Eu, una, vă spun sincer că nu sunt cea mai mare fană a celor de la The HU sau cel puțin nu eram până să ascult Hun.
Înainte să vorbim despre Hun, haideți să aflăm câte ceva despre trupă în general. The HU a fost fondată la Ulaanbaatar (Mongolia), în 2016, și împletește muzica tradițională mongolă cu elemente metal. A lansat, până acum, două albume, The Gereg (2019, Eleven Seven Records) și Rumble of Thunder (2022, Better Noise Records). Printre artiștii cu care au colaborat cei de la The HU se numără: Serj Tankian (System of a Down), Danny Case (From Ashes To New), Jacoby Shaddix (Papa Roach), Lzzy Hale (Halestorm), William DuVall (Alice In Chains) ș.a. Cel de-al treilea album, Hun (pe care vi-l voi prezenta), va fi lansat pe 24 iulie 2026, tot prin Better Noise Records.
Impresii despre The HU – Hun
Hun m-a impresionat încă de la prima piesă, „Warrior Chant”, prin împletirea îndemnurilor la luptă în mongolă cu muzica rock. Am înțeles atunci de ce a spus Gala (lead throat singer și interpret la morin khuur):
Dacă înveți limba și ne traduci versurile, înțelegi și mai bine contextul – motivul pentru care am ales aceste cuvinte. Sperăm să încurajăm mai multe persoane să vorbească limba și să devină interesați de cultura mongolă. Este o cultură foarte bogată și trebuie să fie reprezentată de cineva.
„Lost Soul”, cântată alături de trupa Nothing More, rămâne, însă, piesa mea preferată, întrucât conține și versuri în limba engleză, iar fundalul duce puțin spre metalcore. Nu există și growl sau scream, așa cum ne-am aștepta să găsim într-o melodie aparținând stilului metalcore, dar veți descoperi cât de mult seamănă uneori throat singing-ul cu harsh vocals.
O altă melodie care mi-a plăcut este „Echoes of My Father”, o baladă la care, chiar dacă nu știi versurile (la fel ca subsemnata), descoperi nuanțe nebănuite de suferință. Pe alocuri mi-a amintit de „Memories” și „Duat” de la Myrath, chiar dacă nu au nicio legătură cu „Echoes of My Father”.
Desigur, nu putem trece cu vederea „Grey Hun”, poate cea mai dură piesă de pe Hun și, totodată, semi-omonimul albumului, ca să zicem așa. E atât de catchy încât vă va rămâne, mai devreme sau mai târziu, linia melodică sculptată în minte. Apropo, și melodia aceasta are versuri în engleză.
Pe scurt?
Foarte pe scurt, Hun este un album super fain, cu multe schimbări de sound, cu pasaje melodice plăcute și cu throat singing dus la rang de artă. De apreciat în mod deosebit chitaristul Jambaa și, desigur, Gala (cel din urmă inclusiv dar nu doar pentru părțile cântate la morin khuur de pe „Universe”).
Rating: ★★★☆☆
Lasă un comentariu