Andreas Rudolf Kisser este membru al formatiei SEPULTURA din anul 1987 si este unul dintre cei mai cunoscuti artisti sud-americani din scena metal de astazi. Kisser este unul dintre compozitorii unora dintre cele mai importante albume lansate in ultimii 30 de ani (ne referim la discuri precum „Arise”, „Chaos AD” sau Roots”). Plecarea solistului Max Cavalera din Sepultura in 1997 si inlocuirea acestuia cu Derick Green au marcat inceputul caderii formatiei. Repetatele incercari de a reface imaginea de alta data a trupei a esuat in nenumarate randuri in anii 2000 insa in ultimii trei ani formatia a inceput sa isi revina relativ, mai ales dupa ce reusit sa semneze un contract cu o noua casa de discuri.
„The Mediator Between The Head And Hands Must Be The Heart” a fost lansat in data de 25 octombrie 2013 sub egida casei de discuri Nuclear Blast. Astfel, am avut ocazia sa realizam un interviu cu Andreas Kisser: artistul ne-a oferit o descriere amanuntita a noului material de studio, ne-a oferit detalii despre planurile sale de viitor si a reanalizat unele greseli pe care le-a facut in viata.
De asemenea, Maximum Rock a realizat o recenzie a noului album ce poate fi inca citita AICI.
Dupa parerea, “The Mediator Between Head and Hand Must Be the Heart” este o combinatie perfecta intre doua albume mai vechi Sepultura: “Arise” si “Chaos A.D”. Cum ai descrie tu acest nou material?
Ei bine, in trecut, dupa cum stiti, am avut unele concepte pe care le-am explorat in intregime in muzica noastra. Desigur, ma refer la albume precum “Dante XXI” sau “A-Lex” in care se gasesc teme preluate din operele “Divina Comdie” a lui Dante Alighieri sau “Portocala mecanica” a lui Anthony Burgess. De data aceasta, am vrut sa fim mai liberi, sa vorbim de ceea ce am vazut sau am simtit. Am avut ocazia sa calatorim prin intreaga lume si ne-am intersectat cu o multime de lucruri din jur; astfel am reusit sa vobim despre politica, religie (doua lucruri, dupa parerea mea, egale), fenomene naturale, sentimente interioare si puterea detinuta de cei din mass-media.
Toate acestea sunt legate de fraza aleasa pentru titlul albumului. Aceasta fraza reflecta importanta partii umane pe care trebuie sa o pastram iar inima reprezinta baza puterii noastre de a avea o opinie, un argument. Per ansamblu, toate versurile pe care le-am introdus in aceast material sunt strans conectate de semnificatia titlului.
Daca tot vorbim de titlul albumului, de ce ati ales o fraza atat de lunga? Are cumva o poveste speciala? Ce ne poti spune?
Titlul este inspirat dupa filmul “Metropolis”, ce a fost filmat in Germania iar in cele din urma a fost lansat in anul 1927. Filmul prezenta o societate robotizata unde un milionar dorea sa transforme un robot intr-o persoana reala. Fraza albumului este mesajul principal al intregului film: daca robotul pierdea inima, acesta pierdea si partea umana a sa.
In legatura cu lungimea titlului, Sepultura a cautat mereu sa incalce regulile, acesta a fost motto-ul nostru inca de la inceputuri. Formatia a vrut mereu sa gaseasca ceva nou, sa exploreze noi teritorii, sa incerce noi instrumente, sa incerce ceva total diferit. Asadar, fraza reprezinta exact ceea ce vrem noi sa exprimam in zilele noastre si nu am simtit ca ar fi trebuit sa alegem ceva mai scurt.
Am vazut ca ati lansat recent un nou videoclip pentru piesa “The Vatican”. Cum ne-ai putea descrie acest videoclip?
In aceasta piesa vorbim despre partile negre ale istoriei Vatican-ului: coruptia, furturile, violenta, orgiile, abuzurile minorilor, toate aceste lucruri nebune. As putea oferi o gramada de alte exemple: Inchizitia, Cruciadele, Papii nebuni care au condus aceasta institutie si asa mai departe. Videoclipul nostru reliefeaza aceste probleme: am aranjat special un decor sumbru aici, in Sao Paolo, iar ‘preotii’ prezenti ne-au dat pe spate la cum au reusit sa joace in aceasta piesa. Sunt mandru de ceea ce Sepultura a realizat in acest videclip.
Acest album este primul material lansat cu bateristul Elroy Casagrande. Esti multumit pe depln de munca sa?
Elroy este un muzician de geniu, nimeni nu il poate egala. Ne-a fost frica sa inaintam, sa rupem barierele conventionalului ca artisti. Elroy ne-a ajutat sa ajungem pe calea cea buna prin prezentarea toturor posibiltatilor existente. Eu si Elroy am scris inceputurile acestui album, primele structuri de piese. Baiatul acesta are aproape 23 de ani si reuseste sa ma uimeasca pe zi ce trece.
Vorbind de bateristi, ce ne poti spune de colaborarea cu Dave Lombardo (ex-Slayer), celalalt tobosar prezent pe acest disc. Cine a venit cu aceasta idee?
