Dacă mai țineți minte, într-un interviu pe care ni l-a acordat în urmă cu vreo lună In Ruins (și pe care îl puteți găsi accesând acest link), componenții trupei menționau faptul că noul material este un album de funeral doom solid construit, profund atmosferic.
Înainte să vorbim despre LP-ul We Are All To Perish, haideți să ne aducem aminte câteva date tehnice despre cei de la In Ruins: formația a fost fondată la Timișoara, în 2021, și a debutat un an mai târziu cu EP-ul Ruthless Portrait, care putem considera că se încadrează în stilul death/doom metal. Cei doi componenți actuali ai grupului sunt Urmuz (voce, bas, chitară) și St. Oliver (tobe).
Primul album full-length In Ruins, We Are All To Perish, are ca dată oficială de lansare 13 martie 2026. Casa de discuri implicată în distribuirea LP-ului este Meuse Music Records.
Poetul Serghei Esenin decedat în camera sa de hotel, patru piese însumând puțin sub 43 de minute, „M-am săturat să trăiesc în țara mea” (adică „I’m Tired of Living in My Land”) – toate acestea descriu foarte pe scurt We Are All To Perish ca microunivers, nu doar ca album.
Toate cele patru melodii care alcătuiesc materialul conțin versuri scrise de Esenin, iar „Farewell” are ca inspirație poemul „До свиданья, друг мой, до свиданья” („Rămas bun, prietene, rămas bun”), care se spune că ar fi fost scris chiar cu sângele autorului.
Înainte să trecem la următoarea parte a acestei recenzii, țin să precizez că We Are All To Perish a fost mixat și masterizat de unul dintre foștii componenți In Ruins, și anume Andrei Jumugă (pe care probabil că îl cunoașteți pentru colaborarea cu Dordeduh, Blutrină, Argus Megere, Ordinul Negru, Spiritual Ravishment, Sunset in the 12th House, Syn Ze Șase Tri ș.a.).
Ce este fain la We Are All To Perish?
Membrii formației au o abordare originală a stilului, cu partea instrumentală bine alcătuită iar partea vocală aparent brutală, însă foarte expresivă. Altfel spus, muzica lor imprimă acestui gen o frumusețe aparte, dovedindu-ne că funeral doom nu este doar un prilej de amorțire, ci poate fi și o incursiune într-un spectru de trăiri spectaculoase. Piesa „Farewell” are influențe din muzica mediteraneană (cu precădere cea grecească, pe alocuri de sorginte ecleziastică, dar cu reveniri în metal-ul care contează) și mi-a amintit puțin, poate, de stilul celor de la Pantheïst – categoric, asta fără a însemna vreo clipă că In Ruins i-ar imita în vreun fel.
Ar mai fi multe lucruri bune de spus despre albumul de față, însă prefer să mă opresc aici și să vă ofer tuturor ocazia de a-l privi și interpreta cu proprii ochi după lansarea sa oficială.
Lasă un comentariu