Interviu cu GraveKeeper (End of Dawn)

End of Dawn este o trupă de symphonic/gothic black metal din Grecia. Trupa a lansat, în 2024, un album, Primordial Darkness, și va urca anul acesta pe scena celei de-a treia ediții Symphonic Metal Echoes, din Alba Iulia (la care vor participa și trupe cum ar fi Pantheïst, Officium Triste, Celelalte Cuvinte, Mirthless, Agathodaimon, On Thorns I Lay ș.a.).

Lineup-ul End of Dawn este:

Mynoghra – voce;
Necro – voce;
Absence – chitară;
GraveKeeper – chitară;
Necrohymn – chitară bas;
Akhenaten – clape;
Y.B. – tobe.

GraveKeeper mi-a acordat un interviu în care abordăm teme precum renașterea stilului symphonic metal, prestația trupei din cadrul Symphonic Metal Echoes, istoria formației ș.a. Redau conversația în cele ce urmează:

Spune-ne, te rog, câte ceva despre începuturile tale ca muzician. Când ai început să cânți și care a fost prima ta apariție pe scenă?

Am început prima dată să cânt mai mult la chitară și cu vocea, în urmă cu vreo 14 ani, când am început și să ascult muzică mai dură. Noi am avut mereu o chitară în casă și m-a intrigat, dar nu a fost nimeni pe lângă mine care să fi cântat deja, așa că practic am început singur.

Prima dată când am urcat pe o scenă a fost cu fosta mea trupă, Soulhound, în 2022. La început am fost basist și vocal, iar după aceea am trecut înapoi la instrumentul meu principal, chitara.

Cu ce album ai început să asculți heavy metal?

Îmi înmuiam picioarele în muzică dură [în original, I was dipping my feet – n.n.] cu multe melodii separate de la trupe cum ar fi Opeth, Evanescence, Slipknot și multe altele, dar am început cu adevărat să ascult așa ceva cu Disturbed și albume precum Indestructible și The Sickness.

Cum a fost fondată End of Dawn?

End of Dawn a luat naștere în 2019 după conceptul inițial al chitaristului nostru, Absence. Ea, alături de bateristul nostru, Y.B., a pus de la începuturi bazele pentru lineup-ul nostru actual și trupa a fost în 2022 întru totul pregătită să cucerească noi orizonturi, când am început să susținem concerte.

Ce ai spune că înseamnă numele End of Dawn pentru tine?

Numele poate avea două înțelesuri. Cel mai evident este, desigur, cel de „Sfârșitul Răsăritului” [adică traducerea în română a numelui End of Dawn – n.n.], însemnând tranziția de la stadiul de întuneric la cel de lumină. Celălalt sens ar fi că acesta este ultimul răsărit, Sfârșitul tuturor Răsăriturilor [în original, the End of all Dawns – n.n.], scufundarea în întunericul care te ajută să găsești răspunsurile pe care le cauți (lumina sau iluminarea), prin confruntarea cu cele mai profunde aspecte ale tale, văzându-ți propria obscuritate.

End of Dawn împlinește, în 2026, șapte ani de existență. Cred că mulți dintre noi se întreabă: cum au arătat începuturile voastre, ca trupă, încercând să vă găsiți sound-ul, mai ales dat fiind faptul că, formația a fost fondată în timpul pandemiei?

Așa cum spuneam mai devreme, în timpul pandemiei, End of Dawn încă era în perioada timpurie. Atunci am întâlnit-o pentru prima dată pe Absence și am vorbit despre trupă, iar ea deja discutase cu bateristul nostru, Y.B., și îl găsise pe solistul Necro. Primul nostru album, Primordial Darkness, a fost în mare parte gândit de ea, cele mai multe piese aveau un schelet în termeni de compoziție atunci când au început și alții să intre în trupă, apoi am lucrat împreună să îmbunătățim totul și să modelăm melodiile în ceea ce sunt ele astăzi.

Începând cu finalul anilor 2010, se observă la nivel mondial o scădere a numărului de ascultători ai stilului symphonic metal. Cum crezi că a apărut această indiferență față de symphonic metal și cum am putea să o depășim?

