Numele Steve “Zetro” Souza face parte din dictionarul oricarui iubitor de thrash. Membru-fondator al grupului Legacy, transformat ulterior in Testament, si solist vocal al perioadei de glorie Exodus, Zetro a disparut din prim-planul scenei in ultimii ani.
Revenirea lui are loc in 2013 si este definita de colaborarea cu noua generatie thrash – Hatriot este o trupa in care canta alaturi de instrumentisti mult mai tineri, dintre care doi sunt chiar fiii sai.
“Heroes of Origin”, albumul de debut al noului proiect ofera un thrash-metal compus parca la jumatatea anilor ’80, cu un sunet modern si cu un solist vocal in plina vana.
Si nimic din discutia care urmeaza nu lasa sa se intrevada acel caracter dificil si instabil de care s-au plans in trecut fostii colegi ai lui Zetro.
Plin de bun-simt si cu picioarele pe pamant, unul dintre cei mai originali solisti vocali din thrash isi descrie cu mandrie si incredere noua creatie, un album care nu va revolutiona istoria muzicii, dar cu siguranta le va produce multa bucurie amatorilor de old school thrash.
Salut Zetro si, in primul rand, felicitari pentru „Heroes of Origin”. Pentru inceput, spune-mi cum a luat fiinta acest proiect.
Nu a fost ceva planificat. Ba chiar pot spune ca eram impotriva ideii de a mai porni de la zero cu o trupa noua, mai ales la varsta mea si tinand cont de cum merg lucrurile in domeniu in vremurile noastre. Pare sa nu merite efortul, insa mi-am schimbat pozitia cand l-am cunoscut pe chitaristul meu, Kosta Varvatakis. E un pusti, are douazeci si ceva de ani, dar e un produs al chitaristilor de scoala veche si foarte priceput la compus thrash. Nu mi-a venit sa cred ce bun era pustiul, asa ca i-am dat numarul meu si am inceput sa scriem si sa facem demo-uri cu materialul. Le-am dat multor prieteni de-ai mei din domeniu sa asculte rezultatul si toti au spus acelasi lucru – trebuie sa-ti faci o trupa cu pustiul asta. Cand l-am gasit, a fost ca si cum as fi dat de aur. Poate suna indraznet, dar cand l-am gasit pe Kosta m-am simtit la fel ca in ziua in care l-am descoperit pe Alex Skolnick si l-am adus in Legacy. Pur si simplu mi-am dat seama ca lumea trebuie sa-l auda pe acest chitarist extraordinar. Datorita lui Kosta m-am simtit din nou plin de energie reimprospatata si m-am hotarat sa mai incerc odata cu muzica. Am pus pe picioare o trupa si in ultimii doi ani am evoluat si am ajuns sa fim masinaria de astazi.
Am vazut ca de la primul demo din 2010 ati trecut prin cateva schimbari de componenta. A avut Hatriot o nastere grea, ati avut probleme serioase pana sa ajungeti la o componenta stabila?
De fapt a fost la fel ca pentru orice trupa aflata la inceput. Trebuie sa faci cateva ajustari pana cand gasesti chimia potrivita si sentimentul potrivit. Nu am avut probleme serioase. A trebuit doar sa facem o selectie a instrumentistilor pana cand totul a fost pus la punct. Important este ca avem totul pus la punct acum. Unele trupe nu gasesc niciodata chimia potrivita.
Cine a ales numele? Mi se pare o combinatie intre “patriot” si “hate”, care e semnificatia?
Este o combinatie intre “hate” si “patriot”. Cuvantul vine dintr-un vers al cantecului Exodus “Scar Spangled Banner”, in care spun “I’m no patriot, just a hatriot”. E un cuvant foarte puternic si care suna foarte agresiv si, pentru mine, un nume excelent pentru o trupa de thrash metal. Face de asemenea legatura intre acest capitol din cariera mea si perioada pe care am petrecut-o in Exodus, deci mi s-a parut potrivit sa ne numim trupa Hatriot.
