Dupa trei ani de la lansarea albumului Slovo, iata ca a venit cel de-al saptelea disc din cariera rusilor de la ARKONA.
De sub bagheta inspiratiei si a talentului Mariei Arkhipova iese Yav, o realizare noua a artistilor. Este greu de zis daca acest element de noutate aduce ceva mai bun sau mai rau. In orice caz, formatia a invatat extrem de multe lucruri de la ultimul disc si este pusa pe fapte mari.
Pe albumele anterioare, cei de la Arkona ne-au obisnuit cu o serie de concepte standard: piesele lungi vor fi epice si vor transcede mai multe stari. Va alterna vocea Mashei (Maria Arkhipova) de la clean, la growl. In cazul pieselor scurte, instrumentalul folcloric va fi esential si daca avem numai piesele arhaice, atunci piesele respective vor fi numai cu voce clean, interpretate precum melodiile din folclorul popular.
Poate este greu de inteles aceste „clisee” despre care vorbesc eu, prin urmare am sa dau trei exemple: Na Moyey Zimle, Yarilo si Zimushka, caci astfel de piese aveau artistii, pana acum, in discografia lor. Lucru care nu deranja, ci dimpotriva, era specific lor.
In acest album, muzicienii si-au permis sa „incalce regulile” cu care au invatat publicul si albumul este ceva mai greu de apreciat. De mentionat ca Masha a pierdut gloria de alta data cand vine vorba de harsh vocals … Discul este unul ce necesita mai multe auditii, preferabil si ceva parcurgere a versurilor, insa pentru asta mai avem de asteptat traducerile din rusa in engleza.
Gorod Snov are cele mai placute aspecte folk din intreg albumul, iar piesa intitulata la fel precum albumul nu dezamageste sub nicio forma. Cu toate ca sunt numai 10 piese pe album, majoritatea au o durata de peste 7 minute.
Productia este cea mai buna; mi se pare cea mai buna calitate a sunetului Arkona de pana acum si acesta este un mare plus … inca imi aduc aminte de primele albume, din 2004 pana in 2007, cand formatia inca nu se afirmase pe scena internationala si aveau un sunet specific anilor ’90.
De cand a aparut, mai exact de pe data de 25 aprilie, si pana acum, am ascultat Yav de cel putin patru ori. Sunt cateva melodii de pe album care-mi face placere sa le ascult. Cu Goi, Rode, Goi! nu se poate compara, acela fiind cel mai monumental album al formatiei si lansat in 2009. Cu Slovo, in schimb, da, l-as putea compara, caci si acela a fost mai slab fata de antecedentul.
In concluzie, Yav nu reuseste, din pacate, sa ridice stacheta formatiei, cum poate ca ar fi trebuit, dat fiind popularitatea si potentialul financiar ce au crescut enorm de mult pentru formatie in ultimii trei ani.
Pentru cei care vor sa asculte cateva extrase din album, nu albumul intreg, mai recomand (pe langa Gorod Snov si Yav) sa asculte Ved’ma si Serbia.
Lasă un comentariu