Citeam într-un articol că în Islanda există mai multe cărți citite decât numărul de locuitori, datorită scriitorilor talentați. Același lucru s-ar putea spune și despre muzica venită din această țară. De exemplu, Björk este cea mai cunoscută artistă islandeză din lume, urmată în de-aproape de formația Sigur Rós, o emblemă vie a spiritului artistic din îndepărtata țară nordică. Și în zona extremă, una dintre cele mai importante apariții ale ultimilor ani este fără îndoială Sólstafir.
În această ordine de idei, o relativă nouă apariție, numită Auðn, s-a remarcat în anul 2017 odată cu lansarea albumului „Farvegir Fyrndar”, via Season Of Mist, primit cu o mulțime de recenzii pozitive din partea recenzorilor. Cu un album black metal bine gândit și original, Auðn se pregătește ca în 2018 să călătorească în nenumărate locuri din lume, ocazie cu care am reușit să realizăm un interviu cu chitaristul Aðalsteinn Magnússon (foto – centru) despre ultima apariție discografică, pe care vă invităm cu căldură să îl citiți integral mai jos:
Pentru început, aș dori să vă întreb despre recentul vostru turneu alături de Gaahls Wyrd, unde ați cântat în deschidere. Proiectul său va veni în curând și în România, așa că aș dori să aflăm cum a fost turneul din perspectiva voastră și la ce ar trebui să ne așteptăm de la el…
Turneul a fost incredibil, toată lumea implicată a fost profesionistă și am fost tratați ca de la egal la egal. Trupele au fost într-o formă de zile mari și am dat totul din noi. Așteptați-vă ca Gaahl să pătrundă cu privirea lui emblematică până în adâncul sufletului vostru, în timp ce piesele sale legendare țin publicul în transă de-a lungul setlist-ului. Am văzut formația în fiecare noapte timp de două săptămâni și am fost impresionat de prestația lor. După turneu, ne-am întors acasă la masa de lucru. Am fost foarte bine primiți, recepția a fost minunată. S-a văzut faptul că în anumite locuri reputația noastră a crescut datorită publicului care ne-a știut piesele. Europa ne-a primit cu brațele deschise și ne vom mai întoarce.
Legat de ultimul vostru material, „Farvegir Fyrndar”, cum a fost acesta primit de ascultători? Am văzut că a fost inclus în câteva topuri de metal și este considerat ca unul dintre cele mai bune albume ale anului 2017. V-ați așteptat la un astfel de feedback?
Părerea generală legată de album ne-a întrecut propriile speranțe. Am muncit foarte mult pentru acest album și sunt fericit că efortul nostru s-a remarcat în recenziile bune. Sunt modest prin a spune că nu ne așteptam ca albumul să devină un succes, dar vom continua să mergem înainte și să prezentăm un nou album cât de curând pentru a le aminti oamenilor că vrem să ne păstrăm reputația.
Am citit că v-ați concentrat pe subiecte precum depresia, dar totuși formația a reușit să cuprindă în piesele sale un peisaj muzical uimitor. Așadar, cum decurge procesul de compunere al pieselor la voi în trupă și cum reușiți să păstrați în tot acest timp o atenție delicată pentru elementul de atmosferă?
Procesul de compunere a pieselor are loc în sala noastră de repetiții, iar uneori piesele se adună singure în timp ce noi cântăm. Cineva vine un riff și noi adăugăm de-a lungul repetiției, înregistrăm și apoi rearanjăm cum ar fi necesar. Consider că este important faptul că reușim să compunem piesele împreună pentru a ajunge la concluzia pe care o dorim să o prezentăm către lume, iar scrisul acasă poate fi și el util, însă fără restul colegilor din trupă care să ordone materialul, ajungem să lipsim muzica de obiect și să apărem cu influențe și istorii muzicale diferite. În timp ce compozițiile realizate împreună pot dura mai mult timp, în cele mai multe cazuri cred că merge cel mai bine.
Legat de atmosferă, cât de mult sunteți influențați de peisajele din Islanda? Există vreo conexiune implementată în filozofia și stilul vostru muzical?
Suntem profund inspirați de peisaje, Islanda este compusă în mare parte de lavă unde nimic nu crește. Nisipurile negre vulcanice se găsesc pe întreaga coastă a insulei. Aceste imagini stridente sunt implementate în muzica și versurile noastre prin cuvinte și sentimente. Emoția pe care muzica ne-o generează este ca sentimentul de izolare și dezolare pe care natura reușește să ni le ofere.
Deși în metal este destul de greu să cuprinzi sentimente pe care cumva dorești să le transmiți, v-ați intersectat cu anumite dificultăți de acest gen? Este limba islandeză remediul pentru această dilemă, aceea de a transpune sentimente într-o scenetă atât de dură?
Pentru mine, compunerea versurilor în limba islandeză se aranjează natural și se pare că sunt livrate audienței fără ca aceștia să le înțeleagă. Versurile sunt în mare parte scrise după sau în timp ce piesele sunt compuse, alături de sentimentul reținut în minte. Încerc să oglindesc emoțiile și imaginile prezentate în muzică prin cuvinte pe care mulți nu le cunosc. Simt că limba islandeză se mulează ca orice altă limbă în muzical metal. Pentru mine este destul să înțeleg senzația unei piese, nu trebuie să cercetez prea mult decât dacă este ceva care îmi atrage atenția. Limba în care cânți nu trebuie să fie o barieră pentru a obține un sentiment.
După părerea ta, cum vezi evoluția muzicii black metal în zilele noastre? Crezi că ideile și concepțiile sale s-au schimbat într-o oarecare măsură de la apariția sa în muzică?
Cred că acum există material bun care tinde să tot apară. Cred că industria pentru partea extremă a muzicii se relevă în ceea ce facem acum. Este de mare ajutor contractul cu o casă de discuri, dacă îl folosești cum trebuie, dar nu este o schimbare majoră dacă nu ai ce materializa. Evoluția muzicii black metal este conturată de ceea ce persoanele din acest gen decid să facă, adică de a rămâne nonconformiști. Noi am ales deja direcția proprie și într-un fel ne orientăm spre cel de al doilea val, cum ar spune unii.
Există purtători de torță care schimbă scena uneori, dar în esență toată această muzică și progresie a fost deja realizată în trecut și refăcută din nou. Cred că orice ar fi, black metal-ul într-o formă sau alta va excela și își va urma propria cale în muzică.
Ce părere ai de faptul că în Islanda s-au născut atât de multe trupe mari și cunoscute, precum Sigur Ros sau Sólstafir. Statul susține formele de cultură, precum literatura sau muzica experimentală, ca în final să vă fie mai ușor să creați ceva anume?
Există fonduri care ne ajută să distribuim muzica și să ajute artiștii să cânte în străinătate, dar pentru a putea obține astfel de fonduri trebuie să te strădui singur, nu se obține totul atât de ușor. Munca grea este premiată cu ajutor din partea organizațiilor de aici.
Care sunt planurile voastre pentru 2018? Aveți apariții programate la festivaluri deja?
Auðn va cânta în diferite locuri în 2018 și sunt multe alte planuri în pregătire. Vom cânta la ESNS Eurosonic Festival din Olanda și Inferno Metal Festival în Norvegia din nou, va fi cea de a doua apariție consecutivă a noastră acolo. Am început să lucrăm cu Doomstar Bookings pentru a ne ocupa și restul anului și deja avem câteva oferte primite destul de interesante, așa că stați aproape pentru viitoarele anunțuri!
Lasă un comentariu