Mastodon – Once More ‘Round The Sun

Formatia MASTODON s-a infiintat in anul 2000, dupa ce membrii sai s-au cunoscut la un concert High On Fire. De atunci, trupa a lansat sase albume de studio, iar ultimul a aparut in acest an: este vorba de „Once More ‘Round the Sun”, care a fost lansat in data de 24 iunie 2014, via Reprise Records. Discul contine 11 piese, a caror durata insumeaza aproximativ 54 de minute.

„Once More ‘Round the Sun” a fost unul dintre cele mai asteptate albume din acest an, mai ales dupa ce formatia a castigat succes si faima in ultimul deceniu din cauza noutatii si unicitatii sound-ului cu care a asaltat industria metal. Inconfundabila imagine a trupei a fost construita pe originalitatea artwork-urilor, videoclipurile dementiale si muzica sa de neegalat. Mastodon este cunoscuta pentru intrecerea unor bariere si pe alocuri, noul lor disc a continuat aceasta idee.

Este de remarcat faptul ca Mastodon nu a mai ales sa vorbeasca despre un singur subiect cu acest nou album. Fata de albumele precedente, in care se discuta de balene albe, cranii de cristal, planete, Rasputin sau John Merrick, trupa a ales inca din anul 2011, odata cu „The Hunter”, sa nu se axeze pe anumite teme clar dictate. Se poate spune lejer ca in „Once More ‘Round the Sun” formatia nu se mai constrange doar pe o anumita chestiune: piesele nu mai sunt conectate si banuiesc ca trupa a vrut sa ne prezinte mai multe povesti in care relateaza punctele tari si pe cele slabe pe care le-a intampinat intr-un interval de un an.

De data aceasta, trupa a ales sa lucreze cu Nick Raskulinecz, cunoscut pentru colaborarile sale cu Rush, Alice In Chains, Foo Fighters, Deftones si Ghost. Munca sa este de apreciat, albumul nu contine derapaje, totul a fost realizat la un grad ridicat de profesionalism, iar armoniile pe chitara, riff-urile sau cele patru voci ale membrilor Troy Sanders, Brent Hinds, Bill Kelliher si Brann Dailor se inscriu sublim in atmosfera gratioasa de progressive sludge/stoner.

Per ansamblu, albumul contine elemente pe care le-am mai regasit si pe alte albume, precum „Crack The Sky” sau „The Hunter”, care se mentin la acelasi grad de originalitate, pe alocuri devin anoste, fade (in special cam de la jumatatea albumului, incolo). Prima piesa pe care am remarcat-o este „The Motherload”: are un intro special pe tobe, unul care imi aminteste de piesa „Iron Tusk” de pe „Leviathan” si un refren catchy, fuzionate de niste riff-uri nebune, inexplicabile. Piesa „High Road”, care a fost si primul single dezvaluit in acest an, mi se pare cea mai buna melodie de pe album din cauza combinatiei perfecte dintre masurile celor doua chitari, care se amesteca cu fundalul amplificat de tobe si bas, si din cauza vocii in crescendo a lui Troy Sanders, urmata de vocea de pe refren a bateristului Bill Kelliher.

„Once More Around The Sun” este o melodie care prinde din cauza refrenului strasnic, starnit de riff-urile care cresc si scad in acelasi timp in intensitate. „Chimes At Midnight” este o piesa care incepe cu o atmosfera calma, domoala, care este rupta apoi de ritmurile grele, generate de riff-urile haotice si de armoniile aprige, zbuciumate. In continuare, dupa cum spuneam, albumul devine pe alocuri anost, singurele doua piese pe care le-am mai remarcat au fost „Feast Your Eyes”, pentru taria sa generala, si „Ember City”, pentru usurinta cu care a fost compusa. In rest, melodii precum „Aunt Lisa” sau „Diamond In The Witch House” se mai deosebesc prin intro-urile pe chitara electrica, respectiv pe chitara acustica.

Am citit pe unele site-uri ca „Once More ‘Round the Sun” ar fi un produs radio-friendly, dar nu sunt de aceeasi parere: poate ca Mastodon nu s-a mai concentrat sa scoata ceva monumental, dar a continuat aceeasi linie pe care a conturat-o in cariera sa de aproape 14 ani: sa scrie muzica originala, diferita de ceea ce suntem asaltati in ultima vreme. Daca doriti sa cumparati acest album, o puteti face de AICI.