Black Label Society – Catacombs Of The Black Vatican

308 vizualizări

“Catacombs Of The Black Vatican” este albumul cu numarul noua al celor de la Black Label Society, trupa fondata de renumitul chitarist Zakk Wylde. Albumul a fost lansat pe data de 8 aprilie 2014 si insumeaza aproximativ 55 de minute de ritmuri “heavy and wild” specifice lui Zakk & Co…Sau, poate nu?

Prima melodie de pe album este intitulata “Fields Of Unforgiveness”, o melodie relativ scurta (3:12), care te introduce aproape instantaneu in sound-ul trademark al trupei. Riff-ul principal, de cadenta medie care respecta insa reteta consacrata Black Label Society, impreuna cu vocea taraganata si oarecum fantomatica a lui Zakk Wylde, iti creeaza o idee despre cum va suna intregul material.

Totodata, versurile piesei nu mai sunt centrate asupra vreunui ego puternic care este in stare sa darame orice obstacol ii sta in cale si nici nu vorbesc despre razbunare impotriva ororilor sistemului, cum este cazul in alte melodii BLS. “Fields Of Unforgiveness” este un cantec despre cum consecintele actiunilor noastre ne vor urmari peste tot si nimeni nu va scapa nepedepsit.

Urmatoarea piesa este singura promovata de pe acest material prin lansarea unui videoclip. In “My Dying Time” nu se schimba foarte mult registrul fata de melodia anterioara. Vocea lui Zakk se axeaza mai mult pe melodicitate si pe note lungi si curate si se indeparteaza de la agresivitate si duritate, ca si cum influentele lui Ozzy incep sa fie din ce in ce mai proeminente. Un alt element cheie al melodiei il reprezinta solo-ul care imbina partile de “shredding” specifice cu pasaje clare imbibate cu un soi de melancolism.

Tempo-ul albumului scade treptat prin urmatoarele doua piese: “Believe” si “Angel Of Mercy”. Prima incepe cu un riff bluesy, southern rock-ish insotit de un ritm de tobe compus in principal din batai in tom-uri si toba mare care personal imi aduce aminte de stilul lui Bill Ward, bateristul Black Sabbath.

“Angel of Mercy” reprezinta prima balada de pe album, o compozitie superba in care predomina chitara acustica, gamele complexe de bass pe care le intalnesti pe orice piesa lenta de la BLS si viorile. Piesa vorbeste despre un apogeu al solitudinii, despre cum strigatul disperat al unui om cu o existenta mizerabila nu primeste raspuns nici macar de la ingeri (“No angel of mercy /Is gonna hear my call”)

“Heart of Darkness” vine cu un nou suflu revigorant menit sa te trezeasca din amorteala si sa te invioreze, iar “Beyond the Down”  te capteaza cu un refren simplu, catchy si cu un mesaj pozitiv (“Bridges of doubt shall all be burned /Who you are, it shall be found/”).

„Scars” este cea de-a doua balada de pe album, o melodie relaxanta care desi este centrata in jurul chitarii acustice si vocii country a lui Zakk, capata un tempo antrenant datorita tobei. Piesa imi aminteste de „Won’t Find It Here” de pe albumul „Hangover Music Volume IV” din 2004.

„Damn the Flood” loveste cu un intro care aduce cu celebra „Hole In The Sky” de la Black Sabbath si parca „mai vine de acasa” in ceea ce priveste stilul agresiv al trupei. Pe „I’ve Gone Away” pot fi remarcate cateve elemente sludge care se imbina perfect cu un refren format in principal din powerchord-uri insotit bineinteles si de armonicele clasice ale chitarii lui Zakk.

Ultimele doua piese de pe album „Empty Promises” si „Shades of Gray” inchid album cu un sound sumbru, respectiv melancolic si cu un mesaj care pune in evidenta starea generala a albumului: „Your rivers of joy can’t be found anymore” sau „You gave me empty promises/With nothing in return”.

Din punct de vedere liric, albumul graviteaza in jurul motivelor singuratatii, a imposibilitatii de a repara trecutul si de a mai pastra o dara de speranta. De remarcat pe acest album faptul ca majoritatea pieselor  sunt structurate pe un sistem cuprinzand doua strofe scurte si refrenuri putin mai lungi, facand ca atentia ascultatorului sa fie concentrata in principal pe refren.

Din punctul meu de vedere, “Catacombs Of The Black Vatican” nu este un album care sa rupa gura targului. Incadrat undeva intre “Hangover Music Volume IV” (2004) si “Order Of The Black” (2010), ultimul album Black Label Society este, asa cum spune romanul, “nici prea prea, nici foarte foarte”.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*