Sólstafir este una dintre cele mai recunoscute si mai importante formatii islandeze care s-a remarcat in ultimul deceniu. Trupa a devenit un succes international, mai ales dupa ce a lansat unele albume, precum “Köld” sau “Svartir Sandar”.
Sólstafir s-a intors in acest an cu un nou album, ‘Ótta’, care a fost lansat in data de 29 august 2014, via Season Of Mist. Profitand de aceasta situatie, am realizat un interviu nou cu solistul Aðalbjörn Tryggvason. Am vorbit despre ceea inseamna noul album pentru el, modalitatile incredibile prin care a fost realizat, si parerile lui generale despre muzica si viata in turneu. Rezultatul final poate fi citit mai jos.
Citeste versiunea in engleza AICI. Read the English version HERE.
Un nou album Sólstafir aparut si, totodata, o noua surprinzatoare schimbare de stiluri, in comparatie cu primele materiale, precum “Til Valhallar” sau „Í Blóđi Og Anda”. In primul rand, felicitari pentru ‘Ótta’, o meritati pe deplin. Trebuie sa va intreb, deoarece sunt uimit: care este motivul care v-a inspirat schimbarea de stiluri si de aceasta data?
Ei bine, nu am avut o schimbare reala de stiluri. Compui muzica diferita atunci cand ai 17 ani, acelasi lucru il faci si la 27, iar la 37 de ani trebuie sa fie diferit. S-a asteptat vreodata cineva de la noi sa compunem aceleasi piese in fiecare an. Cred ca cea mai mare diferenta se afla intre „In blood and Spirit” si „Masterpiece of Bitterness”, dar din nou, “In Blood” a fost scris in ’97, iar “Masterpiece” a fost compus intre 2003 si 2004. Noi continuam sa compunem acelasi tip de muzica, dar devenim din ce in ce mai buni.
‘Ótta’ inseamna, in limba romana, “teama”, si sper ca nu gresesc. De ce ati ales acest titlu pentru noul vostru album? Care este conceptul din spatele sau?
Ai dreptate, se traduce cu termenul de “teama”, dar pentru albumul nostru, titlul are o poveste diferita. Noul material contine un concept vechi numit “Eykt”. Imparti cele 24 de ore in opt parti, iar fiecare dintre ele are un nume specific. Aceasta metoda a fost folosita inainte de persoane care nu aveau ceasuri de mana. “Ótta” este acea perioada din zi care corespunde cu orele 3 – 6.
De asemenea, care este conexiunea dintre coperta de pe “Ótta” si conceptul albumului?
Am dorit sa realizam un album atemporal, bazat pe timp. Suna ciudat, stiu. Fotografia de pe coperta a fost realizata in anul 1995, dar putea sa fie facuta si in anul 1895. Si, din nou, putea fi realizata in orice perioada a zilei, mai ales ca Soarele nu apare in conditii normale in timpul verii in Islanda. De aceea, coperta oglindeste un fel de izolare friguroasa. Mai mult decat atat, versurile vorbesc, intr-un fel, despre aceasta izolare in diferite modalitati.
Ne poti spune cate ceva despre procesul de compunere a pieselor? Mai exact, cum va aranjati materialele si, de asemenea, care sunt influentele majore care v-au convins sa abordati o orientare experimentala?
O piesa s-ar putea sa fie bazata pe sunetul unui carlig, pe care, desigur, la inceput, ne-am gandit ca este o idee ridicola cu care sa incepem, dar, treptat, am inceput sa o iubim. Alta piesa ar fi trebuit sa fie compusa cu un pian, dar am pus niste carne pe acesta, am introdus tot felul de sunete de reverb si am venit cu o linie de tobe perfecta. Trebuie sa fii putin introvertit ca sa obtii o primire buna.
Care a fost cea mai mare provocare de care v-ati lovit in timpul productiei acestui album?
