James LaBrie: Impulsul rezonant al unei muzici persuasive

254 vizualizări

„Impermanent Resonance”, noul album semnat James LaBrie, ne intareste convingerea ca avem de-a face cu un proiect care continua sa-si defineasca personalitatea distincta.

Nu e o simpla distractie de vacanta, nici o variatiune pe aceeasi tema numita Dream Theater. La cincizeci de ani, James LaBrie este in deplinatatea fortelor creative si face un cuplu de forta artistica cu Matt Guillory.

Despre ce este vorba mai exact ne spun chiar cei doi in cele ce urmeaza.

JamesLaBrie

James, ai spus ca in proiectul acesta compui mai mult decat la Dream Theater. Noul album este in special creatia ta muzicala sau e rezultatul unui efort colectiv?
James LaBrie: Nu, Matt Guillory e principalul compozitor. La Dream Theater compun mai mult acum decat in trecut, dar pe „Impermanent Resonance” cea mai mare parte a muzicii e scrisa de Matt.

Cum stau lucrurile in ceea ce priveste versurile?
Aici ne impartim. Textele sunt inspirate din tot felul de reflectii legate de locul unde traim, de lucrurile care au un impact asupra noastra, care ne afecteaza. Eu scriu mai mult din perspectiva unui observator, in timp ce Matt are o abordare mai personala, influentata de legaturile lui personale.

Pe tine ce te-a inspirat de data aceasta?
Pe „Slight of Hand” m-am inspirat dintr-un film numit „Haywire”. E despre o agenta CIA care se simte tradata de organizatia pentru care lucreaza, care nu mai poate sa sprijine aceasta organizatie cand descopera coruptia care domneste in sanul ei. „Destined to Burn” este inspirata din cartea „The Book of Negroes” a lui Lawrence Hill si vorbeste despre atrocitatile comise la un moment dat impotriva unei populatii, impotriva negrilor care au fost rapiti si obligati sa lucreze ca sclavi. Acestea sunt influentele mele. Cred ca „Agony” e cel mai personal text al meu, despre anorexia provocata de tulburari alimentare. Dar ma inspir din toate aspectele sociale care imi ies in cale. De pilda, mi se pare ca prietenia nu mai are astazi profunzimea si sinceritatea de odinioara, din vremurile trecute. Asta se intampla din cauza ca traim in vremuri definite de o mare concurenta, astfel incat oamenii devin din ce in ce mai izolati din cauza presiunii si a eforturilor pe care trebuie sa le faca pentru a supravietui si a reusi in viata. De aceea astazi prietenia e bazata mai mult pe conveniente decat pe admiratia pentru celalalt, pentru ce spune si face. Acestea sunt lucrurile care ma preocupa. Matt abordeaza versurile din alt unghi.
Matt Guillory: Perspectiva mea este mai degraba personala. Acestea sunt subiectele care ma intereseaza, experientele personale, relatiile. Mi se pare mai firesc sa scriu despre aceste lucruri, ele ma inspira.

Coperta noului album are o oarecare asemanare cu cea precedenta – sunt tot oameni in miscare, dar de data aceasta fara chip. Ce idee se afla in spatele acestei reprezentari grafice?
Oamenii fara chip reprezinta societatea. Au o anumita legatura si cu continutul versurilor. Diferitii oameni simbolizeaza starile emotionale, privite si din perspectiva titlului, „Impermanent Resonance”.

Unele piese ca „Letting Go” sau „I Will Not Break” sunt construite in jurul unor riff-uri, in timp ce „Holding On”, de pilda, nu e structurata in functie de chitara, ci se sprijina mai mult pe melodie si armonie. Cum compuneti muzica? E un proces prestabilit sau spontan?
Ma concentrez in primul rand asupra melodiilor vocale. Ele preced tot restul. Mi se pare o abordare fireasca a compozitiei, mai ales cand am ocazia sa lucrez cu un solist vocal atat de talentat ca James. Liniile vocale sunt cele mai importante, sunt primul lucru care face legatura cu ascultatorul. Vocea trebuie sa fie in prim-plan, dupa parerea mea, totdeauna. Ea transmite mesajul unui cantec. Deci indiferent ca un cantec e mai dur sau mai lent, nu chitara sta la baza lui. Abordarea mea porneste de la voce.

James, esti extrem de ocupat in aceasta perioada. „Impermanent Resonance” sta sa apara, iar la cateva luni va fi urmat de noul Dream Theater. Toata aceasta activitate nu-ti afecteaza vocea?
James LaBrie: Absolut deloc. Vocea mea e in starea cea mai buna. E un lucru uimitor, ma bucur ca am fost binecuvantat cu aceasta voce si vreau sa o folosesc. Vezi tu, sunt cu Dream Theater de mai bine de douazeci de ani si e absolut senzational sa cant acea muzica. La fel se intampla si cand am ocazia sa lucrez cu niste tipi atat de talentati ca Matt si ceilalti oameni din trupa – Marco Sfogli, Peter Wildoer si Ray Riendeau. E o binecuvantare. De cand aveam cinci ani mi-a placut la nebunie sa cant, nu-mi place nimic mai mult decat sa cant, e cel mai bun mod de a ma exprima. E un sentiment indescriptibil, o traire extraordinara. Nu cred ca vocea mea a fost vreodata intr-o forma mai buna. Si am grija de ea, nu fac abuzuri, pentru ca ador sa cant, pun multa pasiune in acest lucru, in ce fac cu Dream Theater si cu Matt, Marco, Peter si Ray. Ma simt binecuvantat.