Cum e sa ai o trupa cu fiii tai? Daca gresesc, le interzici sa iasa in oras, haha? Lasand gluma deoparte, simti o responsabilitate mai mare? Pentru ca nu esti doar solistul vocal si imaginea trupei, ci presupun ca trebuie sa fii si un model pentru copiii tai…
Nu e nici pe departe asa de complicat cum cred oamenii. Copiii mei au crescut in preajma fenomenului si au vazut toate lucrurile bune si rele prin care am trecut. Au avut un loc in fata tot timpul. Stiu ca nu e totdeauna vorba doar de distractie. Sunt tatal lor cand au nevoie sa fiu tatal lor, dar de acum au crescut si suntem mai degraba cei mai buni prieteni. Nu e deloc o situatie ciudata. Stiu sa aiba singuri grija de ei si nu trebuie sa-i supraveghez. Daca au nevoie de un sfat, sigur ca sunt gata sa-l dau, dar sunt adulti si muzicieni excelenti. Intamplator sunt tatal lor. Lumea crede ca mi-am luat copiii in trupa fiindca nu aveam alte optiuni, ceea ce e cel mai caraghios rahat pe care l-am auzit vreodata. Am o multime de optiuni. Amandoi au dat probe si au primit locul pentru ca erau cei mai buni pentru aceasta treaba. Nici vorba de nepotism.
Ca tot vorbim despre responsabilitate, gandindu-ne la ce a patit Randy Blythe de la Lamb of God, multimile prea active te ingrijoreaza? Nu te gandesti ca, cu toata nebunia din zilele noastre, cineva ar putea interpreta un cantec ca “Toxic Waltz” literal si i-ar putea crapa capul celui de langa el?
Cred ca a fost o situatie foarte nefericita. A fost un accident absolut infricosator si i s-ar fi putut intampla oricarei trupe de metal. Cred ca fanii se umplu de energia muzicii si la un moment dat parca trec pe pilot automat si pot sa nu-si dea seama ca e periculos. Am vazut si eu la vremea mea cateva moshpit-uri brutale si stage diving. Diferenta este ca la inceputurile thrash-ului toti erau incurajati sa-l ajute sa se ridice pe cel care cadea in moshpit. Era o distractie prieteneasca violenta pe cinste. Stage diving-ul facea pur si simplu parte din toata treaba. Acum nu mai e chiar asa dupa ce s-a intamplat cu Randy, si chiar inainte de asta a fost uciderea lui Dimebag, deci cred ca trebuie sa tinem ochii mai deschisi. Nu-mi fac niciodata griji, dar ma gandesc mai mult la asta. E clar ca vremurile s-au schimbat.
Stiu ca tu te ocupi de versurile Hatriot, cum faceai si la Legacy. Cum faceti cu muzica?
E un proces foarte simplu. Kosta compune si orchestreaza toata muzica si eu scriu toate versurile. Kosta are darul de a auzi o idee completa in cap si apoi de a-i da viata. Vine la repetitii si le arata tuturor partile lor, ce au de cantat. E liderul muzical al trupei, daca putem spune asa. Fiecare isi pune amprenta pe muzica si cand totul e gata facem o inregistrare cu buget scazut in sala de repetitii. Eu o iau acasa si scriu versurile. E ca o linie de asamblare heavy metal.
Unde ne duc versurile acestui album – ce subiecte te intereseaza?
Totdeauna m-am ocupat de lucruri intunecate si sinistre. Urasc cantecele vesele si n-o sa scriu niciodata un cantec de iubire decat daca e sa fie despre absenta iubirii. Mereu m-au interesat aspectele mai intunecate ale vietii, iar acest album nu face exceptie. Am cantece despre criminali in serie, vampiri, impuscaturi in clase, filme de groaza si multe altele.
Ati facut deja turnee?
Nu am facut inca turnee cu aceasta trupa. Ca sa fiu sincer, speram sa primim mai multe oferte pana acum, dar inceputul a fost cam greoi. Se pare ca vom merge in Europa la sfarsitul anului, deci asta va pune lucrurile in miscare. Vom inregistra si al doilea album si il vom scoate la inceputul lui 2014, deci sper ca vom avea astfel mai mult material pentru turnee. Nu vom mai fi priviti ca o trupa noua. Al doilea album ne va ajuta sa ne consolidam numele. Turneele sunt in mod clar in capul listei de prioritati in momentul de fata.