Noi nu ne-am asteptat niciodata sa lucram cu Dave. Studioul in care am inregistrat albumul se afla aproape de casa sa din Venice Beach, California. Dave se afla in acele zile cu copii sai si cu cainele sau (rade). Ross Robinson l-a intrebat intr-o discutie amicala daca doreste sa colaboreze cu noi si a acceptat. Dave a venit cu familia in studio sar in cateva ore a reusit sa creeze un jam demential cu Elroy pe care l-am inregistrat.
Esti multumit cu recenziile pe care “The Mediator Between Head and Hand Must Be the Heart” le-a primit pana acum?
Sunt foarte multumit. Albumul a fost lansat recent, dar din cauza internetului, albumul a circulat foarte repede si nu a mai devenit un secret. Per total, recenziile care au fost scrise ne-a adus o briza de optimism in ultimul turneu pe care l-am inceput in noiembrie in Canada si pe care l-am terminat de curand.
Cand vine vorba de internet in general, crezi ca era digitala a distrus muzica? Care sunt avantajele si dezavantajele, in opinia ta, in legatura cu aceasta problema?
Cred ca un mare avantaj este timpul: totul este mult mai rapid. In zilele de astazi, este mult mai usor sa inregistrezi un album, in trecut toate procesele realizarii unui disc erau mai complicate si iti mancau putinul timp pe care il aveai. In schimb, oamenii abuzeaza de noile oportunitatia: multe formatii si-au pierdut partea umana din cauza noii ere. Consider ca unele dintre ele folosesc prea mult instrumentele false si ucid sufletul muzicii. Trebuie sa existe o balanta intre intrumentele reale si cele artificiale pentru nu ne pierde simtul artistic.
Inca ne aflam intr-o perioada de tranzitie, probabil ca traim cea mai mare revolutie a omenirii de pana acum. Chiar si asa, oamenii se simt mult mai aproape de trupe iar asftel se contureaza o relatie de incredere si dragoste intre artist si fan. Ma bucur ca internetul a reusit sa sparga monopolul caselor de discuri.
In legatura cu realizarile tale albumul tau solo, “Hubris I&II”, reprezinta un stil foarte diferit de cel de la Sepultura, deoarece este mult mai atmosferic. Asadar, din cauza acestui motiv ai vrut sa il lansezi separat sau crezi ca nu s-ar fi potrivit cu muzica Sepultura?
Am multa, multa muzica scrisa inafara Sepultura. Eu scriu muzica mai tot timpul, de exemplu am compus soundtrack-uri pentru filme. De data aceasta am avut o oferta din partea unei case de discuri din Olanda in care mi se cerea sa realizez un album solo iar eu nu i-am refuzat. Ar fi fost pacat sa nu imi lansez piesele pe care le-am compus de-a lungul timpului.
Asadar, am creeat un album diferit ce imbina influente atmosferice, traditionale si electronice. Am de asemenea materiale pentru un nou disc, dar nu prea am mult timp si sper sa il lansez poate peste doi ani.
Andreas, ai adunat aproape 25 de ani in industria muzicala. Crezi ca ai unele regrete in momentul in care te gandesti la trecut, regrete pe care de-abia acum le constientizezi?
Imi stiu greselile, sunt unele lucruri care s-au intamplat pe parcursul vietii si care m-au invatat ce este si ce nu este corect. Nu am loc in sufletul meu pentru regrete, totul s-a intamplat pentru un motiv. Toate problemele pe care le-am intampinat si m-au demoralizat m-au facut o persoana mai buna. Apreciez acele perioade negre din viata mea, au fost intr-adevar ingrozitoare, dar intr-un final m-au ajutat sa cresc, sa devin ceea ce sunt astazi.
Au existat si momente in care am vrut sa renunt, in special in momentele de criza pe care le-am intampinat nu numai in trupa, ci si in exteriorul ei. Au fost momente in care nu primeam raspunsuri pentru ceea ce faceam dar am reusit sa imi limpezesc mintea si sa merg pe calea cea buna.
Avem o intrebare pe care mai mereu o punem pentru a afla doar unul dintre motivele principale care au impins artistii de astazi sa faca muzica: Andreas, poti numi trei albume care ti-au schimbat viata?
Desigur, dar trebuie sa o spun, este o intrebare foarte grea: Queen – „Night At The Opera” – este primul album pe care l-am cumparat; Black Sabbath – „Paranoid”, este unul dintre cele mai mari albume realizate de vreo formatie vreodata si Kiss – „Creatures of the Night”, chiar am avut privilegiul sa ii vad live pentru prima data in 1983 si cred ca sunt cea mai mare influenta a mea din totdeauna.
Ce salutari le transmiteti fanilor vostri din Romania?
Va multumim pentru tot ajutorul acordat pana acum, stiu ca am fost in tara voastra de trei sau patru ori, sper din tot sufletul sa ne intoarcem cat mai curand. Sper de asemenea sa va placa noul nostru album, contam pe parerile voastre.
Lasă un comentariu