Peste 25 de ani de activitate continuă, o componență relativ constantă și nu mai puțin de 12 albume de studio lansate până în momentul de față – așa poate fi descrisă, în câteva cuvinte, evoluția prodigioasă a finlandezilor de la Amorphis. De-a lungul vremii, aceștia au abordat mai multe nuanțe muzicale (de la doom la folk metal, până la melodic death și progressive metal), păstrând, însă, un sound aparte, ce îi caracterizează.
Ultimul material discografic semnat Amorphis se numește ”Under The Red Cloud” și a fost lansat pe 4 septembrie 2015, via Nuclear Blast. Trupa a anunțat încă de la începutul primăverii data la care albumul va apărea pe piață, înregistrările fiind începute în luna aprilie. Acestea au fost realizate în cadrul Fascination Street Studio (Stockholm), sub supervizarea producătorului suedez Jens Bogren. Versurile pieselor au fost scrise integral de către Pekka Kainulainen, cu care trupa colaborează începând din 2007. Conceptul grafic al copertei îi aparține lui Valnoir Mortasonge (Behemoth, Watain, Paradise Lost).
”Under The Red Cloud” este un album consistent, cuprinzând 12 melodii, inclusiv cele două bonus track-uri. Piesele sunt de lungime medie. Durata lor variază între 3 și 6 minute, însumând un total de aproximativ 60 de minute. Versurile sunt destul de ușor de reținut, iar liniile melodice date de clapele lui Santeri Kallio și chitara lui Esa Holopainen ți se întipăresc repede în minte. Vocea lui Tomi Joutsen alternează între clean, growl și screaming, cele din urmă tehnici fiind destul de des folosite în compoziții, spre deosebire de melodiile din ultima perioadă ale celor de la Amorphis. De structura ritmică a pieselor s-au ocupat, ca de obicei, tobarul Jan Rechberger (cu unele intervenții la clape) și basistul Niclas Etelävuori (prezent și din postura de backing vocal). Tomi Koivusaari s-a dovedit a fi, din nou, un maestru al acompaniamentul la chitară.
Discul debutează cu piesa care dă numele noului material discografic al finlandezilor, ”Under The Red Cloud”. Pașnică la început, melodia izbucnește apoi în maniera caracteristică Amorphis, unde chitara lui Holopainen se îmbină armonios cu vocea lui Tomi Joutsen, ce trece în registrul grav pe câteva versuri din refren. ”The Four Wise Ones” amintește de începuturile muzicale ale trupei. Notele cântate la fluier, dar și growl-ul prezent pe tot parcursul melodiei te duc cu gândul la ”Tales from the Thousand Lakes”. Albumul continuă într-o manieră ceva mai progresivă cu melodia ”Bad Blood”, însă o nuanță de melodic death tot se păstrează. Ritmul este accelerat pe melodia ”The Skull”, care lasă loc și câtorva note la pian, mai pe la mijlocul piesei. Avem parte, totodată, și de un solo de chitară destul de îndrăzneț. Influențe orientale te surprind încă de la începutul melodiei ”Death Of A King”, o colaborare alături de Chrigel Glanzmann de la Eluveitie. Contribuția lui a constat în interpretarea notelor la instrumentele tradiționale, nu și din punct de vedere vocal. Piesa beneficiază încă din luna iulie de un videoclip cu versuri.
”Sacrifice” readuce în atenția noastră sound-ul progresiv al primelor piese de pe album, lăsând, însă, la o parte părțile muzicale cu specific oriental. De data aceasta, finlandezii aleg să facă un videoclip mai serios pentru piesa adusă în discuție.
”Dark Path” este o compoziție cu adevărat complexă, ce debutează în forță cu niște blast-beat-uri de toată frumusețea. Clapele sunt cele care asigură linia melodică pe tot parcursul piesei, sound-ul gothic fiind destul de evident. Influențele orientale revin pe ”Enemy At The Gates”, ele fiind realizate, de data aceasta, cu ajutorul celor două chitări și mai puțin cu instrumentele tradiționale. ”Tree Of Ages” este melodia care repune în valoare abilitățile lui Chrigel Glanzmann ca instrumentist, notele cântate de acesta la fluier constituind, din nou, linia melodică a piesei. Materialul discografic continuă să impresioneze cu piesa ”White Night”, care abordează o temă de altfel familiară fanilor Amorphis: eterna bătălie dintre noapte și zi, dintre Soare și Lună. Ideea de a insera în piesă o voce feminină este cât se poate de oportună, glasul sudafricancei Aleah Stanbridge alternând cu vocea gravă a lui Tomi Joutsen, într-un duel ce amintește de eterna luptă dintre astrul solar și cel selenar, conflict finalizat prin apariția nopților polare din îndepărtatul nord finlandez.
Pentru final, Amorphis păstrează două bonus-track-uri, ”Come The Spring”, respectiv ”Winter’s Sleep”. Primul dintre acestea corespunde manierei progresive a primelor melodii de pe album, cu deosebirea introducerii blast-beat-urilor și a notelor adiacente cântate la clape. Cea de-a doua piesă încheie maiestuos noul disc Amorphis, creând o atmosferă melancolică, ce prevestește, parcă, venirea toamnei:
I am gone with the autumn wind
I am come with the winter’s gloom
Murdered by the darts of light
Born of the great big blue
”Under The Red Cloud” este cu siguranță unul dintre cele mai de succes albume de metal ale anului 2015. El îmbină cu succes o serie de nuanțe ale genului (melodic death, folk, progressive), detașându-se de ultimele producții Amorphis prin complexitatea și consistența sa. Personal, cred că este cel mai reușit material discografic al finlandezilor de la cooptarea lui Tomi Joutsen ca solist vocal.
Tracklist:
Under The Red Cloud
The Four Wise Ones
Bad Blood
The Skull
Death Of A King
Sacrifice
Dark Path
Enemy At The Gates
Tree Of Ages
White Night
Bonus tracks:
Come The Spring
Winter’s Sleep
Winter’s Sleep
Lasă un comentariu