Una dintre principalele trasaturi ale stilului tau vocal este ca, pe langa furia thrash, ai acea tenta de blues clasic, o calitate melodica ce aminteste, bineinteles, de solistul tau vocal preferat, Bon Scott. Pe “Heroes of Origin” nu canti melodios decat pe “Shadows of the Buried”. A fost o alegere deliberata? O sa avem parte de mai mult cantat melodios in viitor?
Cant in orice stil se potriveste cu cantecul. Vocea mea are mai multe elemente, iar pe “Heroes of Origin” materialul avea nevoie sa cant mai extrem, deci asta am facut. Cea mai mare parte a ce am facut cu Exodus era mai monotona ca interpretare. Ce am facut cu Dublin Death Patrol era indreptat mai mult spre hard rock, deci influenta lui Bon Scott era mai prezenta. Depinde de ce e necesar pentru cantec. Cu siguranta sunt deschis pentru mai multe parti vocale melodioase in viitor. Ramane de vazut peste ce fel de riff-uri voi canta.
Ascultand vechiul Exodus mi s-a parut intotdeauna ca, in afara de furie, teama si asa mai departe, in interpretarea ta vocala exista si un simt al umorului, de parca te vedeam uneori cu un ranjet pe fata. Am inteles eu gresit sau chiar crezi ca e loc de umor chiar si in thrash metal?
O, da, categoric! Asta mi-a placut si mie intotdeauna la Exodus. Aveam acel umor sugerat in versuri. Cand canti “violeaza-ti si ucide-ti nevasta” trebuie sa-ti dai seama ca nu acesta e mesajul literal al cantecului. Aveam mult sarcasm si umor in versuri. Cred ca e un lucru pe care multe dintre trupele de azi il pierd din vedere. Nu trebuie sa fii totdeauna serios. Distreaza-te. E lucrul pe care li-l spun cel mai des celor din trupa mea – simtiti-va bine.
Unele simboluri au fost folosite si ras-folosite in scena metal. Deci o sa te intreb direct – ce simbolizeaza pentru Hatriot pentagrama de pe coperta si de pe grafica voastra?
Nu are nicio semnificatie. Am pus pentagrama pe imaginea cu steagul pentru ca oamenii care credeau ca e un steag american in flacari vorbeau rahaturi despre noi. Nu e steagul american, e steagul Hatriot. Acelea sunt pentagrame, nu stele obisnuite. Cat despre grafica de pe CD, l-am lasat pe artistul care s-a ocupat de coperta, Mark DeVito sa o creeze. E viziunea lui. I-am spus sa il faca sa arate ca un album de heavy metal si el a facut acest lucru!
Ce impact a avut moartea lui Jeff Hanneman asupra ta? Stiu ca “South of Heaven” e una dintre piesele tale metal preferate si probabil ca il cunosteai din perioada ta de la Exodus si de la concertele pe care cele doua trupe le-au avut impreuna.
Ii stiu pe tipii de la Slayer de la inceputurile lor. Mergeam toti sa-i vedem cand cantau la Ruthie’s Inn si inca aveau machiajul negru in jurul ochilor. Pentru mine nu va exista niciodata o trupa mai heavy decat Slayer. Sunt Mecca muzicii heavy pentru mine. Jeff a fost unul dintre cei mai buni compozitori din istoria heavy metal si contributia lui la thrash va dainui mereu. Cand a murit ne-a socat pe toti. Nu-si dezvaluise multe dintre problemele personale si nimeni nu stia ca ii merge atat de rau. Sunt de aceeasi varsta cu Jeff, deci chiar m-a lovit. Nu mai suntem copii. Trebuie sa ai mai multa grija de tine la varsta asta si poate sa-ti schimbi un pic stilul de viata. Cred ca a fost un semnal de alarma pentru toata lumea din comunitatea metal.
Crezi ca o echipa de compozitori formata din Kerry (King) si Gary (Holt) poate functiona la Slayer?
