Łydka Grubasa este una dintre formațiile participante în cadrul proiectului EERA – East European Rock Alliance 2025, finanțat de Uniunea Europeană. Cu această ocazie, l-am provocat pe Bartosz Krusznicki la o scurtă discuție pentru a descoperi ce se ascunde în spatele trupei și care sunt planurile lor de viitor.
Ca o scurtă introducere, spune-ne ce înseamnă numele trupei voastre.
Ha! A fost o întâmplare amuzantă: acum 20 de ani cântăream cam 70 kg, dar un prieten a râs și a spus că am gambele unui om foarte gras. Expresia „Łydka Grubasa” („Gambele Grăsanului”) ni s-a părut atât de amuzantă la momentul respectiv, încât chiar glumeam că am putea numi trupa așa. Ei bine, se pare că gluma s-a transformat în realitate! 🙂
Cum a început activitatea trupei și cât de greu a fost să deveniți una dintre formațiile emblematice ale scenei underground din Polonia?
Inițial, totul a fost o glumă! O pauză de la trupa noastră „adevărată” de metal, Respite. Privind în urmă, trebuie să recunosc că am fost mai buni la făcut glume decât la cântat metal. Niciodată nu ne-am imaginat că această trupă ar avea vreo șansă reală de succes, așa că, atunci când am devenit populari, a fost o surpriză – mai ales pentru noi înșine!
Ne-am adaptat rapid și am înțeles că, dacă publicului îi place ceea ce facem, trebuie să le oferim mai mult. Desigur, a fost dificil să ne schimbăm perspectiva și să ne luăm în serios, dar în adâncul sufletului ne-am dorit mereu să fim muzicieni rock și să ne regăsim în muzică. Ne-am dat seama că, înainte de orice, trebuie să cântăm bine, să avem un sound bun și să oferim o experiență live de neuitat. Distracția vine mai târziu, nu invers.
În mod cert, am avut și mult noroc, dar mai presus de toate, am fost dornici să cântăm live și să ne conectăm cu oamenii. Ne-am dorit întotdeauna să fim sinceri, fără compromisuri, dar și să evoluăm – să îmbunătățim sunetul, să înregistrăm albume mai bune, să facem videoclipuri de calitate. Apoi am lansat piesa „Rapapara” care a ajuns pe primele locuri în topuri și ne-a scos din bula underground.
Ați susținut deja câteva concerte în România. Ce amintiri aveți din experiențele anterioare?
Am avut plăcerea de a cânta în România de trei ori și am fost surprinși de căldura cu care ne-a primit publicul. Atmosfera ne-a amintit de Polonia anilor ’90, când muzica rock era extrem de populară, iar oamenii mergeau la concerte pur și simplu pentru a se distra și a fi împreună, nu ca să se plângă. În plus, a fost o ocazie excelentă de a descoperi România. Ca să fiu sincer, recunosc că nu știam nimic despre locuri precum Cluj-Napoca. Așa că vă puteți imagina uimirea noastră când am ajuns acolo prima dată, când am traversat Transilvania, când am ajuns în Timișoara etc. – totul a fost o surpriză fantastică! Și, sincer, românii seamănă foarte mult cu polonezii: în atitudine, în simțul umorului și chiar în modul de a vorbi. Într-un timp foarte scurt ne-am simțit ca acasă, bucurându-ne de tot la maximum.
Dacă ar trebui să promovați un concert în România în doar două propoziții, ce ați spune?
Vino și trăiește un show care va fi ca un videoclip MTV din vremurile bune! Vei întâlni oameni fantastici, gata să ofere și să primească aceeași super energie.
Versurile voastre sunt în poloneză. Cum depășiți barierele lingvistice atunci când cântați în alte țări?
Ei bine, strigăm „Cine nu sare are a pul* bleagă!” și cumva funcționează😂. Glumesc, desigur. Este într-adevăr o problemă pentru că muzica noastră se bazează mult pe versuri – ele reprezintă 50% din mesajul nostru. Încercăm întotdeauna să explicăm despre ce este vorba în fiecare piesă înainte de a o cânta și, uneori, reușim să învățăm publicul câteva cuvinte cheie. Este o provocare, dar credem că rock’n’roll-ul este un limbaj universal, iar emoția și energia depășesc orice barieră lingvistică. Sperăm totuși că oamenii se distrează la concertele noastre, chiar dacă nu înțeleg chiar tot din ceea ce cântăm.
Cât de ușor este să faci muzică rock underground în Polonia? Beneficiați de sprijin din partea autorităților?
Sincer? Deloc ușor. Dar cel puțin nu ne pun piedici. Avem festivaluri, avem multe cluburi, deci există locuri unde să cântăm. Unii artiști mari aplică pentru granturi și apar la televiziune, dar noi niciodată nu am încercat să batem la acele uși. Nu avem însă nicio nemulțumire, ne-am urmat mereu propriul drum, înregistrând și publicând pe cont propriu etc.
Dar adevărul este că tinerii sunt lăsați cam singuri din punct de vedere al educației culturale, nu există emisiuni TV pentru ei, nu există promovare a gândirii critice, nici un spațiu real de reflecție. Și asta nu ar trebui să fie așa!
Cât de importantă este colaborarea în cadrul proiectului EERA 2025 pentru voi?
Este ceva complet nou pentru noi. Și este uriaș! Din câte știm, nimeni din Polonia nu a mai organizat un asemenea proiect, cu finanțare europeană. Este incredibil că vom putea cânta alături de alte trupe din patru țări! Cred că e esențial să arătăm lumii câtă libertate, unitate și energie putem aduce împreună. Ce să mai spunem? Visele devin realitate! Și simțim o mare responsabilitate să dăm tot ce avem mai bun, până la ultima suflare.
Dacă ar fi să recomandați alte trupe rock/metal din Polonia, ce nume ne-ați sugera?
Cred că orice fan de metal a auzit de Behemoth, Vader, Decapitated sau Batushka. Personal, m-am întrebat mereu de ce Illusion nu au reușit să își construiască o carieră internațională. La rock progresiv aș recomanda Riverside. Scena punk din Polonia este foarte puternică, cu trupe precum KSU, Kult și Armia. Iar pentru heavy metal cu umor, cea mai populară trupă este, fără îndoială, Nocny Kochanek – sunt absolut incendiari!
Mulțumesc pentru interviu!
Pentru concertele EERA din România, biletele sunt disponibile online AICI.
EERA este un proiect finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin însă exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană și nici EACEA nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.
Lasă un comentariu