Hmm, buna intrebare, pentru ca inregistrarile au fost foarte calme, in comparatie cu celelalte albume. A fost putin dificil sa introducem versurile pe liniile vocale, deoarece acestea nu sunt scrise intr-o anumita limba, iar cand unele cuvinte de rahat suna destul de bine, poate fi destul de complicat sa le inlocuiesti cu un vers bine realizat. Dar, din nou, este doar o munca in care iti pui mintea la contributie. Piesa “Miðaftann” a fost cea mai dificila, am anulat inregistrarea vocii pana in ultima clipa in studio. Dupa cum am spus, nu au fost probleme foarte mari de aceasta data. Am fi putut sa avem piesele mai bine pregatite, pentru ca am compus albumul cam repede, nicio melodie nu a fost 100% gata, asadar, toate au necesitat niste munca, dar, la sfarsit, am savurat faptul ca am putut face aceste piese mai bine si am reusit sa introducem ultimele retusuri in studio. Trebuie sa spun ca aducerea orchestrei in studio a fost o provocare, mai ales pentru ca nu am lucrat niciodata cu una; pentru ei nu a fost ca si cand am fi scris notele pe hartie si am produs imediat piesa. Asadar, cea mai mare provocare a fost sa introducem segementele lor muzicale in piesa. Aranjamentele au fost realizate pe moment; nu exista vreun lucru de care eu as fi nemultumit.
In zilele de astazi, Sólstafir este recunoscuta de unele reviste si website-uri ca una dintre cele mai experimentale si inovatoare trupe. Ce poate insemna aceasta consideratie pentru tine?
Oh, nu am pus niciodata problema in acest mod. Sunt vesti noi pentru mine! Dar imi imaginez urmatoarele: atunci cand esti foarte recunoscut, oamenii vor inceta sa te mai intrebe despre genul de muzica pe care il interpretezi.
Am realizat o recenzie pentru noul vostru material si v-am dat nota 9. Am citit pe pagina voastra de Facebook cateva recenzii scrise de alte website-uri care v-au dat note intre 9 si 10. Esti fericit de parerea generala pe care ‘Ótta’ a primit-o pana acum?
Este o intrebare capcana, sper? Ei bine, nu pot spune decat DA, deoarece recenziile au fost coplesitoare. M-am oprit sa le mai citesc, este prea mult uneori, pentru ca noi patru am simtit intr-un alt mod acest album fata de audienta. Ne-am pus inimile si sufletele in acest material, dar sa fim aplaudati pentru el este un lucru frumos.
A fost albumul primit altfel in Islanda fata de alte tari?
Nu, nu chiar, se pare ca tuturor le place. As fi vrut sa va dau un raspuns mai lung si epic, dar nu pot veni cu unul.
Sólstafir este una dintre cele mai populare trupe din Islanda. Cum este vazuta scena islandeza din perspectiva unui membru a unei trupe atat de cunoscute in aceste zile?
Arata foarte bine. Se pare ca formatiile au evoluat, au devenit mult mai profesioniste, se promoveaza singure inafara Islandei, si nu renunta. Este foarte simplu sa renunti din a mai fi o trupa metal, nu au existat multe cluburi care nu au sustinut muzica metal de-a lungul anilor, si nu trebuie sa ai impresia ca vei reusi sa vinzi discuri pe aici, dar aceste lucruri s-au schimbat, trupe precum Dimma sau Skálmöld vand o gramada de albume in acest teritoriu.
In timpurile actuale, unii artisti vad prin muzica o modalitate de a se detasa de lume, de rutina de zi cu zi, sau, uneori, de ei insusi. Consideri muzica de astazi ca un mic refugiu din rutina de baza? Consideri muzica ta ca o evadare?
As spune, mai degraba, ca noi traim intr-o alta lume de ceva ani, mai ales ca trupa ne domina vietile de ceva timp. Este cam greu sa intram in lumea reala mergand acasa dupa turnee ori stand cateva luni in studio. Prietenii si membrii din familie au propria rutina zilnica din care, adesea, nu te poti integra. De exemplu, atunci cand suntem in Bahamas pentru croaziera Barge to Hell, noi glumim de faptul ca nu stim cum de acest lucru a ajuns sa se intample, noi am fi putut sa lucram cu un motostivuitor in port. Aceasta viata de trupa este, de multe ori, un basm imens, imprejmuit cu aeroporturi, autobuze, mahmureli, batai, nopti nedormite, camere mici in backstage, chitare stricate in mijlocul unei tari care iti este salas pentru aproape opt ore.
In final, vreau sa iti multumesc pentru acest interviu. Am fost mereu interesat de oricare album nou Sólstafir, si abia astept sa aud de planurile voastre din viitor.
Iti multumesc foarte mult pentru sustinere. Avem niste planuri mari legate de turneele de la sfarsitul acestui an si pentru anul viitor, si sper sa va vedem pe toti pe drum!
Lasă un comentariu