Cred ca nu va mai exista niciodata o chimie ca cea dintre Kerry si Jeff, dar Gary Holt e unul dintre cei mai buni compozitori de riff-uri din lume, deci nimeni nu e mai potrivit ca el pentru a ocupa pozitia lui Jeff. Stiu ca Gary ii respecta foarte mult pe Jeff si pe tipii din Slayer si cu siguranta va canta acele cantece cu integritate. Cred ca Slayer va reusi sa mearga mai departe si sper ca fanii vor sustine trupa asa cum au sustinut Metallica atunci cand a murit Cliff.
Ce se mai aude de celelalte doua proiecte ale tale, Dublin Death Patrol si Tenet? Te vei concentra mai ales pe Hatriot de acum incolo?
Se pare ca Tenet si Dublin Death Patrol sunt amandoua de domeniul trecutului. Tenet nu a fost niciodata o trupa cu norma intreaga. A fost un proiect foarte tare al unui singur om pentru care am ajuns sa fac vocea. Cu DDP m-am simtit foarte bine, dar din pacate erau prea multe programe individuale pe care trebuia sa ne mulam. Era foarte greu ca lucrurile sa functioneze cu atatia oameni implicati. M-am simtit foarte bine, dar acum ca Hatriot devine mai puternica, simt ca trebuie sa-mi investesc toata energia intr-o singura directie, iar aceasta e cu siguranta Hatriot.
Daca veti canta la festivaluri si concerte mari, aproape sigur te vei intalni cu fostii colegi din Exodus. Mai exista resentimente intre voi sau sunt de domeniul trecutului?
O, sunt de domeniul trecutului. Am pus lucrurile la punct acum mai multa vreme. Iau asupra mea toata responsabilitatea pentru ca i-am lasat balta pe cei de la Exodus in 2004 si tipii aveau tot dreptul sa fie suparati pe mine. A fost vina mea. Acum am revenit in joc si mi-am facut ordine in viata ca sa pot sa ma concentrez suta la suta pe muzica. Nu am putut face acest lucru ultima data cand am fost in Exodus. Viata mea era mai complicata. Vestea buna e ca Exodus merge foarte bine zilele acestea si a continuat cu Rob Dukes, iar eu sunt foarte mandru de succesul de durata al baietilor. Suntem cu totii din nou prieteni si mi-ar placea foarte mult sa am niste concerte cu ei sau poate chiar sa cantam in deschidere la un turneu Exodus. Ar fi extraordinar si fanilor le-ar placea foarte mult.
Mai ai un pic si implinesti 50 de ani. Simti acelasi entuziasm, aceeasi pasiune ca in trecut? Rutina repetitiilor nu devine obositoare?
Am chiar mai mult entuziasm acum, pentru ca nu mai iau lucrurile de la sine. In trecut eram toti foarte tineri si habar n-aveam ca la un moment dat se va termina. Credeam ca suntem staruri rock si ca asa vom fi toata viata. E inutil sa spun ca trezirea a fost dura pentru toti. Acum stiu ca ma apropii de sfarsitul carierei si totul trebuie sa conteze. Toate concertele trebuie sa rupa. Toate cantecele si albumele trebuie sa fie stelare. Sunt dependent de munca grea, pentru ca simt ca trebuie sa las o amprenta foarte importanta cu Hatriot, iar timpul nu e de partea mea. Deci, din multe puncte de vedere, la mijloc sunt mai multa pasiune si mai mult entuziasm.
La ce sa ne asteptam in viitor – veti include elemente noi in muzica Hatriot sau va veti mentine strict in limitele thrash-ului clasic?
Chiar in acest moment Hatriot inregistreaza demo-uri pre-productie pentru noul album si pare sa fie o continuare a sunetului de pe “Heroes of Origin”. Cred ca vom face un pas mai departe in ceea ce priveste duritatea, dar categoric vom pastra formulele de thrash clasic la care oamenii se asteapta de la mine. Trupa e mai inchegata si mai legata acum si cred ca acest lucru se va reflecta pe muzica de pe viitorul album. Singurul lucru pe care il pot promite e ca va rupe!
Lasă un comentariu