Seară de pomină pentru amatorii thrash metal-ului (şi nu numai), în clubul Quantic Pub 2 din Bucureşti. Warhanger, Berserkers şi Tanin, trei trupe locale aflate la început de drum, au concertat vineri, 5 februarie, în localul din Şoseaua Grozăveşti. Tinerii entuziaşti din public, voia bună şi berea multă nu au lipsit din program.
Chiar înainte de a intra în club, îţi puteai da seama uşor că ceva se pune la cale în interior (nu de alta, dar puteai să observi prin geamuri ceea ce se petrecea acolo şi muzica se auzea până la şosea). Trecând pragul localului, intrai în atmosfera tumultoasă a unei seri de vineri dintr-un bar de metalişti. Lume multă, lume bună, muzică bună (deşi le-a mai scăpat băieţilor de la butoane câte o piesă comercială: „Schimbă melodia! Uiţi unde suntem?!”, spunea, la un moment dat, unul dintre ei).
Trebuie neapărat să salut iniţativa organizatorilor de a permite fumatul la parterul clubului şi a-l interzice în sala de concert. Din câte am observat, regula s-a respectat, ţinând cont de faptul că, la majoritatea evenimentelor la care am participat şi unde fumatul era interzis, se găsea câte un şmecher să-şi aprindă ţigara, că, deh, „e frig afară, frate”. Chiar ai avut spaţiu unde să te desfăşori, fie că erai la parter sau la etaj (mă rog, aici părea să fie ceva mai puţin) sau puteai să ieşi în curte, că nu era, totuşi (!), foarte rece.
Să-i dăm cu metalul, zic. La 21:00, conform programului, urcă pe mica scenă din Quantic bucureştenii de la Warhanger. Au fost 5 la număr: George Roşca (voce), Andrei Ionescu (chitară solo), Mihai Cincă (chitară ritmică), Alexandru Blană (chitară bas) şi Alex Marian (tobe). Trupa a fost înfiinţată anul trecut şi cântă old school trash metal, gen Overkill, Annihilator sau Destruction. Elementele de punk şi groove au fost mai mult decât evidente, fapt care a explicat şi numărul destul de mare puşti cu tricouri cu Misfits şi Punk’s not dead!. Am ascultat piese precum Blade Cascade, Final Station sau Thanks for Nothing. Spre final, warhangerii au ţinut să aducă un omagiu lui Lemmy Kilmister şi au cântat Overkill. A fost thrash, dar cam atât.
Au urmat concitadinii de la Berserkers, ceva mai thrash decât thrasherii anteriori, dacă se poate spune asta. Au fost: Miti Berserker (voce, bas), Vlad Nedelcu (chitară solo), Mihai Robert (chitară ritmică) şi Iulian Hotinceanu (tobe). Ca şi predecesorii lor de pe scenă, au cântat piese inspirate din compoziţiile titanilor thrash metal-ului. Berserkerii au prezentat, în mare parte, piese de pe ultimul lor album, World War 3 (Sorrounded, We Are Berserkers, Axe To The Head etc.). S-a cântat o piesă cu solistul de la Warhanger, dar a fost şi o dedicaţie specială către guvernanţii României, melodia Get On Your Knees. Destul de sugestiv, zic eu.
Deşi credeam că sunt mai populari decât thrasherii de dinainte, Berserkers au avut un public mai redus. Asta nu a însemnat că spectatorii s-au plictisit şi au plecat, ba din contră, cei prezenţi nu au ezitat să arate cât de mult le rezistă oasele în timpul moshpit-urilor. E greu să te remarci pe scena thrash metal-ului. Trebuie să vii cu ceva cu adevărat nou. Să te impui. Berserkerii sunt încă la început de drum, dar promit să facă treabă bună.
Bun. Ne-am thrash-uit destul. Pe scenă urma să intre Tanin, capul de afiş al concertului. Spre suprinderea mea, lumea a continuat să plece acasă, deşi credeam că au dat bani pe bilete ca să-i vadă, în mod special, tocmai pe ei. N-a fost chiar aşa. Cel mai probabil, publicul (nu foarte) numeros de la Warhanger şi Berserkers era compus din prietenii membrilor formaţiilor şi alţi fani ai genului, pe care aceştia îl abordează. Ei bine, oamenii au cam plecat când a venit vorba de puţin death metal (mă rog, ceva mai mult death metal, cu elemente de black şi atmospheric).
Formaţia Tanin a fost înfiinţată în 2014, de chitariştii Marius Militaru şi Emanuel Ghentu. Lor li s-au alăturat după aceea Alina (bas) şi Alex (tobe). Până acum, au lansat doar un EP, A New Journey, în anul 2014. La concertul din Quantic am auzit piese ca The Unborn, Brothers Die For Me, We Are Going Down sau Home. Sper ca, în viitor, trupa să dea dovadă de ceva mai multă energie pe scenă şi să menţină o legătură mai strânsă cu publicul pe parcursul concertului (nu mă refer aici la glumele din pauzele dintre piese), pentru că au compoziţii bune cu care să se prezinte în faţa publicului. Concertul s-a încheiat cu un simplu „Hai să bem!”. Se putea şi mai bine.
Una peste alta, show-ul celor de la Tanin, Berserkers şi Warhanger, din seara de vineri, 5 februarie 2016, a fost o experienţă destul de interesantă. Mă refer la faptul că m-am simţit ca la primele concerte la care am participat, dat fiind faptul că media de vârstă a spectatorilor era de cel mult 18 ani, iar atmosfera din sală îţi dădea senzaţia că eşti într-o cabană, la o repetiţie cu prietenii.
Să nu uităm să susţinem trupele aflate la început de drum. E important.
Lasă un comentariu