Velosonics – Roundhouse

285 vizualizări

Stii ca ai de-a face cu un disc bun atunci cand muzica reuseste sa-ti fure instrumentele critice si sa te poarte cu ea in universul special al formatiei pe care o asculti. Daca esti dezarmat de emotia transmisa prin piese si uiti sa mai studiezi aspectele tehnice ale unui disc, nu mai ai ce sa faci – ai fost invins si trebuie sa te abandonezi calatoriei.

Am parcurs un astfel de drum cu ajutorul noului material VELOSONICS, „Roundhouse”, care pur si simplu nu ne-a permis, la prima si la a doua auditie, sa-i facem altceva decat sa-l savuram. Melodicitatea aparte a cantecelor, versurile actuale, cu un vibe melancolic, de tinerete traita in exces, precum si sound-ul impecabil construiesc un spatiu sonor de o frumusete aparte, rapitoare.

Daca este, totusi, sa ne referim si la aspectele „concrete” ale albumului, atunci trebuie spus ca acesta se bucura de o productie fara pata (marca Adam Whittaker). Liniile melodice sunt contagioase, consistente iar compozitiile sunt bine inchegate, fara scapari sau ezitari. Glasul solistului este unic in momentul acesta pe piata autohtona, desfasurandu-se pe un spectru care are la capat tandrete iar la celalalt agonie. De o expresivitate iesita din comun, vocea lui Adrian Spier transmite o gama vasta de emotii.

In ceea ce priveste genul, acesta reprezinta o combinatie intre un indie tanar, marca Franz Ferdinand sau The 1975, rock’n’roll cu citire de la Arctic Monkeys, niste gloomy pop ce aminteste de Julian Plenti sau The Killers si chiar si elemente punk. Desi se simte faptul ca formatia este culta din punct de vedere muzical, avand bogate referinte, stilul ramane unul original 100%, fara a se scalda in epigonismul deseori observat la trupele autohtone.

Albumul are ca opening piece „Dices”, un imn indie clasic, care se remarca prin chitara luminoasa si atmosferica, dar si prin basul care conduce cu maiestrie linia melodica. „Paris Syndrome” continua intr-un spirit lasciv povestea, aducand in prim plan angoasa existentiala, scoasa la iveala de vocalizele intense ale solistului.

Urmeaza „Hope To Call”, un cantec care istoriseste turbulentele create de ceea ce pare a fi o aventura de-o noapte. Piesa aminteste de Arctic Monkeys prin tematica decadenta si contemporana. „Links” reprezinta un preiplu prin mai multe genuri, de la rock’n’roll la punk., fiind una dintre cele mai complexe piese de pe „Roundhouse”.

„Confusion Mind” se intoarce la un indie mai conventional, mai ales prin basul consistent si curajos si prin refrenul catchy, usor de retinut. „1929” debuteaza intr-un registru de rock’n’roll fara ifose, „atins” usor de niscaiva pop-punk. „Hard Game” aduce o nota de romantism discului, fiind o piesa de dragoste, caracterizata prin delicatete si emotie curata, neostoita.

„Memories Replaced” continua povestea inceputa de „Hard Games”, dar intr-o linie mai cinica. Orchestratia tandra, linistita, limpede contureaza unul dintre cele mai interesante cantece, din punct de vedere al productiei, de pe „Roundhouse”. „Chances” iese cu tupeu din atmosfera sensibila, cu intentia clara de a stabili necesitatea unei atitudini existentiale de tip „carpe diem”.  Chitara cand sacadata, cand distorsionata pana la epuizare,  basul omniprezent si vocea directa, acuta, transforma piesa intr-un manifest indie.

„Open Eyes”, insa, te ia prin surprindere prin melancolia adanca pe care o exprima. Probabil singura balada de pe disc, melodia dezvaluie o alta latura a celor de la Velosonics, dovedind ca „recuzita” lor de sentimente este extrem de vasta.

Daca Velosonics au vrut sa scoata un disc-emblema pentru starea muzicii indie locale, au reusit! „Roundhouse” este actual, puternic, melodios, incarcat emotional, profund si impecabil ca sound. Cu siguranta acest material le va aduce trupetilor multe succese. Felicitam Velosonics pentru acest album care, desi este scos de o trupa extrem de tanara, are maturitatea necesara pentru a se constitui intr-un adevarat indrumar de stil, sunet si compozitie.

Componenta trupei:

Adrian Spier – voce
Andrei Niculescu – chitara
Marius Acsîntoaie – chitara
Flavius Prelipcean – bass
Cristian Prihotcă – tobe

Velosonics pe Facebook

Velosonics pe Youtube


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*