Încă de la intrare, numărul foarte mic de fani (cel mult 100) prevestea un show cu public redus, însă mulțimea nu s-a lăsat descurajată. Cu speranța că lumea se va mai aduna, gardurile mobile au fost îndepărtate în jurul orei 17:30. Dornici să prindă un loc cât mai aproape de scenă, rockerii au năvălit spre parc, trecând pe lângă autocarul de turneu al celor de la HIM. Evenimentul urma să se deruleze pe parcursul a cel puțin cinci ore, astfel că spațiul din fața scenei a fost înconjurat de standuri cu mâncare și băutură, ce puteau fi achiziționate pe bază de jetoane.
Conform programului, la 18:15 au urcat pe scenă Aeon Blank. Formația bucureșteană reușește încă de la primele acorduri să convingă publicul să se adune în fața lor. Deși cântau pentru prima dată în Timișoara, trupa nu se prezintă, păstrând această parte pentru finalul concertului.
Pe tot parcursul prestației, clapele lui Zory și chitara lui Mircea Becherescu sugerează un sound cu puternice influențe din sfera muzicală a celor de la HIM. De altfel, Emil Luca, solistul formației, ne mărturisește că Aeon Blank a crescut cu piesele finlandezilor și chiar au învățat să cânte la chitară după partiturile lui Mikko Lindström.
Am ascultat piese precum Behind closed doors, Alone at the movies și Of Gravity and Passion, însă scena spațioasă nu a fost folosită pe deplin de trupă, iar interacțiunea cu publicul putea fi mai intensă. Aeon Blank își încheie concertul cu piesa God is on the other side, de pe primul album al formației, Handmadegods & Godmadedemons (2012).
După o scurtă pauză, la ora 19:00, a urmat Tiarra. Concertul acestora a fost unul plin de energie și de surprize, Indianu’ ținând publicul în priză pe tot parcursul prestației. Vocea Andei se intercalează armonios cu growl-ul solistului bucureștean, în timp ce sound-ul dat de violoncel, vioară și clape creează o atmosferă caracteristică Tiarrei.
Am avut parte de piese mai vechi și mai noi, cum sunt To feel again, Beneath the scars sau Burn. Cea din urmă a făcut subiectul unei surprize puse la cale de către solist, care a îndemnat publicul să cânte cu el o baladă, deși piesa în cauză a fost o reprezentație de death metal în toată regula. Ielele au lipsit în acea seară de la Timișoara, dar asta nu a însemnat că Tiarra nu era prezentă. La final, am ascultat Pain knows our names, iar trupa părăsește scena în aplauzele fanilor.
Tunisienii de la Myrath și-au început show-ul în jurul orei 20:00. Promotorii oriental metal-ului ne-au adus în față melodii precum Twist, Madness sau Forever and a day, toate purtând acea amprentă exotică cu care Zaher Zorgatti și colegii săi ne-au obișnuit. Trupa a umplut scena de energie și vitalitate, iar fanii au simțit acest lucru din plin. Mai mult decât atât, dorința publicului pentru piesa Wide shut a fost îndeplinită întocmai de tunisieni, care au ținut în permanență legătura cu spectatorii.
Solistul surprinde printr-un accent românesc aproape perfect, dovedindu-și, astfel, respectul pentru cei de față. Show-ul se încheie cu Beyond the stars, iar Myrath promit să revină în Timișoara cât mai curând.
Programul evenimentului a fost respectat până la final, așa că la headliner-ii și-au făcut apariția pe scena din Parcul Rozelor la ora 21:30. Rând pe rând, au apărut în lumina reflectoarelor clăparul Janne Puurtinen, noul toboșar, Jukka Kröger, basistul Mikko Paananen, chitaristul Mikko Lindström și frontman-ul Ville Vallo. Mulțimea îi primește cu entuziasm pe membrii formației, care își încep show-ul cu piesa Buried alive by love.
De la un capăt la celălalt al concertului, publicul cântă alături de HIM piese consacrate ale acestora, precum In joy and sorrow, Rip out the wings of a butterfly, Gone with the sin sau The funeral of hearts. Finlandezii au prezentat un playlist vast, cuprinzând melodii de pe toate cele opt materiale discografice lansate până în momentul de față. Astfel, pe lângă cover-ul Wicked game și piesele Your sweet 666 și When love and death embrace, de pe primul album HIM, Greatest Love Songs Vol. 666 (1997), am avut parte și de melodii mai recente, cum sunt All lips go blue sau Tears on tape.
Pe tot parcursul concertului s-a cântat aproape fără pauză, interacțiunea lui Ville Vallo cu publicul fiind foarte redusă. La aceasta a contribuit și unele probleme la sonorizare, care nu au permis să se înțeleagă ceea ce solistul dorea să transmită publicului în scurtele momente dintre melodii.
Înainte de a cânta When love and death embrace, Ville mulțumește celor prezenți pentru participare și anunță că se va retrage, apoi, împreună cu trupa sa. HIM revine, însă, pe scenă, pentru încă o piesă, cover-ul Rebel yell, una dintre melodiile de referință ale lui Billy Idol. La 23:15, finlandezii se despart de public, după un concert îndelung așteptat de fanii love metal-ului.
Locație bine aleasă, sonorizare (în cea mai mare parte) bună, trupă faimoasă și opening acts cu potențial. Adăugăm publicul surprinzător de variat pentru un astfel de eveniment (de la adolescente venite cu mamele lor, până la metaliști experimentați), vremea frumoasă și programul respectat cu strictețe. Rezultă atmosfera creată în Parcul Rozelor din Timișoara, vineri, 31 iulie 2015, la concertul HIM, cu Myrath, Tiarra și Aeon Blank în deschidere.
Lasă un comentariu