Deși oamenii au început să se îndepărteze de symphonic metal în sensul clasic, există trupe cum ar fi Lorna Shore, Mental Cruelty și așa mai departe care au creat o versiune modernă a acestui stil, împletindu-l cu deathcore/modern death metal, și aceste formații o duc mult mai bine acum față de începuturile lor sau față de alte grupuri similare, merg în turnee prin toată lumea și fiecare concert de-al lor este sold out, așa că nu cred că lumea a încetat să asculte symphonic metal în general, ci doar s-a căutat ceva nou, ceva diferit, iar aceasta este de asemenea calea pe care trebuie să mergem, pentru a realiza ceva nou în acest gen muzical.

Ne poți spune, te rog, câteva lucruri despre conceptul din spatele albumului de debut End of Dawn, Primordial Darkness, și felul în care a prins viață?

Primordial Darkness vorbește în principal despre suferința interioară a omului și despre războiul cu întunericul și lumina dinăuntrul său, factori externi care pot influența rezultatul acestui conflict și câteva referințe biblice care sunt întipărite în societatea noastră. Este, din multe puncte de vedere, o reflexie a celui mai adânc și mai întunecat sine, perceput dintr-o perspectivă diferită, adresând întrebările fundamentale legate de ceea ce este corect în final.

Faci parte și din trupa de blackened deathcore metal Chants ov Obscurity. Cum găsești timpul necesar să te implici activ în ambele proiecte?

Eu și Absence suntem implicați împreună în Chants ov Obscurity dar este un proiect, nu o trupă, și nu plănuim să cântăm live, ci am vrut doar să realizăm muzică. În urmă cu nu mult timp (după cum spuneam mai sus), eram membru Soulhound, alături de care am cântat live în paralel cu End of Dawn. Era greu să programăm concerte, dar ne-am descurcat, cu toate că erau momente când a trebuit să anulez repetiții sau să refuz oportunități de a cânta live pentru că aveam deja ceva planificat cu cealaltă formație. La momentul actual sunt concentrat și pe alte chestii în afara muzicii și nu am timp pentru mai mult de o trupă activă. Compusul pieselor, ceea ce facem în Chants ov Obscurity, este cu totul altceva și, de fapt, mai mulți membri End of Dawn sunt implicați în multe proiecte diferite în același timp.

End of Dawn va urca în curând pe scena festivalului Symphonic Metal Echoes din Alba Iulia. Ați mai fost în România până acum? Ce așteptări aveți legate de acest eveniment?

Câțiva membri ai trupei au mai fost în România până acum, au vizitat Castelul Bran, București și zona înconjurătoare. Pentru mine, va fi prima dată când vin în țara voastră. Sunt deja fascinant de priveliște, de Carpați și de Alba Iulia cu fortăreața Alba Carolina; toate acestea invocă o atmosferă întunecată, medievală, care se potrivește de minune cu stilul nostru. Am auzit că România este foarte activă în această scenă a muzicii dark, iar scopul nostru este să le oferim ceva memorabil oamenilor, să intrăm în sufletele lor.

La ce se pot aștepta fanii care nu v-au mai văzut live până acum din partea prestației voastre la Symphonic Metal Echoes?

Ne propunem să oferim o experiență, ceva ce va fi ținut minte și care va ieși în evidență mult mai mult decât o simplă prestație. Sunetul nostru live este foarte apropiat de cel pe care îl auziți pe versiunea înregistrată a albumului, teoretic dăm tot ce avem mai bun pe scenă în timp ce păstrăm o prezență ce nu poate trece neobservată.

Care este primul lucru pe care vrei să îl faci după ce ajungeți în România?

Va fi un drum lung, o să conducem vreo 11-12 ore ca să ajungem la Alba Iulia, dar după ce ne vom odihni la noapte, vom veni să cunoaștem toate persoanele care sunt implicate în acest festival, toate trupele și, desigur, pe toți cei care vor participa la acest eveniment.

Dacă ai putea alege între a cânta exclusiv live și a înregistra doar material în studio, ce opțiune ai prefera și de ce?