Daca tot vorbim despre activitatea ta bogata, va exista si un turneu pentru acest album?
Ca sa fiu sincer, la sfarsitul lui septembrie va aparea noul album Dream Theater care va fi urmat de un turneu mondial incepand din ianuarie. Matt, eu si ceilalti suntem 100% hotarati sa facem un turneu si cu „Impermanent Resonance” si cu albumele precedente. Cand va avea loc? Cred ca turneul Dream Theater va dura un an, un an si jumatate, iar apoi putem sa ne apucam sa punem lucrurile la punct pentru acest proiect. Este deci mai realist sa spunem ca acest lucru se va intampla peste un an si jumatate. Insa vom incerca sa cantam in cat mai multe locuri cu putinta. Da, cu siguranta vom face un turneu cu aceasta trupa, dar trebuie sa avem cu totii rabdare.

Sunteti multumiti de felul in care va promoveaza casa de discuri? Va priveste ca pe o formatie de sine statatoare, sau ca pe „proiectul solistului de la Dream Theater”?
Cred ca cei de la casa de discuri au inteles ca suntem o trupa, in care toata lumea este implicata. Se numeste James LaBrie pentru ca numele acesta este mai cunoscut, oamenii sunt familiarizati cu el. Dar dincolo de acest lucru, e evident ca sunt mai multi oameni implicati. Matt e principalul compozitor, deci e evident ca suntem o trupa, iar casa de discuri ne trateaza ca atare.
Matt Guillory: Sunt absolut de acord cu ce a spus James. Suntem o trupa si nu de azi, de ieri. Albumele acestea sunt rezultatele unui efort colectiv. Dar vreau sa insist si eu asupra raspunsului la intrebarea ta anterioara – ardem cu totii de nerabdare sa plecam in turneu, pentru ca am investit mult in acest proiect.

James, ma uitam azi pe site-ul tau si nu mi-a venit sa cred cand mi-am dat seama ca ai implinit cincizeci de ani. Cum privesti viata de la aceasta varsta, din perspectiva maturitatii?
James LaBrie: Sigur, m-am schimbat, nu mai sunt acelasi om ca acum 20-25 de ani. Toata lumea s-a schimbat, cel putin asa sper. Asta e si sensul vietii, sa depasesti constant anumite limite, sa cresti, sa te luminezi. Si din punct de vedere muzical sunt alt artist, am mult mai multa experienta, apreciez altfel lucrurile. Experienta m-a facut ceea ce sunt, sunt rezultatul unei evolutii care se reflecta si in versurile pe care le scriu, in lucrurile pe care le am de spus. Imi vine si mie greu sa cred ca am cincizeci de ani, dar ma simt extraordinar. Nu stiu cum ar trebui sa fie la cincizeci de ani, daca ar trebui sa te simti batran si ramolit, dar la mine cu siguranta nu este cazul.

Pe unele dintre materialele promotionale din ultima vreme ai aparut de mai multe ori cu un tricou cu o pentagrama cu varful in jos. Unii s-au intrebat daca vrei sa transmiti un mesaj…
Categoric nu. E o simpla coincidenta. Sunt o persoana foarte spirituala si nu vreau in niciun caz sa transmit emotii negative. E pur si simplu un tricou pe care l-am vazut si al carui model mi-a placut foarte mult. Stiu ca e un semn care poate fi controversat, dar nu sunt eu acela care sa le dicteze oamenilor atitudini si care sa transmita asemenea mesaje. E o intamplare.

Din perspectiva aspectelor personale din versurile voastre, a rolului catartic al creatiei, credeti ca muzica il poate face pe un ascultator mai bun?
Matt Guillory: Uff… In calitate de compozitor, muzica si versurile au cu siguranta un efect catartic. Insa cum ii afecteaza acest lucru pe ascultatori? Presupun si mi s-a spus ca, dintr-un motiv sau altul, exista oameni asupra carora muzica noastra are un efect. Si e uimitor, mai ales ca unii dintre acesti oameni nu au engleza ca limba materna. Da, a compune e un proces catartic, dar din momentul in care muzica ajunge in urechile ascultatorilor, daca are un efect asemanator e extraordinar, cred ca e cea mai mare implinire pentru orice compozitor.
James LaBrie: Eu am vazut lucruri de felul celor pomenite de Matt. Oamenii reactioneaza la ceea ce aud. Unii dintre ei, care au ascultat „Slightly Out of Reach” sau „Crucify”, pe care a scris-o Matt, mi-au spus ca aceste cantece i-au ajutat sa priveasca lucrurile de la o anumita distanta, sa reflecteze asupra lor. E vorba si ritmul unor cantece, care te poate ajuta sa intelegi mai bine lucruri despre tine. Cred ca muzica e un instrument foarte puternic, pentru ca le provoaca anumite emotii celor mai multi oameni. Cu totii gravitam in chip firesc in jurul muzicii, e un lucru pe care il avem in fibra noastra. In adancul fiintei noastre ne miscam cu totii ritmic. Muzica este si un instrument de comunicare excelent, pentru ca este imbratisata si inteleasa la nivel universal. De aceea ne poate ajuta sa ne descoperim pe noi insine.

Va multumesc si abia astept sa va vad in concert, chiar daca trebuie sa am rabdare.
E doar o chestiune de timp si vom canta live.

Le multumim lui James si lui Matt! 


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*