, umorul, cinismul, detaliile necunoscute celor din afara fac din Inside Out: A Personal History of Pink Floyd o lectura obligatorie nu numai pentru fani, ci pentru oricine cu pretentii de interes intr-ale rock-ului.
Paginile se dau parca singure, de la intalnirea dintre Nick Mason si Roger Waters la cursul de arhitectura de la Regent Street Polytechnic, in 1963, pana la celebrul Live 8 din 2 iulie 2005, cand Pink Floyd reunit (adica Roger Waters, Nick Mason, David Gilmour si Richard Wright) sustine ultimul sau concert, in Hyde Park.
Gasca de la Cambridge, perioada de inceput cu Syd Barrett si regretele ulterioare ca n-au stiut cum sa-l ajute cand drogurile au luat-o razna, concertele underground cu iz de improvizatie in cercurile laburiste londoneze, revista IT, ratarile initiale pe teritoriul american, aparitiile la Top of the Pops, experimentele scenice din ce in ce mai complexe, costisitoare si profesioniste, biblioteca de sunete de la EMI, influenta majora a lui Steve O’Rourke, episodul porcul Algie, succesul absolut, studiourile Britannia Row, casniciile distruse, cursele de masini, importanta echipei tehnice tot mai numeroase, plecarea lui Waters, mutarea studioului pe barca lui Gilmour, destramarea, viata post-Floyd, plus o serie de fotografii de arhiva – toate sunt prezente in aceasta istorie scrisa dinauntru, iar amanuntele arunca uneori raze de lumina, alteori umbre si mai intunecate peste ceea ce a insemnat Pink Floyd ca stil de viata.
Cum s-a ajuns de la un Austin Seven „Chummy”, model din 1930, la cea mai complexa trupa de rock progresiv? Poate ca istoria personala a lui Nick Mason ar da cateva indicii…
Lasă un comentariu