Este o întrebare dificilă dar cred că, pentru mine și pentru o mare parte din trupă, este mai important să compun și apoi să înregistrez piese. Am început să cântăm împreună ca o modalitate de a ne exprima ideile, idealurile și, per total, sufletele. Deci, dacă ar trebui să aleg între un aspect sau altul, cred că noi, toți din End of Dawn, am alege a doua variantă.

Ce piesă îți place să cânți live cel mai mult?

„Lured” este una dintre cele mai intense melodii pe care le interpretăm live, are un contrast deosebit între părțile care o alcătuiesc și sunt multe schimbări între riffuri, dar cel mai important lucru este că îmi oferă de asemenea libertatea de a face și altceva pe scenă. Există încă o piesă din setlist-ul nostru de pe noul album care devine rapid una dintre preferatele mele, dar nu vreau să dau prea multe de gol deocamdată..

Ce artiști te-au influențat cel mai mult în cariera ta?

Eu, unul, aș spune că sunt influențat de zone ceva mai neconvenționale ale metalului, unele dintre formațiile care mi-au definit stilul de a cânta și obiceiurile în termeni de ascultat muzică sunt AngelMaker, In Reverence și Ingested, care sunt toate trupe de deathcore/death metal, apoi Mgla, Darkthrone, Burzum și alte formații separate din al doilea val de black metal dar ca grup abordăm mai degrabă stilul celor de la Dimmu Borgir sau Old Man’s Child, chiar dacă al doilea album al nostru are multe caracteristici distincte care împletesc atât core sau al doilea val de groove, cât și stiluri muzicale atmosferice.

Cum crezi că va arăta lumea metal peste 50 de ani?

Aceasta este o întrebare interesantă și e greu de oferit un răspuns la ea. Sincer, nu cred că prin anii ’80 când Metallica și alte trupe asemănătoare defineau un stil muzical se așteptau ca el să evolueze în, să spunem, djent. Astăzi, metalul s-a întins în atât de multe subgenuri diferite încât multe dintre ele nici nu mai au legătură unele cu altele, așa că peste 50 de ani va fi, probabil, fie ceva complet diferit de ceea ce este astăzi, fie ar putea continua cum a fost cândva, căci văd cum devine din ce în ce mai popular valul de întoarcere la origini. Sper doar să nu preia conducerea AI.

Cum te vezi peste 20 de ani – atât profesional, cât și personal?

Continuând de la întrebarea precedentă, aș vrea să ne văd încă fiind o trupă și, pe mine, personal, aș vrea să mă văd conducând evoluția muzicii în direcția potrivită, întrucât chiar dacă totul din jurul nostru e construit de mașinării și de algoritmi, muzica este o modalitate de exprimare și ar trebui să rămână pură. Ironia aici este că eu sunt și un inginer de calculatoare licențiat în AI și robotică, așa că aș vrea, pe lângă muzică, și să contribui la conducerea tehnologiei în direcția potrivită, pentru a rezolva cu adevărat probleme și pentru a ajuta oamenii.

Ai vrea să le adresezi câteva cuvinte fanilor care vor veni să vă asculte live anul acesta?

În primul rând, aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care vor participa la ediția de anul acesta a festivalului Symphonic Metal Echoes, vom da tot ce avem mai bun, avem o scenă pe care vom sculpta această zi în amintirea tuturor.

Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant să mâncăm ceva. Ce ai alege din meniu? (Eu îți spun din start că aș vrea o salată).

În țara noastră [Grecia – n.n.], ceea ce mănânci este la fel de important cu ceea ce bei. Aș vrea neapărat să încerc bucătăria locală, carnea este prima mea opțiune, cu o garnitură de cartofi, o salată românească plăcută și o băutură alcoolică potrivită.

Am nevoie de ajutorul tău pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care te-au influențat în cariera ta și cele care îți plac foarte mult.

Later edit: normal că avem și un playlist cu tot ceea ce ne-a recomandat GraveKeeper. Ascultați rezultatul final ceva mai jos și nu uitați să mergeți la Symphonic Metal Echoes, pentru a-i asculta live pe cei de la End of Dawn.